Prostia rămâne mereu spontană și, surprinzătoare, pentru cei care demult au depășit-o...
Am neam ciudat, popor viclean, nu e din zona temperată,
E mai curând de om un regn, de fiară, ființă blestemată,
Că își scoate nici când nu te-aștepți varani, pume, șacali, hiene,
Veninoși șerpi, aligatori, hematofagi, vulturi de ghene,
Rechini, haite de lupi, coioți, piranha, viespe, scorpioni,
Jaguari, gheparzi, leoparzi, tigri, lei, hidre, viespe ori dragoni...
Popor de contorsioniști, cameleonic în ambiții,
În masa sa amorf și stoic, arar punându-și din condiții,
Rău răbdător, lăsându-și seamăn să i se urce în spinare,
Să-l umilească peste poate, să-i facă rea din bunăstare,
Mereu surprins, partea sa cultă, de mojicia sfidătoare
Pân' la pieire aproape, pân', până a-l crede "dus", că moare...
Poporul meu, partea cea dreaptă, ce mă înfioară de splendoare!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre vulturi
- poezii despre tigri
- poezii despre prostie
- poezii despre pantere
- poezii despre moarte
- poezii despre lupi
- poezii despre lei
- poezii despre hiene
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.