purpuriu

Pierduta lumina

lumina zdrentuita
flutura
o pleoapa
vopsita purpuriu
in fard gros
siroind
prin faldul perdelei
compacta
frenetic amalgam de
fotoni ce isi cauta
confuz limpezimea
pierduta
in tulburator
innoptate valtori.

poezie de Luana Craciun
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asfinţit

Tiveşte nori cu purpuriu, o dată, încă o dată
Spectacolul e zilnic, gratuit, complet.
Actorul soare nu osteneşte niciodată,
Doar noi jucăm ultimul act, nedrept şi desuet,
Apoi plecăm spre o zare mată...
Cam singuri, şi de tot, şi poate prea încet.

poezie de Adriana Maria Niţă din Algoritm literar (2013)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un (b)ou

din cauza oului de multe gheţuri - de edil - era să mor
ce
lunecare
ce
mai zvâcneam în zilele trecute în subtil
ce
au trecut pe zebre simbolice gunoierii mân(c)ând animale
ce
ar fi să crape şi oul vopsit purpuriu în iarna minoică (?!) ce
ar
trebui să-l distrugă pe oulean
ce
are mai scump
ce
mama dracului caută,-n coarne
ce
în vieţile noastre?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În răsărit

Sălbatecelor orgi ale viscolului
Se asemuie întunecata mânie a poporului,
Talazul purpuriu al bătăliei,
Al stelelor desfrunzite.

Cu sprâncenele strivite şi braţe de argint
Noaptea face semne soldaţilor muribunzi.
În umbra frasinului întomnat
Suspină duhurile răpuşilor.

Pustietate de spini încinge oraşul.
Luna goneşte de pe trepte însângerate
Femeile îngrozite.
Lupi turbaţi s-au năputit pe poartă.

poezie clasică de Georg Trakl din Tânguirea mierlei (1969), traducere de Petre Stoica
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ţară ţie

Hangerele înroşite, ojate
Infingele în rănile din spate..
De flinte guri hain împuşcate
De sângele tău să fie cauterizate.

Si sărutul tau de mir sfânt să-mi fie
Potirul purpuriu de sudoare vie!
Să haiducesc năravaş prin poezie
Să-ţi clădesc o ţară acolo, ţie

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnia cuvântului

banul de Luntre l-am cheltuit pe femei
voi intra blatist Dincolo
din ţâţa eternităţii pământene curge-albastru
scribul îşi pregăteşte cenuşa pentru următoarea viaţă
visând gri

murinzii zboară ţinându-se de coada rugăciunii
dedesubtul fumului incandescent,
rochiţa nopţii era albă
scribii visau cu cerneală acolo,
în umbletul duhului prin sânge
îngerul striga purpuriu

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Bastilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rock' n' roll febril

(Lui Jon Lord, cel prăbuşit
în "adâncul purpuriu")

Nişte dimineţi bolnave
îmi strică agenda
şi-aşa încărcată de fluturi
cu aripi de plumb,
cămaşa mea mov
cu desene abstracte
a intrat la apă şi se sparge
în litere adunate
în bulgări onomatopeici,
soarele se piaptănă ca o lebădă
în căldurile cântecului final,
o fi vremea apusului?
prea mult sânge la răsărit,
come on, Jon,
fă-mă un Child in time!

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare...

se zbat albastre vigelii
pe cer de seară purpuriu
şi eu te tot aştept să vii
de când mă ştiu decând te ştiu

sunt răbdător ca un păgân
cu trup scăldat în veşnicii
mai sunt ca iarna de bătrân
de când aştept şi nu mai vii

nici lacrimi triste nu mai am
să-mi ung orbitele pustii
dar ochii rezemaţi de geam
şi drum, te văd mereu cum vii...

poezie de Iurie Osoianu (13 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul vânăt

ieri mai creşteau doi copaci pe pământ
culegând roua ierbii cu mâna
dimineaţa se roteau dinspre vânt
răscolind cu genunchii ţărâna
azi au trupuri sfărmate de piatră
şi păsări au scorbura arsă
duc în palme cenuşa din vatră
în pădurea fără de casă
mâine vor creşte în alt anotimp
la un capăt de nor purpuriu
noaptea e umbra pădurii pe câmp
cerul vânăt de toamnă târziu

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus

Undeva, spre seară,
Cerul s-a-nroşit,
Parcă se-nfioară
Un îndrăgostit.
Un artist ciudat
Blând sau mai grăbit,
Pare c-a pictat
Cerul vălurit.
Însă, neatent,
Dintr-o călimară,
Roşul decadent
L-a vărsat pe seară!
Ori a rupt din soare
Focul ce mocneşte
Şi punând culoare
Îl îngîlbeneşte!
Roşu purpuriu
Sau îngălbenit
Cerul ăsta viu,
A înmărmurit!

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (23 septembrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!