razboi si pace lev tolstoi

Pace

Coboară iarăşi îngerii din cer
Să pună giulgiuri albe prin livezi
Fuioare cenuşii de fumuri pier
Prin frunze putrezite în grămezi.

Bănuţi de aur printre ierburi verzi,
Miros de ploaie din pământul cald
Cucuie mici crescute la doi iezi
Şi-o barză scuturându-şi câte-un fald.

Un vânticel zvâcneşte câte-o dat'
Dar liţele de soare-l domolesc
La gâtul mieilor s-au înnodat
Clopote mici, cu care se fălesc.

Copii desculţi aleargă fericiţi...
E linişte şi pace pe la noi.
Copilăria să le-o ocrotiţi
Tu, Doamne să îi aperi de război!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai duios ultimatum

În război cu Europa
în război cu ţara mea
mi-am pierdut somnul ca popa
şi nu mă mai pot scula

În răboi cu ţara mea
unii spun că e Joiana
de-aia suntem boi sadea
nu i-ar mai răbda poiana

Ţara mea cică-i Joiana
am pierdut totul ca popa
soarele-mi dictează rana
în război cu Europa

În război cu ţara mea
mor să poată învia

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea Albă

Albă Pace, Pace Albă
Am să-ţi pun la gât o salbă
Din stele, muguri de flori
Să ne iubim deseori.

Pace Albă, gând frumos,
Trup de înger mlădios
Îmi surâzi şi îţi surâd
Tot purtându-te în gând.

Şi în inimă te port
Să tai gordianul nod,
Te desfac şi te prefac
Bob de rouă-n flori de mac.

Albă Pace, Pace Bună
Şi pe soare şi pe lună
Îmi eşti inimă şi dor,
Pâinea dulce din cuptor.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vrei război, asupra ta îndreaptă-l.
N-ai treabă cu-al vecinului război.
Tu să îţi fii într-una propriu dascăl.
Fii just faţă de tine şi altoi.

catren de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infirmităţi

Poţi fără dubii să afirmi
Că-s multe feluri de infirmi:
Infirmi de-o mână, de-un picior,
Infirmităţi ce-ţi dau fior,
Infirmi de-un ochi sau de-amândoi,
Infirmi de pace, de război;
Dar mai frecventă-i cea grotească:
Infirmitatea sufletească.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (2 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunetistă

Am mâna şi ochiul format,
pot să afirm fără să mă laud,
nimeresc drept în inimă sau în cap
de la orice distanţă
rezonabilă,
pe timp de război
sau de pace,
dar şi în vacanţă -
niciodată n-am ratat
vreo ţintă ascunsă
nici dragoste,
nici credinţă,
doar speranţa,
fata Morgana,
de două ori m-a fentat.

poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sala de recepţie a sufletului

Fiecare suflet are,
loc de recepţionare,
o terasă de nevoi
unde vine fiecare
încărcat cu pumnii goi
la taifas de cercetare
şi o uşă după care
este pace şi război,
linişte şi tărăboi,
beznă groasă şi lumină,
fals şi mustrare divină,
flori, verdeaţă şi noroi,
tot ce-a fost şi ce-o să vină,
în viaţă mai apoi.

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Sandra Glorían
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descompunerea obiectului

Deci, descompunerea obiectului cu pricina,
Din obcina Moldovei, ca şi metaforizarea
Din comuna Mazărea, nu au fost niciodată,
Nici ciudate, dorinţe împlinite în plină splină,
Un camion se opreşte brusc şi geamurile din el
Cad pe asfalt, cioburi multicolore, fluturi reci,
Doamne, vitraliile, zise habotnicul, cu barba
Lui Lev Tolstoi, carele era mare şmecher,
Îngeri cu aripi uzate cădeau pe chelia profesorului,
Cineva îl prinse pe unul de picior, credea că e Dumnezeu,
Nici vorbă, un cerşetor puţin afumat se instală pe umerii
Profesorului, ca în povestea lui Sindbad,
Eu am fugit de la locul dezastrului,
Am pierdut lecţia de descompunere a obiectului
Carele ar fi chiar viaţa însăşi, draga de ea.

poezie de Boris Mrian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tolstoi încă mai ară

Tolstoi mai ară încă. Atunci când sus, vineţi, norii se sparg
Pe cer se deschide-un câmp mai larg decât întreaga lume.
Acolo trudeşte el, la poarta raiului, c-un picior dincolo de prag

E mult mai înalt decât norii care umbresc acest pământ,
Numai congresul planetelor stă deasupra lui
Şi-aleile cereşti unde stele noi se nasc, cuvânt după cuvânt.

Purtând ţărănesc veşmânt, aplecat peste plug, încă mai ară
Tolstoi, acest înger al păcii. Departe, pe câmp, caii lui
Trec mereu, mereu cu coamele în vânt, la fel ca prima oară.

poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În curând, soli de pace
Vor veni încoace
Ca să facă pace
Între dobitoace.
Sper să nu se joace,
Ci chiar să le împace.

poezie de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!