pe aripile vântului

Ferit de bătaia vântului

Cât e lumea şi pământul,
Pe cuptor nu bate vântul.
Cu partidul la putere
Îţi curge lapte şi miere.

epigramă de Florin Ţăran din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizont

Închipuie-ţi cum ar arăta un pom
care în loc de ramuri are aripi,
în loc de frunze are aripi,
în loc de flori are aripi,

aşa sunt eu acum, cu aripi
şi am toate aripile tăiate,
toate aripile,

între noi un drum neştiut,
...
toate aripile tăiate.

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii visează să-ţi pui aripile în cui, alţii - să-ţi bată aripile în cuie.

aforism de N. Petrescu-Redi din Reverber (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La porţile Raiului

Colindăm pe astă lume
De când cântul n-avea nume
Colindăm străvechi colinde
Cât Pământul se întinde.

Colindăm azi lui Iisus
Domnul nostru cel de Sus
Colindăm în cor spre El
Să se-audă până-n Cer.

REFREN:
Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.

Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă pe degete

în zi
ziua ne-mbracă
pe
palmele zâmbetului tău
înflorindu-ne
în lumină
pe
aripile vântului
purtate
dintr-un ungher înforit
până pe
degetele norilor

n-ai auzit
şoaptele frunzelor
cântecul
atât de duios
pe aripa zilei
în
limpedele surâs

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu paşii tăi ziua ne semnează

stropi de priviri
ni
se servesc pe
fiecare aşezându-ne
în
culorile toamnei

şi
ni se înverzesc
şi gândurile
şi imaginile desprinse
din frunzele colorate cu
privirile tale
luate de undeva
dintr-o
livadă cu pomi
şi frunze învredinicite
în
atâtea culori
galbene arămii şi-n

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan din culorile toamnei (29 octombrie 2021)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea pe fluviul Xi

Urc scările
Neluminate de lună;
E un un comfort rece-n vinul
Pe care-l beau singur-singurel.

Nori negri,
Ploaie,
Păsări în volbura zborului,
Ape leşietice curgând
În amurg.

Se stârneşte o furtună,
Bărcile trag de parâmele voltate la mal
Sau, cu velele larg întinse,
Plutesc împinse de aripile vântului.

Sclipirea unui punct de foc
Mişcându-se-n întuneric,
Felinarul îndepărtat
Al unei bărci în trecere.

poezie de Bai Juyi, 772-846, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te dăruiesc

Te dăruiesc speranţelor pierdute
Şi vântului hoinar, rătăcitor,
Greşelilor cu greu recunoscute,
De aripile ultimului zbor.

Te dăruiesc plăcerilor grăbite,
În vinul roşu, binecuvântat,
Sedus abil... de tinere ispite,
În nesfârşita noapte de păcat.

Te dăruiesc corăbiilor pline
Ce dijmuiesc sosirile în port,
Pentru fecioare mici şi cabotine
Tentate de iubire... şi confort.

Te dăruiesc nespuselor cuvinte,
Şoptite în vârtejul unui dans
Şi de ce nu, la tânăra cuminte,
Ce pune inocenţa în balans.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năsada pământului

Pun sufletul ca năsadă pământului,
Sunt ţăranul ce înnoieşte timpul,
Îl semăn pe aripile vântului
Să aibă pâine şi în prezent Olimpul.

Vitejii armatelor ascunse-n obada
Carului Mare răsturnat peste noi
Ne-ameninţă cu pâine cât roata
Singurătăţii petrecute în doi.

Vreau să avem trăirea frumoasă
Sub blânde vorbe şoptite prin rouă,
Dansul în doi e-o mare spumoasă,
Tu mă năsădeşti în valuri când plouă.

Pun sufletul la tine în poale,
Cresc vânjoşi copiii de-o clipă,
Vuietul vântului cu jarul sub foale
Caută rezerva de-nnoită aripă.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Walt Whitman

Eu sunt om.
Atât de obişnuit, de-ţi vine să râzi, –
Râu cristalin între maluri năpădite de gunoaie,
Veacurile-şi freamătă aripile peste mine.
Înfrigurare şi groază
Laminez temerar în topitoriile mele,
Ascultând vuietul vântului, bătaia motoarelor
Şi respiraţia femeii iubite.
Văd nori, pământ, hornuri, fiare şi oameni;
Ating obiectele, adulmec mirosuri:
Eu sunt atât de obişnuit, de-ţi vine să râzi.
Şi ziua mea ca lotusul înfloreşte.

poezie de Oleksa Slisarenko (1919)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!