tigri

Atât de roşu, fără sonor

se lăsa o pâclă peste munţii mei
nu ţin minte să fi iubit atât de mult pădurea

zilnic primeam animale în casă
să stea la masă cu noi
tigri vulturi urşi oameni fără suflete
unii chiar mă îndrăgeau
mergeau cu mine pe acoperişul blocului
cântam din u2 ne luam de gât

săream cu ochii deschişi ne transformam
într-o altă viaţă în avioane de război
venea salvarea şi totul era atât de minunat
atât de roşu fără sonor
atunci înţelegeam de ce ne mai iubeam
eu şi cu vulturul eu şi cu tigrul eu şi cu

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contabilul: Să nu mai aud de tigri. De acum înainte animalul meu preferat va fi câinele. Câinele e o fiinţă inteligentă, care se gudură atunci când vrea să obţină ceva şi latră atunci când nu are nimic de spus.
Funcţionarul (Către Contabil): Bravo, ţi-ai ales un animal pe măsura inimii tale. Eu prefer să mă închin berbecului. Un omagiu pios, adus miilor de berbeci sfâşiaţi de tigrul Antares. Berbecul n-are multă minte, dar dă societăţii carne şi lână.
Moisescu: Foarte bine. N-aveţi decât să vă alegeţi ce animale doriţi. Aceasta este esenţa pluralismului politic. În ce mă priveşte vă mărturisesc că nu am nici o opţiune.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Continuum

"Cu braţele deschise stăteam pe marginea abisului şi
respiram mireasma din adâncuri. Vai, şi n-am putut să ridic piciorul şi să pun
capăt tuturor chinurilor!" - Goethe

viaţa te leagă la ochi şi îţi pune trapezul în mână
că vrei că nu vrei e un număr nou
cu sau fără plasă
că vrei că nu vrei începe muzica
începi să cânţi
what the hell am I doing here

când ţi-e frică de foc şi de tigri
nu înţelegi bine versurile şi ritmul
dar îţi aşezi cu graţie talpa pe ultima gură de aer
simţi cum emoţiile îţi umplu porii
curgând printre buze şi degete,
cum oamenii intră şi ies din tine
ca printr-o sită
şi nu ai cum să îi opreşti
şi eşti şi nu eşti când trăieşti şi nu trăieşti cu ei şi fără ei

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânând Al-Qaeda

De când am scăpat din război, nu mai vânez;
nu mai vânez pentru că nu mănânc urşi,
tigri sau lei – şi categoric
nu mănânc şobolani sau pescăruşi; dacă într-o zi
animalele vor avea arme,
well, atunci s-ar putea
să le împuşc pe toate.

Dar să vânez un om... în vreme de război,
să-l urmăresc ca pe-un animal
şi pe urmă să-i trimit câteva gloanţe-între ochi
n-ar fi pentru mine cine ştie ce problemă...

Dar nu pe internet, unde nimeni nu poate
revendica o adevărată victorie
prin faptul că ţine în mână capul retezat
al duşmanilor lui de moarte.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca cu parc

Nori cu burţi şi astenie
între vii se luptă viespi
tu pe bancă îmi spui mie
despre lacăte şi ceară
despre tigri lopătari
despre câini uitaţi în gară
despre cum o să dispari!
Şi ne umezim pe tălpi
cu un ţărm adus de mare
Infuzând o întrebare
ne vorbim... ne alăptăm
la un ceai
de sunătoare..
Fug în jur pe cruci lăsate
răstigniţii lopătari
eu cu tine spate-n-spate
faţă-n-faţă îmi apari!
Elefanţi cu mii de trompe
s-au urcat într-un tramvai
ies furnici din catacombe

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dresoarea

moto: A zburat la circ o fiară
Fără vreun amendament
Avionul tău de seară,
Este de bombardament
----------------

Femeia în negru şi şarpele
Care se uita fix în ochii ei
Dacă nu-ţi asumi riscul, nu iei
Startul spre ţara, unde cresc harpele

Dresuri de tigri, pantere, frecvent
Cercuri de flăcări, luciri de cuţite
Papagalii continuând să imite,
Zodia-n care te naşti, inocent

Copiii palizi în primele rânduri
Adulţii pe laturi, în spate
O muşcă, n-o muşcă, spunea jumătate
Fiorul trecea prin baraca de scânduri

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinci pisici

Am în grădină cinci pisici
Din care două sunt pisoi,
Ele - gingaşe, moi şi mici,
Ei - dolofani şi zdraveni amândoi;

Spinări, picioare, încheieturi ca fierul,
Unghii de şoim şi colţii lungi de fiare,
N-ar cuteza nici şarpele, nici jderul
Să simtă-n ceafă crâncenele gheare.

Când calcă-n flori şi dau să se oprească
S-asculte parcă un murmur pierdut,
Le cade ca pe-o scoarţă oltenească
Ţesută umbra printre foi de dud.

Sunt tigrii mei, de veche obârşie,
Şi mă mândresc cu neamul lor cel mare,
Şi bărbătesc şi blând la duioşie
Şi-ntr-adevăr ţesuţi ca pe covoare.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secetă

Delicate încercări de rugăciuni s-aud
În inima cohortei care ridică colbul
După amiaza asta, cu preoţi împreună
Pe crucea cărora se odihneşte corbul.

Din inima mea sunt ciupite hematiile
Care locuiesc în crăpăturile lanului,
Norocul este că soarele arde în creier
Speranţa de-a hrăni foametea banului.

Clipele stoarse cad în vesela goală
A celor ce-şi şterg lacrimile cu speranţa,
Apa transparentă va rotunji bobul
Şi va reliefa într-un gest nobil viaţa?

Între tigri de foc aburul murmură, arde,
Viperele se otrăvesc din cauza avuţilor,
Restul nu-i decât o secetă cumplită,

[...] Citeşte tot

citat din Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt Noe

S-ar fi cuvenit, cum Noe animalele salvase –
Specii multe, minunate – de teribilul maelstrom,
Un alt Noe, chiar mai nobil, cu purtări mai generoase,
Să se-ndure şi pe-o arcă să le scape şi de om.

Să le ducă într-o lume unde omul nu le-ajunge
Cu-a lui suliţe şi praştii, cu-a lui laţuri şi-a lui puşti,
Şi să lase omenirea-n vanităţile-i nătânge
Doar cu ploşniţe şi râie, doar cu gărgăuni şi muşti.

Pasărea dodo blajină, însă comică în felu-i,
Poate-ar fi avut pe arca cestui Noe de trăit,
Bourul candid din codri şi puternic cum oţelu-i,
Porumbiţa pasageră veşnic s-ar fi veselit.

Tigri, elefanţi şi zebre care astăzi stau pe pragul
De a dispărea în beznă ca şi cum nici n-ar fi fost
Şi-ar fi regăsit acolo fericite iar meleagul,
Dacă după Noe-al nostru, un alt Noe ar fi fost.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia rămâne mereu spontană şi, surprinzătoare, pentru cei care demult au depăşit-o...

Am neam ciudat, popor viclean, nu e din zona temperată,
E mai curând de om un regn, de fiară, fiinţă blestemată,
Că îşi scoate nici când nu te-aştepţi varani, pume, şacali, hiene,
Veninoşi şerpi, aligatori, hematofagi, vulturi de ghene,
Rechini, haite de lupi, coioţi, piranha, viespe, scorpioni,
Jaguari, gheparzi, leoparzi, tigri, lei, hidre, viespe ori dragoni...
Popor de contorsionişti, cameleonic în ambiţii,
În masa sa amorf şi stoic, arar punându-şi din condiţii,
Rău răbdător, lăsându-şi seamăn să i se urce în spinare,
Să-l umilească peste poate, să-i facă rea din bunăstare,
Mereu surprins, partea sa cultă, de mojicia sfidătoare
Pân' la pieire aproape, pân', până a-l crede "dus", că moare...

Poporul meu, partea cea dreaptă, ce mă înfioară de splendoare!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!