profesiune

Lectura este, pentru omul modern, un viciu sau o osândă. Citim ca să trecem examenele, să ne informăm sau citim din profesiune. Mă gândesc însă că lectura ar putea implica şi funcţii mai nobile, adică mai fireşti.

Mircea Eliade în Fragmentarium
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta este o profesiune numită pictură, care cere imaginaţie şi o mână pricepută pentru a descoperi lucruri care nu se văd, ascunse fiind sub umbrele obiectelor naturale şi aşezarea lor cu mâna, astfel încât vederii i se oferă lucruri care nu există.

citat din Cennino Cennini
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În ziua–n care se–aştepta zăpadă
Şi numai moartea–n arbori se–auzi,
Văzut–am o măicuţă stând în stradă,
Căreia i–e ruşine a cerşi.

Cu mâinile ne-ntinse–a rugăciune,
Ea nu ştia că–n suveranul stat
Cerşitul a ajuns profesiune
Şi toţi o practică neîncetat.

Copil al dorului, cu ţara–n soare,
Apropiindu–mă i–am dat un leu,
Plângea în ochii ei chiar Dumnezeu,
În mine ceru–nţelegeam că doare

Şi n–am mai auzit nici un cuvânt
Şi cerşetoarea ruşinată–n pripă
Când s–a plecat mi s–a părut o Clipă
Ce–şi ducea–n spate propriul mormânt.

poezie de Traian Vasilcău din Moartea în premieră (2001)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala pregăteşte o profesiune, dar viaţa are nevoie de toate profesiunile. Profesiunea învăţată în şcoală este o iniţiere vagă, care numai încadrată în viaţă capătă contururi precise. Omul are nevoie să cunoască bine, foarte bine profesiunea sa, dar trebuie să aibă şi o cultură generală, să aibă anumite orientări şi despre celelalte profesiuni şi realităţi sociale, politice, culturale, religioase din timpul său pentru ca să-şi dea seama, să se încadreze în condiţiunile cele mai optime cu activitatea, cu profesiunea, cu specialitatea sa.

Dumitru Zamisnicu în Credinţa în zeghe. Preot Dumitru Zamisnicu – Evocări (2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un actor este ca o bibliotecă, nu? Nu în sensul că are multe cărţi în el, dar în sensul că are multe sentimente dispuse aşa în rafturi, în fiinţa lui. Şi atunci, în această bibliotecă de sentimente, să-i spunem aşa-găseşte tot ceea ce este necesar pentru personajele pe care le joacă. Actorul are în el posibilitatea de a caracteriza un personaj prin datele lui. N-am cum să vă explic treaba asta, asta ţine de profesiune. Asta trebuie să fac eu. Nu ştiu cum să vă explic, cum, pe ce apăs eu... E vorba de ce acumulez, cum îmi gândesc personajul, cum creez... e vorba de o muncă de creaţie, de-a-lungul repetiţiilor şi de-a-lungul spectacolelor.

Victor Rebengiuc în Almanah ”Convorbiri literare”
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acceleratul de Craiova

În compartiment e cald şi bine,
Controlorul nu mai vine
Şi aşa, fără de pripă,
Conversaţia se-nfiripă...

Una scundă şi cam grasă
A plecat şi ea de-acasă.
Merge la o-nmormântare,
I-a murit o mamă mare.

Unul care se dă şef mare
La o fabrică oarecare,
Vrea să-ncheie cu mult tact
La Craiova un contract.

Altu-a revenit în ţară,
Fiind plecat de astă-vară,
Spune că şi-a petrecut vacanţa
Undeva prin sud, în Franţa.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cineva continuă să se mai schilodească umblând cu gâtul strâmb după cuvintele mele, vie-i inima la loc; apuce-se şi el să se joace şi dacă mai are nevoie de reţete să mi le ceară: le dau bucuros, după cum am aflat. Însă toată jucăria are un înţeles. E nevoie să te joci de mic şi să adaptezi o viaţă şi o nefericire pe statul mic al jucăriei. Meşteşugul ăsta pueril nu-l poate duce la capăt un individ pripit pentru o profesiune respectabilă sau bine plătită, decorat şi sociabil. Oamenii definiţi socialmente, oricât ar dori-o, nu pot face jucării, după ce şi-au deprins pipăitul, căpăţâna şi fesele cu un contact stabil. Căci şi jucăriile au drama lor, călugăria lor, fecioria lor, care nu se potrivesc cu meşteşugurile nici unui parvenitism. În 30 de ani, eu am făcut o carte şi am văzut toţi oamenii de-o vârstă cu mine trecând înaintea mea şi am acceptat.

Tudor Arghezi în Ars poetica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesiunea care atrage mai mult pe român este aceea care nu este prea departe de mulţime. Lui îi place să se simtă în mijlocul mulţimii, să vorbească şi să se ajute cu mulţimea. Specularea forţelor naturii prin industrie şi comerţ, el o întreprinde numai în cazul cel rău, adică dacă nu poate fi funcţionar, avocat sau politician. Când are talent, el rămâne la avocatură şi la politicianism, adică la specularea concetăţenilor săi. În această din urmă profesiune, sufletul românului câştigă o energie neîntrecută. Cel mai anonim dintre anonimi, intrat în politică, devine dintr-o dată "om mare". Şi cum toţi românii au râvna să ajute şi să îndrume neamul, ţara este copleşită de "oameni mari". Nu mai ştie neamul pe cine să urmeze. Mare a devenit şi Ion, mare a devenit şi Gheorghe, mare a devenit şi Petre... S-a zăpăcit aproape tot neamul, că prea are neamul "oameni mari"!

Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!