Poezii despre pervers, pagina 3
Salbe de idealuri
echilibrul lumii dragostea de părinți
soarele cordial ce-mprăștie căldură
dantele de iubire din raze fierbinți
învăluie viața - veșnică anvergură.
cresc zilnic fericiri ca o deasă pădure
livezi de bucurii au rodul în pârg
bunul dumnezeu e gata să se-ndure
de lumea aceasta creată cu sârg.
muzici așează nimburi pe tâmplele albe
dinamizând destine în sonor univers
îngerii strălucesc cu stelare salbe
nu cred în prăbușire mă zidesc în vers.
credința și iubirea sunt idealuri dalbe
care mă ocrotesc de îngerul pervers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre alb
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre păduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Legături fraterne
am creat cu poeții legături fraterne
ne leagă versul cu lumea minunată
descopăr cu ei cărările eterne
marea de iubire cu munți împreunată.
descopăr cu poeții ninsorile luminii
cuvintele care animă visele mărețe
sunt mai împodobiți decât păunii
cu zboruri spre stele știu să mă învețe.
în fiecare clipă îmi e dor de vers
o lume fermecată creată de poeți
sunt magia și misterul acestui univers
se înalță la el ca munții semeți.
inspiră la sacru demonul pervers
și-i crează beznei factorul advers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre munți, poezii despre învățătură, poezii despre visare, poezii despre păuni, poezii despre ninsoare sau poezii despre lumină
În cuget sacru
am învățat în viață din fiece greșeală
și-am convertit timpul la sacră credință
speranța-n Dumnezeu niciodată nu-nșeală
asupra deznădejdii să am biruință.
credința e filonul de viață suprem
pot să-l transform coloană către infinit
zilnic mă sfătuiește ca să nu mă tem
că lucruri în lume toate au un sfârșit.
știu că gândurile sacre se înalță la cer
se împletesc cu raze să dăinuie în univers
acolo niciodată ființele nu pier
acolo nu e loc pentru înger pervers.
în Paradisul veșnic mi-am făcut un loc
alături de ucenici să cânt și să joc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sfârșit, poezii despre rai, poezii despre jocuri sau poezii despre infinit
Nici un anotimp...
Nici un anotimp nu mai mi-e fast
Și nici un parfum nu mă îmbie
În pustiu de lut gându-mi adast
Desfrunzit de o grea melancolie.
Nouri albi, zburând pe sub sineli,
Peregrin cu gândul nu mă cheamă
Sufletu-mi, sleit de îndoieli,
Somn de veci, pe veci ar vrea să doarmă.
Chicoteli de clipe dragi și calme
Am uitat, treptat, să izvodesc
Doar sminteli neroade și sudalme
Țarinile minții-mi mai rodesc.
Trecător stingher pe-al lumii șleau
N-am să las în urmă decât vanul
Sângele uitării îl tot beau
Și pervers mă sapă clipa, anul.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre sânge
- poezii despre moarte
- poezii despre melancolie
- poezii despre lut
- poezii despre gânduri
- poezii despre căderea frunzelor
- poezii despre anotimpuri
Lumea din care vin
Noaptea se varsă peste viață
cu același întuneric pervers,
nu mai văd nicio scăpare
chiar dacă răstorn ceasul timpului.
Sufletul plânge cu lacrimi de înger
și aripile s-au frânt,
lumea din care vin
nu are alte înțelesuri ascunse,
curge și ea ca un râu ce se pierde în mare
și marea la rândul ei are aceeași soartă.
Inima e cea care moare pe trepte,
dar este din alt aluat.
Dacă o să plec noaptea
o să-ți spun cum să prețuiești lumina.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre suflet, poezii despre râuri, poezii despre plâns sau poezii despre noapte
***(un fir de sânge care se strecoară în tihna cuvintelor)
un fir de sînge care se strecoară în tihna cuvintelor
un fir se sînge insinuant și pervers acela ești tu care
curgi dimpreună cu propriile-ți cuvinte
din zori înspre capătul zilei
te strecori ca un zmeu jucăuș minunat colorat numai bun pentru
o adunătură de gură-cască (ia-le ochii și
călăuzește-i ușurel spre buza prăpastiei)
într-o zi însă firul acela de sînge ar putea face
pentru cineva anume o demonstrație de
fluviu artezian
poezie de Horațiu Ioan Lașcu din Înălțarea (1994)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre prăpăstii, poezii despre ochi, poezii despre fluvii sau poezii despre culori
Note curbe
În ploaia care cade peste urbe
nu-i nici tristețe, nici melancolie,
ba chiar, pe strada mea, e-o bucurie
în dansul unduit pe note curbe.
Nu este-un dans timid, e-o revărsare
de simțuri ce-au tânjit spre-o altă viață,
uitată de-a necazurilor gheață,
e dansul inimilor visătoare.
Nimic în dansul tău nu e pervers
și totuși, din figura ta, din straie,
se simte spre iubire un demers.
Desculță, arcuindu-te în ploaie,
îmi pari chemarea unui univers
în care tu ești singura văpaie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre dans, poezii despre tristețe, poezii despre simțuri sau poezii despre oraș
Degustare leită cu moartea burlescă
În labirintul raiului advers,
Ce cade peste mine ca o brumă,
Un ochi de-al tău mă-ntâmpină pervers
Și-nlătură brutal orice cutumă.
Apleacă-mă peste prăpăstii vechi,
Pândește-mă cu buza coaptă, grea,
Și degetele tale în perechi
Să-mi dezvelească sânul de cafea.
Pogoară peste mine duhul sfânt,
Al unei păcătoase Magdalene,
Și-apoi să plămădească din pământ
Cireșe-ngenuncheate pe sub gene.
Veneții se deschid pe coapse reci,
Gondolele în mine se opresc,
Păunii țipă lung, iar dacă pleci
Măcar să mă ucizi la ceas burlesc.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre degete, poezii despre ceas sau poezii despre cafea
Noapte la masa de scris
ore lungi le petrec la masa de scris
vesele cuvinte îmi străbat ființa
în toamna vieții un vis mi-este promis
care să întregească toată conștiința.
în inimă dezvolt sentimente de pace
este menirea mea în acest univers
însămânțez în lume slovele dibace
să schimbe purtarea îngerului pervers.
melancolică-n galben romantică în verde
trăiesc natura toamnei longevivă vivace
îngerii de veghe vreau să mă dezmierde
să trec peste abisuri puternică locvace.
nici o amintire în mine nu se pierde
insomnia nopții muguri de lumină se preface.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre vorbire, poezii despre verde sau poezii despre schimbare
Aripi de hârtie
slove de iubire pe raze am pecetluit
și mi-am ascuns tristețea sub stâncă
să nu mă știe munții că m-am jeluit
copil al cerului speranțe mai am încă.
aripi de hârtie versului i-am dat
să zboare ca vântul în lumea întreagă
ierni fermecate m-au pus pe colindat
cu steaua în frunte încălzită de bragă.
dorul l-am pus ca pe-o mărgea pe ață
lumina poeziei i-a dat strălucire
sunt mii de motive să mă bucur de viață
optimismul meu nu e o nălucire.
zbor prin univers cu aripi de vers
nu mă las oprită de înger pervers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vânt sau poezii despre stânci