purpuriu

Roză purpurie

văzându-te cum înfloreşti roză trecătoare
tânjesc după
ziua aceea când îmbrăcam primul sarafan
şi tu eşti de catifea
eşti mâna mamei potrivind volanele blândă atingere
în mijlocul unei zile însufleţite
între depărtări eşti însăşi catifeaua
tu mă duci dincolo de mine însămi
în tăcerea dintre cuvinte
în care îmi găsesc un oftat calm
ca o alinare sub care există
ceva
pe care îl ţin minte
purpuriu

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete

Cum este sufletul meu
Un sentiment o trăire
Văd în noapte mai târziu
Durere şi multă iubire

Suflet albastru purpuriu
Rază de lumină sclipitoare
Printre stele eu te înscriu
Vibrantă undă vrăjitoare

Pieptul loc de aşezământ
Călător până în bolta de cer
Cu aripi ce zboară cu avânt
Ca un abur ce a ieşit din eter

Dezlegarea iubirii de carcasă
Transformă durerea-n dorinţă
Suflete tu la mine eşti acasă
Loc de răgaz suspin şi odihnă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete

Cum este sufletul meu
Un sentiment o trăire
Văd in noapte mai târziu
Durere si multă iubire

Suflet albastru purpuriu
Rază de lumină sclipitoare
Printre stele eu te inscriu
Vibrantă undă vrăjitoare

Pieptul loc de aşezămînt
Călător până in bolta de cer
Cu aripi ce zboară cu avânt
Ca un abur ce a iesit din eter

Dezlegarea iubirei de carcsa
Transformă durerea n dorinţă
Suflete tu la mine esti acasă
Loc de răgaz suspin si odihnă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maree de ghiurghiuliu

Ghiurghiliu de Giurgiu
Să mă-mbăt în purpuriu
Cu sărutul tău dulciu
Foc cupelor să fiu
Flambând potirele nurilor
Gustând migdala fulgerie
Mândră-mi lujer de vie
Frunză de sudoare
Să-ţi fiu pe-nserare
Ca un lup pe cărare
De la talpă
Până la a frunţii zare
Alergând pe coapsa de lună
Plină
Să te aprind cum s-ar aprinde luna
Intr-un crin ambru
Să-ţi fiu maree tandru
De sudoare
Scăldându-te in mirare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu-n zadar suflat-ai vânt
Nu-n zadar ai fost furtună,
Cineva spre nou avânt
Ochii mi-a umplut cu lună.

Sub al nu ştiu cui alint
Am uitat tristeţea mută,
După lumea de argint
Tainică şi neştiută.

Nu mă mai frământă-acum
Spaima stelelor eterne.
Îndrăgii al clipei scrum
Şi tăcerea ce s-aşterne.

Toate freamătele tac,
Totul limpezit sticleşte,
Asfinţitul ca un mac
Purpuriu pe iaz pluteşte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Serghei Esenin (1917), traducere de George Lesnea
Adăugat de Monica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea ta...

Frunzele îmi spun
despre tine
că eşti drăguţ
şi te vreau lângă mine,
iar acum când,
iluziile-nfloresc,
mi se pare
că pe tine te zăresc.
În amurgul palid
şi pustiu
adorm în patul meu
purpuriu.
Sentimente,
iluzii, dorinţe
spuse în şoapte,
încet, amintirea ta,
s-a stins în noapte.
Poate că şi tu încet,
pe mine m-ai uitat,
dar rămân aici,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (10 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o seară

Într-o seară ploioasă de Mai,
te-am desenat aşa cum erai,
într-un décor haşurat în creion,
tu, lângă un vechi magnetofon.

Într-o altă seară târzie de Iunie
am corectat şi ultima linie.
Atunci am crezut că totul s-a sfârşit,
decorul, decorul era greşit.

Apoi te-am desenat pe nisipul auriu
sub cerul de August purpuriu.
Te-am desenat pe o plajă pustie,
eram doar noi şi-o coală de hârtie.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de Alin Zamfir
Comentează! | Votează! | Copiază!

A roşit şi atunci a ştiut că Zeiţa era deopotrivă sărut şi roşeaţă-n obraji şi ţărm purpuriu şi arici şi pierdere a mădularelor şi lipsa de înapoi şi frontieră invizibilă şi iepure negru şi curs de apă surâzător şi suferinţă, arbuşti, delfin şi toate acestea o îndemnau să continue şi să treacă dincolo de frontiera de smarald unde picioarele-i goale atingeau iarba subţire sau poate un câine mare i le lingea orice ar fi fost era foarte tare îndrăgostită când a traversat frontiera de smarald.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet la sfârşitul toamnei

E miros de rece, totu-i plumburiu,
Vântul e mai tăios ca niciodată;
Tristă pare zarea întunecată,
Ale lunii raze bat în arămiu

Şi dimineaţa nu mai e scăldată
De lumina unui soare purpuriu;
Când împrejur totul este cenuşiu
Bolta cerească rar e înstelată.

Vine iar o iarnă înfrigurată
Peste natură ca o pandemie,
Aspru viscol şuieră în câmpie.

Firea noastră este îndurerată
Până se va trezi din amorţire
Tot ce are o viaţă şi simţire...

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă numită destin

Şi iar intră iarna-n vigoare,
O lege cu cvorum divin,
Se-aşterne pe jos o splendoare
De cioburi de stele carmin.

Pe cerul turcoaz mai apare
Un soare-mbrăcat în satin
Cu pletele roz tot mai rare.
Şi nas purpuriu de la vin.

Pun caii de foc la caleaşcă,
Cu ochii sclipind argintiu;
Iubito, mai pune o ceaşcă
De vise, cu tine, târziu!

Speranţa mai poate să crească
În iarna numită destin,
Iubirea e mană cerească
În trupuri cu suflet rubin.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!