pasiuni interzise

Cioburi

Cioburi de vise interzise
imi străpung tălpile,
mă ard, mă supun.
Genunchii le sărută, palmele le sprijină.
Mă ridic. Continui să dansez.
Sângerez.
Visele dor. Cioburile sângerează.
Se sparg in zeci de alte cioburi,
fiecare jertfind câte o picătură de sânge
spre a-mi hrăni visul.
Infinite cioburi hrănesc un vis
al cărui sfârşit e proiectat în fiecare ciob infinit
acelaşi, altul, mereu al meu...

poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre iubire

Autorul stresat
Cu iz de neastâmpăr
Căuta nedumerit
Însemnele scrierii
I se părea că vede
Totul în hieroglife
Alteori în cuneiforme
Până când a găsit
În sfârşit
Pe şaua străveche
Tatuaje cu dublu sens
Care descifrau
Acele scrieri interzise
Atunci l-a prins
Inspiraţia cu dus întors
Un înger alb
I-a deschis orizontul
Nemărginirilor
Fără tăgadă
De atunci încolo

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patent original

Sânii tăi expansivi
Cu reacţie ostentativă
De maximă amploare
Sunt bombe
Ultra sensibile
Cu explozie premeditată
Care se autosesizează
În caz de necesitate
Se activează autumat
De la interior
Şi pentru cineva anume
Transmit impulsuri erotice
În iatacul de vis a vis
La prezentul continuu
Şi controlează
Viitorul omnipotent
Iscând permanent pasiuni.

poezie de David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ultima alveolă

în gene-filament se aprind
zorii
bezmetici se trezesc brusc
nu mai fac altceva decât ce vor
îşi ating vârfurile mâinilor
în liniştea dintre ele
tac şi îşi ascultă
gândurile
despicate tic-tac
tic-tac
confirmate în ultima alveolă

între omoplaţi se-ncrucişează
cuvinte
tatuate
flori
proaspete roşii după urmele degetelor
ei nu ştiu
şoptesc rugăciuni interzise
adevărul spune-li-l Tu

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu strâng comori ce nu se văd

Eu strâng comori ce nu se văd,
Imaginea din tine
Mă-ntrepătrunde printre stări
Mărilor alpine.

Trăire cugetată-n seri,
Unde tâmpla rece
Se odihneşte între veri,
Uitând iarna ce trece...

Eu strâng comori ce nu se văd,
Imagini ale mele...
Mă strâng culori de sentimente
Şi pasiuni rebele.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planta învăţând olandeză

Timpul moare!
Put secundele cu inimile deschise
Se aud minutele cum bat
Orele călăresc minutarele interzise.
Număr
pajiştea cu o umbrelă din care ploaia
şi-a anunţat deschiderea
fulgerului. Ştii! Ştii!
Ştii să te laşi
cu paşii pe spate. Punct!
Am înţeles că sunt un garaj
din care
se aud
motoare cu îngeri în spinare
în picaj.

Nu, tremur de frică să nu vină iarna!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar existăm...

Când nu existam
umbre întâmplătoare
ne visau certitudini
pe baricade de nisip
la margini de oceane
probabile.

Când credeam că nu existăm
ne inventam
din amintiri rebele
sau din priviri seducătoare
în oglinzi excentrice.

Când speram să existăm,
şoaptele neîntâmplate
sucombau în anonimat
atârnând de lobii urechilor.

Dar, în sfârşit, existăm.
Umbrele ni se ating

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Suse din Sacrificiul mirării (2002)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evgheni Oneghin - XII

Oneghin: - Fără vorbe multe,
Să recunoaşteţi că mi-aţi scris...
Eu v-am citit mărturisirea,
Din suflet revărsând iubirea:
Îmi place-a ei sinceritate,
Căci pasiuni de mult uitate
Mi-au răscolit simţirea iar;
N-o spun spre lauda deşartă,
Mărturisirea-mi fără artă
Primiţi-o, drept răsplată, dar
Destăinuirea mi-ascultaţi,
Apoi, vă rog, mă judecaţi....

poezie clasică de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă te-aş împărţi cu întregul ai ieşi un minus adânc,
dar clar ai însemna un rest vag,
Ai însemna ceva.

Dacă te împart cu o jumatate,
Te pot întâlni în cîte o zi să afli despre adunate,
Despre urme şi umbre, despre neluate.

Dacă te împart cu mine pot spune că suntem un întreg.
Ai putea să te aduni de prin spaţii închise,
Din limite şi universuri, spre lumi interzise...
Până spre azi, prezentul infinit al gândului meu.

poezie de Silviu Petrache (11 noiembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte nerostite

percepţiile din unghiurile verzi
revin ca nişte flash-uri
rupând o parte din mine.

o încăpăţânare se construieşte
printre bucăţi de ruine
ce ard în fiecare por,
din ploaia de frunze căzută în vene.

ochii părăsiţi nu împiedică durerea
şi nici umbrele dansând pe pereţi.

spaţiul continuă să respire în tăcere
neconstruind nicio uşă.

cuvintele mele rămân cu mine,
nerostite,
în labirintul acesta cu pereţii atârnaţi în cui
şi ferestre interzise.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!