pulpa

Po...vestea

În cutia poştală din pulpa ta
îşi făcuse cuib un porumbel călător.
Aveai un colier din galenele telefoanelor
date cu taxă inversă
şi te mândreai cu rochia matematică
cu cercuri învârtite în jurul taliei.
Eu încercam să ajung cu mâna
în grădina nesăpată
iar tu făceai în păr muguri cârlionţaţi.
Brusc
din urechile mele
două mâini
mi-au îmbrăţişat ochii
şi-am apucat să ne privim între voci.
Ningea
iar cablurile care susţineau inima
au pocnit sub greutatea cuvântului " naştere"
Operatoare de la poştă
mi-a dat un ziar
şi mi-a spus să-l citesc nouă luni..

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au trecut anii

Am îmbătrânit
Mi s-au ars coatele şi tălpile
am ajuns să fiu ca o năluca
necunoscută de nimeni, neîmblânzită
cu ochii sticliţi
şi burta flămândă

trenţele, zdrenţele
s-au răsfăţat cândva
ca un fuior călător
pe pulpă şi pe umeri
acum au căzut adânc în pământ
sunt goală
sunt descoperită
cocoloşită ca o muscă
pe o balegă strivită de copită
sunt şi nu-s
sunt

cu frica şi spaima

[...] Citeşte tot

poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să-mi fi trimis şi mie cineva
puţină dragoste la pachet
să fi muşcat din pulpa cocoşului prăjit în ceaun
să fi feliat un pandişpan
ori fructele copacilor din livadă să-şi fi lăsat
coapsele rotunde pe buze într-o împreunare de roşu
să mă fi chemat un înger la poartă
cu coşul doldora de iubire
să fi povestit pe urmă din inima mea
atâtea versuri neclintite în
paragrafe celebre
chitarele să-mi fi făcut declaraţii
pe note sculptate din puncte cardinale
şi toate batistele fluturate pentru
toate trenurile plecate la aceeaşi oră
din staţii diferite să le fi luat vântul schimbării

dar cântecul din frunză e al toamnei

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise

Aşa cum mă-nvăţară mai vechii şi mult vechii,
muiericele glasuri când îmi doboară grechii
mi-astup cu ceară scoicile, două-ale urechii,
pereche doar cu luna, altfel duşman perechii.
De un catarg, la prova, mă las legat în rafii
şi goalele sirene cu pâcle dulci, de sta fii
în carne-mi toarnă unghii, ca în arginţi, zarafii
dar sângele îmi urlă în trup: fii surd, aşa fii!
S-ar tăvăli-ntre cipreşi şi-n coşuri mari cu peşti
cu solzi încă-n vibrare sărmanu-mi trunchi şi-aceşti
bărbaţi albind sub pulpă năvoadelor cereşti.
Pot să-i întorc din pofte, cu caste prevestiri,
spre cele ce ne-aşteaptă mişcând lopeţi subţiri,
la ţărmul de departe al Singurei iubiri

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţă... de eternitate

De fructul n-ar fi delicios, sămânţa nu s-ar răspândi,
N-ar fi consum de pulpă, de cărnos, nici gust n-ar fi.
S-ar veşteji poamele-n pom şi vrejii s-ar usca, sterili,
Nici nu s-ar şti sătulul foamei şi lume-ar fi doar de senili.

Nici paraziţi n-ar exista, de nu s-ar perinda în cicluri,
Eliminaţi, ingurgitaţi, 'n voiaj, în multele peripluri...
Deci ciclul nu-i naştere, moarte! Este un reciproc consum
De vii, în trofic lanţ de specii, asigurându-şi etern drum.

Nici Univers n-ar exista, căci n-ar fi nimeni ca să-l vadă,
Nici Dumnezeu să ne-nchinăm n-ar fi, ne-având cine să creadă...
Deci material n-ar exista, nimic vizibil, de nu-i fiinţă
Şi minţi s-ar pierde-n neştiut, de nu ne-am dezgoli... seminţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu zic nimică

Mă tot uit, calic, în straiţă -
Straiţa fercheşă a mea ;
Dintr-un pom mă râde-o gaiţă -
Ciuguli-o-ar ea ceva...

Ochii par că-mi lăcrimează -
De covrig gaură nu-i ;
E trecut deja de-amiază -
Straiţa-n băţ şi pofta-n cui!

Ce să zic? Nu zic nimică -
Ceva rău de cozonaci
Ori de-o pulpă, la adică,
Rumenită mai dibaci.

Nu pot, însă, cu duşmanul
Ce s-a-ntins la ghiorăit?
Poame acre iar, mi-i planul
De avans la sforăit.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea trebuie auzită

Eu sunt războinicul tăcut,
Armura grea mi-e sfâşiată,
În templul dragostei pierdut,
Eu caut dragostea curată.

Tăcerea trebuie auzită...
Cum curge-ncet, încet în jur,
În umbră pare înţepenită,
Naivă pânză-n clar-obscur.

Cuvinte fără sens se zbat,
Alene-n vânt ca nişte crini,
Eu mă târăsc grăbit spre pat,
Cu sănii tăi să mă alini.

Tăcerea trebuie auzită...
Chiar dacă ea îţi face rău,
Şoptind mereu neliniştită,
Tu mă transformi într-un ecou.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu (2 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul H

Trec secunde infime, ore de cuarţ...
Nu îmi este sete de nori, doar de ape despicate
de fulgere, de Sânziene
ce miros a mirişti... a gânduri, a nonculori...

Alerg haotic ca murgii ce îşi lovesc potcoavele de timp.
Aş descânta aburul propriei mele incertitudini, dacă m-aş putea opri.
De unde vii şi unde te duci, singurătatea mea plană?
Mai poţi încă să muşti cu dinţii albaştri,
să te înfigi în pulpa mea dreaptă, nepreţuito,
când dintre iarba de mare, mă ridic
şi, sfios dar teluric, te strig?

Parcă aici toate au un rost şi ceasul se învârte
drenat de lichidul vieţii.
Nu-mi recunosc vii, nu-mi recunosc morţii,
nu cad din mine însămi într-o stea azalee,
doar tac şi aşez vise pliate atent ca la iarmaroc până şina se întinde tulbure...

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipitoarea

Am urmărit o lipitoare
De când s-a născut.
Părea plăpândă, nevinovată
Dar o data crescută
A început să-şi arate
Zâmbetul pe gura ventuză
Şi să se aşeze asemenea unei căpuşe
Se lipeşte, se unduieşte şi suge sânge
Dar nu se satură niciodată.
Se unduieşte prin apă, prin aer
Cuceritoare mare până se lipeşte
De o pulpă dulce care îşi aduce
Hrana destul pentru o lipitoare
Dar ea este mereu flămândă.
Îi vinde pe toţi pentru o gură de sânge,
Se umflă şi nu cade
Aşa cum face orice lipitoare
Atunci când este sătulă: cade
Şi atacă doar când flămânzeşte.
Lipitoarea cu zâmbet de cuceritoare

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul unui câine năzdrăvan

Sunt mulţi cei care spun că fiecare câine are-o zi a lui,
Că o pisică are-un număr de vieţi sau altul;
Cum sunt şi unii care cred că homarul este roz,
C-albinele lucrează doar în stupi, unde-şi au şi patul.

Mai sunt şi cei care pretind, puţini, că un anume cal
Are pe cap două cocoaşe şi-n frunte un corn curbat,
Iar un tip care spune,-n glumă, c-o iapă poate face cuib
E la fel de rar ca un măgar roşcat.

În pofida celor spuse, am momentele mele fericite,
Preţuiesc oasele mai mult decât s-ar putea crede
Şi deşi nu apreciez gălbejitul biscuit, la nevoie îl înghit,
Şi-mi mai place să fug după iepuri, să prind pietre.

Dar cea mai mare încântare e să-mi înfig colţii
În pulpa unui juncan grăsun şi delicios;
Iar dacă-i muşc chestiile dintre picioare, un răsfăţ,
Sper că nu mă veţi considera prea vicios.

poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!