Walt Whitman
Eu sunt om.
Atât de obișnuit, de-ți vine să râzi,
Râu cristalin între maluri năpădite de gunoaie,
Veacurile-și freamătă aripile peste mine.
Înfrigurare și groază
Laminez temerar în topitoriile mele,
Ascultând vuietul vântului, bătaia motoarelor
Și respirația femeii iubite.
Văd nori, pământ, hornuri, fiare și oameni;
Ating obiectele, adulmec mirosuri:
Eu sunt atât de obișnuit, de-ți vine să râzi.
Și ziua mea ca lotusul înflorește.
poezie de Oleksa Slisarenko (1919)
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ziua de naștere
- poezii despre vânt
- poezii despre râuri
- poezii despre râs
- poezii despre nori
- poezii despre motoare
- poezii despre lotuși
- poezii despre iubire
- poezii despre groază
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.