soclu

Statuia de gheaţă

Ninge,
ninge de patruzeci de zile,
ninge de patruzeci de nopţi,
timpul albit de vreme
s-a transformat în statuie de gheaţă.
Nu mă loviţi cu hârleţul,
lăsaţi sculptorul
lăsaţi-l să-şi definească opera
sub dalta minţii,
din prea multă dragoste
înfloreşte ceva sălbatic
în mâinile muncite
ce dăltuiesc viaţa eternă.

Ninge şi iar ninge,
cerul pare că a pogorât pe pământ,
într-un târziu artistul adoarme mulţumit
statuia ridicată pe soclu
să întindă arip de înger.
Din ochi pornesc să curgă

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replica la poezia "Albastru 47" de Violetta Petre

În noapte, se dezbracă-n miez de vară
Vecina de la bloc, şi-ncepe chinul,
C-apare dezbrăcat, a zecea oară,
Probabil de la duş, cântând. vecinul.

Frumoasă e de parcă-i o statuie,
Ce-a coborât, sublimă, de pe soclu,
El, un satir păros ce-n pat se suie,
De dau nervos, de masă, cu binoclul.

O mâţă-a dărâmat subit perdeaua
Si-n ritm halucinant de canzonete
Satirul trage iute jaluzeaua...
Şi pot vedea doar scene incomplete!

E un coşmar cumplit, dar mă trezesc,
Privesc nevasta şi se-aprind avarii,
Mi-a spus că de vecina-n somn vorbesc
Şi că mi-am spart azi noapte ochelarii!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mine

Salvează-te cu grija mea
Când ochii mi se-ascund în peşteri
Lucind, vei ştii că voi urma
Un soclu ridicat de meşteri.

Te voi atinge doar cu gura
Prin palme voi săpa tranşee
Să te ascund de vânturi reci
Prin păr să-ţi curgă orhidee.

Eşti toată fulg de păsări rare
Te port prin gând să nu te supăr,
Atunci când pielea ţi-o ating
Mă simt întins în somn pe nufăr.

De te vei naşte înc-o dată
Să plângi mai tare să te-aud,
Ca eu din drumuri puse-n viaţă
Să te feresc de solul crud.

[...] Citeşte tot

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuga din faţă

Ochii nopţii dau fiinţă femeii de ploaie,
o îmbracă în haina furtunii
şi vântul îi dezveleşte picioarele lungi,
pe coapsele ei cărnoase alunecă picurii mari
şi ea fuge din faţa tristeţii.

Când se vor deschide porţile dimineţii
franjurii răsăritului se desprin de cer,
lumina se dilată şi curge
deasupra verdelui crud pândit de altă culoare.

Cu gustul vinului din adormitele pivniţe
aştept strălucirea din amiezi însetate
în neatingerea femeii înspicată de pofte,
seară rămasă în descântec de crepuscul,
să nu se deoache de întuneric
pruncul ce va veni ţipând
şi timpul poartă pe braţe bucuria
în care mă simt întreg ca un ou pe soclu.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedeni

Ca ieri izvorul curge în amfora de lut,
Dar azi, pe malul apei, altarele Dianii
Se prăbuşe-n ciorchine de bozii, iar castanii
Podoaba şi-o dezbrăcă pe templul decăzut.

Ca ieri izvorul curge, dar unde mai sunt anii
Când satirul, glumeţul, şi faunul tăcut,
Veneau să-şi cânte-n trestii un dor necunoscut
Şi urmă de copită în crâng lăsau silvanii?

Poteca e pustie şi vremea depărtată
A zeilor din timpul cu visuri legendare —
Dar noaptea cel din urmă centaur, câteodată,

Din codri plini de freamăt ieşind nemuritor,
Cu două piepturi albe sub luciul lunii, pare
Un bust uitat de veacuri pe-un soclu mişcător.

poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe plaja lacrimilor mele

Privesc pe cerul vieţii mele
Cum stelele se sting... Şi plâng...
E noaptea lor de suferinţă...
Poate şi-al vietii lor amurg.

Pe plaja lacrimilor mele -
- n nisipul gândurilor stranii
A răsărit precum o umbră
Şi-acum, când nu-şi mai ştie anii.

Pare că s-a-nfrăţit cu zarea
Şi-n zare veşnic rătăceşte,
Dar în adâncurile nopţii,
De-acuma, nu mai străluceşte...

De ce-a murit? De ce se moare?
Şi cu aperanţă se hrăneşte
Destinul. Trecerea spre mâine
De ce din trupuri îşi clădeşte.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piedestalul resimţirilor

îmi este dor de tine ca nucului de-o nucă
şi te-aş fura degrabă din cuibul tău de sol
când îţi apleci avântul pe-o gleznă de nălucă
ţinându-mi răsuflarea în veşnic rotocol

nu mai jelesc ci sorţii te-aşez pe-un colţ de soclu
precum se-nalţă cerul cu păsări peste noi
te voi privi frumoaso de jos cu un binoclu
ce-mi va clăti simţirea în vânturi şi în ploi

pe brânci la firul ierbii las muzelor ofranda
să mi te-aducă-ndată; mi-e tare greu acum
căci parcă ieri din pulpe însufleţeai veranda
şi-mi delectai mirosul cu-al buzelor parfum

cu vremea ce apune îţi voi semna în zare
un "te iubesc" din carnea-mi la fel de trecătoare...

sonet de Ionuţ Popa (29 iulie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnule Adrian, daca este sa ma iau dupa analiza dumitale, poezia autorului este una geniala iar eu sunt un invatacel [...] | Citeşte tot comentariul

Dar pentru Nicoleta

Închid ochii şi văd
Fericirea din ochii tăi,
Dar şi lacrima caldă
În care se-ascund chipurile
Celor ce şi-au dorit
Să te vadă.
Sub voalul alb de mireasă.
Văd mormântul de marmură
Al parinţilor tăi,
Împodobit cu floi şi lumină.
Ei te-au iubit, te iubesc,
Sunt îngei pe soclu ceresc.
Ei au împlinit visul acesta,
Iar tu ai închis cercul iubirii
Cununându-te întru infinit
Cu cel ce mereu te-a iubit.
Nu plânge! Eşti cea mai frumoasă!
O clipă ţi-am văzut tatăl...
Era martor, în rândurile din urmă
A celor ce te priveau.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună plină

Ai mersul domol usor
Pasul te poartă de dor
În a timpului fereastra
iubire pasăre măiastră

Tu esti oceanul meu
Oglindă a sufletului
Tainică iubire la greu
Mesaj divin al cerului

Eu simt câte o unduire
Reflectă raza de iubire
Pe soclu cu iubire plin
In faţa ta eu mă înclin

Doar un cuvânt mă iartă
Pe veci eu sunt legată
Si dăruită cerul din vest
Sfintiti cu soare din est

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presiune absolută

nu ştiu ce fac, dar, cumva, de o vreme,
provoc printre semeni sentimente extreme,
am fost adorată şi urâtă de moarte,
suită pe soclu şi lăsată de-o parte.

am fost o comoară, declarată-apoi nulă,
am primit osanale şi cuvinte de hulă,
aruncată-n uitare, deshumată cu-onor,
condamnată pe viaţă pentru propriu-i omor.

fără s-adulmec în nouri cu nasul,
pe nepusă masă mă cheamă Parnasul,
deşi eu tânjesc de o groază de ani
o nimfă să fiu într-o turmă de pani.

când doctorii falşi mi-amputează fiinţa,
de pe trunchiul răpus se ridică mlădiţa
şi toanele lumii, împănate cu-amocuri,
airbaguri îmi sunt, ce mă cruţă de şocuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!