Evgheni Oneghin - XII
Oneghin: - Fără vorbe multe,
Să recunoașteți că mi-ați scris...
Eu v-am citit mărturisirea,
Din suflet revărsând iubirea:
Îmi place-a ei sinceritate,
Căci pasiuni de mult uitate
Mi-au răscolit simțirea iar;
N-o spun spre lauda deșartă,
Mărturisirea-mi fără artă
Primiți-o, drept răsplată, dar
Destăinuirea mi-ascultați,
Apoi, vă rog, mă judecați....
poezie clasică de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- citate de Pușkin despre uitare
- poezii despre suflet
- citate de Pușkin despre suflet
- poezii despre sinceritate
- poezii despre răsplată
- citate de Pușkin despre răsplată
- poezii despre laudă
- poezii despre iubire
- citate de Pușkin despre iubire
- poezii despre artă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Papucii, poezie pentru părinții copilăroși
De obicei, în prag de seară,
Îmi las papucii într-un hol,
Iar dimineața, când mă scol,
Îi iau și haida, hai, pe-afară!
De multe ori, îi uit afară,
În fața holului, pe scară,
Pe-o treaptă care e mai sus,
Iar dimineața, nu-s și nu-s!
Apoi, îi caut cam o oră,
Căci nu v-am spus, vă spun acuș,
Adus acasă, de o soră,
În curte, am un cățeluș.
Mi-e tare drag, la drept vorbind,
Căci îl iubesc și guguștiucii,
Dar dacă-l prind, precis îl prind,
Vă spun cinstit că-i dau... papucii!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre seară, poezii despre poezie, poezii despre ore, poezii despre dimineață, poezii despre câini sau poezii despre acasă
Evgheni Oneghin - XIX
De ce? Așa! Ca să-mi reteze
Pustiul negrului coșmar,
Să-mi stâmpăr spun în paranteze -
Revolta-n sufletul amar:
Că nu-i batjocură sfruntată
Și clevetire deșănțată
Cu care pleava lumii-nalte
Prin calomnii să nu te-asalte!
Și nu e josnică bârfeala,
Sau epigrama de nimic,
Pe care bunul tau amic
Să n-o repete... din greșeală,
În nobila-i societate:
Căci te iubește... ca pe-un frate!...
poezie clasică de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prietenie, poezii despre negru, poezii despre greșeli, poezii despre epigrame, poezii despre coșmaruri, poezii despre calomnie sau poezii despre bârfă
Prietenii
Am fost și sunt
așa cum mă vedeți:
Sinceră și caldă,
și curată...
Și rece,
Câte-odată,
Neacceptătoare de dezmăț
Celor frustrați
Ori cei cu gura spartă!..
Deși avut-am merit într-ales,
Mă iscodeau și vorbe
Necurate.
Spun unii,
Le serveam drept interes,
Iar alții
M-ar sorbi cu viața-mi toată...
Mă rog,
În mintea lor eu nu am fost
Și apoi, refuz
Să merg în labe patru!..
Unii,
Prieteni,
Și în suflet îmi intrau,
De îmi băgau cuțitul drept în spate,
Alții mă priveau și, chiar, din depărtări
Se tot rugau cuminte,
Pentru a mea ființă,
Pentru sănătate!...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre gură sau poezii despre curățenie
Taci!
Timpul acesta nu e al meu, știu ce mi-ați
făcut, netrebnicilor, eu sunt altundeva, în
altă țară, în alt oraș, în altă lume,
m-ați așezat în trupul acesta străin
fiindcă am visat prea mult
m-ați așezat în carcasa asta de carne
fiindcă v-am sfidat cu femeile pe
care le-am avut, cu versurile
pe care le-am scris
amintirile sunt polița secretă
care mă torturează în fiecare zi
îmi iau treptat vederea, îmi fac
mâinile să tremure, mi-au luat
părul și umbletul drept.
trupul acesta nu este al meu, știu ce
mi-ați făcut, netrebnicilor, mă lăsați
să mor în trupul acestui bătrân
hai, biciuți-mă, biciuiți-mă...
- Taci, timpul a expirat!
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre tăcere, poezii despre păr, poezii despre oraș, poezii despre mâini sau poezii despre moarte
Evgheni Oneghin - XVI
Ce-a fost, să-ntorci nu se mai poate!
Nici ani, nici suflet, e-n zadar...
V-o spun că vă iubesc ca frate,
Și, poate, și mai gingaș chiar...
Să m-ascultați fără mânie:
Fecioara tânără se-mbie
Să-și schimbe visul cu-n alt vis,
Cum schimbă florile-un cais
În primăvara revenită:
Așa a hotărât Preanaltul,
Curând vei îndrăgi pe altul!...
poezie clasică de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre virginitate, poezii despre tinerețe sau poezii despre primăvară
Îmi pare rău
Îmi plânge inima în piept
Și sufletu-mi suspină,
Căci m-ai iubit...
Dar nu te-am vrut,
Și sunt atât de vină.
Că n-am simțit suflarea Ta
Și inima cum bate.
N-am chibzuit
Că apoi, cândva,
V-oi regreta prin fapte.
Îmi pare rău,
N-am vrut să aud,
Chemarea sinceră din suflet,
N-am prețuit iubirea Ta,
Curată, ca și lacrimile multe.
Mă ierți, te rog,
Căci am greșit,
Apatic fiind față de Tine,
Te-am supărat, te-am chinuit,
Când mă iubeai pe mine.
poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre supărare, poezii despre plâns, poezii despre inimă sau poezii despre iertare
V-am spus (după Adrian Păunescu)
V-am spus de la-nceput că vă iubesc
Și sufăr pentru relele din fire
Dar nu pot, numele să vi-l hulesc
Ci doar să-mi schimb muțenia-n uimire!
V-am spus că, nu mă-nchin periculos
Dar nu mi-ați luat închinăciunea-n seamă!
Vorbele-mi bune le suciți pe dos
Și-atunci vă-ntreb: de voi să-mi fie teamă?!
V-am spus și pot, la nesfârșit, să spun
Că Everestul e pitic în mine
Și relele din voi, în mine-apun,
Când schimb durerea, în iubiri carmine!
V-am spus și mai continui să vă spun:
V-aud ca pe un zumzet de albine
Și chiar de mă ucideți, punte pun
Între Greșeală, Iertăciune, Bine!
poezie de Iulia Mirancea, după Adrian Păunescu (2 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pericole, poezii despre frică, poezii despre durere, poezii despre apicultură, poezii despre albine sau poezii despre Everest
Prizonier în regatul tăcerii
devenisem periculos, tăcerile mă ascultau smerite
și le era frică, puteam să le cuceresc
așa că m-au încercuit
m-au îngenunchiat și mi-au cerut
să vorbesc
dar primii luați au fost ochii
să nu mai văd ce-i în jur
apoi mi-au luat dinții să nu pot opri șuvoiul
și la sfârșit mi-au luat mințile
rătăcitor, pipăind drumul
și revărsând potop de cuvinte fără rost
am fost lăsat în libertate
scăpaseră de-un incomod care putea tăcea
mai mult decât tot regatul
cine sunt? unde sunt? în ce timp?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre smerenie, poezii despre sfârșit, poezii despre promisiuni, poezii despre ochi sau poezii despre monarhie
Estetica urâtului
Arghezi într-o zi s-a apucat,
Nu pentru el, ci mai mult pentru noi,
Să facă versuri greu de egalat
Din bube, mucegaiuri și noroi.
Bacovia, pe care toți îl știu,
Cu plumb și morți adesea ne-a speriat
Chiar dacă el avea un suflet viu
Și nu era atât de deprimat.
Iar geniul Eminescu câteodată
A scris și poezii fără perdea,
Nu pentru c-avea mintea întinată,
Ci doar din bucuria de-a crea.
De-aceea dacă patima mă poartă
Și vreun poem va fi mai grosier,
Pentru c-așa se mai întâmplă-n artă,
Fiți buni și nu mă judecați sever.
poezie de Octavian Cocoș (21 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urâțenie, poezii despre sperieturi, poezii despre plumb, poezii despre genialitate sau poezii despre estetică
Să nu uitați de mine...
Am pus în voi iubirea și grija de părinte.
Am ocolit tot răul, scoțându-l din cuvinte
Să nu vă-ntine viața, să nu-i simțiți durerea.
În voi mi-a fost speranța și voi mi-ați fost averea.
La tot ce v-ați dorit m-am aplecat s-ascult
Și-am încercat puținul să-l fac să fie mult.
Cu peticul din coate am alungat nevoi.
V-am apărat cu trupu-mi de vânturi și de ploi.
V-am împărțit averea ce bob cu bob am strâns
Și v-am zâmbit și-atunci când sufletu-mi a plâns.
Am pus în voi speranța că singur n-o să fiu,
Dar ați plecat... și-n juru-mi s-a adunat pustiu.
Să nu uitați de mine... atâta cât mai sunt.
Eu nu-mi doresc prea multe, mi-ajunge un cuvânt
Să știu ce e cu voi, să știu că sunteți bine...
Și bucuria voastră mă ține și pe mine.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre cuvinte, poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre ploaie sau poezii despre bucurie
Vă rog nu-mi cereți...
Să-ncerc să fiu mai filozof?
Dar cum să-ncep? Cu of!, of!, of!?
Vă rog nu-mi cereți să îmi schimb
Naturalețea când mă plimb.
Vă rog nu-mi cereți să mă-ntrec
Cu-n înțelept chinez sau grec
Căci nu doresc sofisticări
Ci gânduri cu versificări.
Nu pot să fiu ce alții sunt,
N-am mintea unui om cărunt
Urmez o stea din Univers
Și nu pot să m-opresc din mers.
Să-ncerc să mă opresc din scris?
M-aș duce, iute, spre abis
Vă rog nu-mi cereți să cobor
În spațiul fără vreun izvor.
Desigur, nu mă răzgândesc
Și cu lăuntru-mi vă privesc
De-mi cereți întâmplări din Carte
Vă spun de-o viață după moarte.
M-aș bucura să ne-ntâlnim
Spre zări stelare să pornim
Nu-mi cereți gândul să mi-l schimb
C-aș vrea să vă arăt un Nimb.
Să-ncerc să fiu mai "nu știu cum"?
Nu vreau încurcături pe drum
Ci merg spre Paradis cântând
Credința nu pot să mi-o vând.
Vă rog nu-mi cereți să renunț
Am pentru voi un scurt anunț:
Destinul mi-a fost modelat
De Adevăr, nu de Pilat.
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (16 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre înțelepciune, poezii despre rai, poezii despre păr cărunt, poezii despre prăpăstii sau poezii despre plimbare
Comoara casei mele
E mare casa și frumoasă,
Dar în odaia spațioasă,
Privesc cu inimă-ntristată,
Un chip de mamă și de tată,
Căci ei mi-au dat pe lume viață,
Mi-au fost lumină și verdeață,
Mi-au fost căldură și câmpie,
Și scut la greu și armonie,
Și veghe-n noapte nedormită,
Și leac la tainică ispită,
Mi-au pus a vieții hrană-n blid,
Spre fapta bună mi-au fost ghid...
E faină masa, canapeaua,
Biblioteca și perdeaua,
Dar ochii mei privesc doar rama,
De unde îmi zâmbește mama,
Cu chipu-i blând privind duios,
Al tatălui surâs frumos,
Într-un duet ce pe Pământ,
E tot ce-i drag și tot ce-i sfânt...
Voi mă priviți acum din Cer,
Dar îmi doresc și cred și sper,
Cu suflet năpădit de teamă,
Că v-oi vedea și fără ramă,
Și v-oi îmbrățișa cu drag,
Trecând al veșniciei prag,
Căci viața cât e de bogată,
Nu-i cât o mamă și un tată....
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre frumusețe, poezii despre zâmbet, poezii despre tată, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Mărturisirea unui șahist
Partide multe am jucat
Și pot să spun fără reproș
Că uneori ajung și-n pat,
Dar încă n-am ajuns prea jos!
epigramă de Col. Constantin Enescu
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre șah, epigrame despre partide sau epigrame despre jocuri
Părintelui Arsenie Boca
Mi-îndrept genunchiul, Sfinte, către Tine...
Părinte blând și binefăcător.
Ardealul te-a primit cum se cuvine.
Puțini te cheamă-n suflet, mulți te vor.
Ai răscolit adâncurile stranii
Și plângi uitatul suflet de copil,
Dar faci minuni de dincolo de moarte
Cast slujitor, tăcerilor martir.
În sufletu-mi, te rog, te-adăpostește,
Căci am nevoie de iubirea ta,
Credința ca un mugure mustește
Pentru cei care cred neindoiește
În viața și în nemurirea ta.
Și dă-mi o picătură din lumina
Divinului și tainic împrejur,
Mă iartă, Sfinte, roagă-mi Tu de bine,
Căci te voi însoți pe-al vieții drum.
Doamne, dă iubirea Ta
Celui care azi ți-o cere,
Celor care nu te știu,
Pentru-a te găsi odată
Spre a nu fii... prea tarziu!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre prezent sau poezii despre muguri
Plagiatorilor...
Voi mi-ați dat trupul spre vânzare,
Dar mi-ați lăsat sufletu-nchis
În universul meu de vis,
Samsari cu sufletele goale.
Voi mi-ați dat trupul spre vânzare!
Nu v-ați hrănit din carnea mea...
Hulpave păsări, nu era
În voi, atât de roditoare...
În ochiul meu voi n-ați văzut
Celest tablou spre transcendent
Aveați un singur dor - ardent -
Acela de-a mă fi avut.
Câmpii de sângeri n-ați văzut
Pe cerul existenței mele,
De-aceea cerul plin de stele
Mi-e astăzi acoperământ.
Erați de mine prea departe
Neștiind că-n lacrima ocean,
Se naște-n mine, an de an,
Alt timp în drumul către moarte...
Din mine iar am renăscut,
Voi mi-ați uitat închis trecutul
Și-având același, începutul,
Aceleași vise am avut.
Chiar în deșertice poeme,
Oh, talpa voastră n-a descris
Urma vreunui tainic vis...
Nici n-a lăsat vreodată semne...
Voi n-ați știut că veșnicia
Nu-i literă, nu-i nici cuvânt,
Ci doliul pentru care-n gând
Eu îmi păstrez mărinimia.
Gustați din mine, lupi flămânzi,
Eu iarăși mă voi recompune...
Celor ce vor să mă adune,
Îi chem, căci nu pot să m-ascund!
Nu-mi dați și sufletul vânzării!
Eu v-am pus sufletul pe masă,
Voi, diavoli care plagiază!
Dar nu v-am dat dreptul visării!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plagiat, poezii despre comerț, poezii despre trup și suflet, poezii despre început, poezii despre trecut sau poezii despre stele
Eu v-am iertat...
Eu v-am iertat dar golul a rămas,
Azi încă-s vorbe făr-acoperire,
Din cărți am pus emoția în glas
Când spun:"părinții mei" și parcă-n fire
Plutește o cenușă și un rest,
Mai port și-acum, în prag de bătrânețe
Și mai descopăr lipsa vreunui gest
Când vreun exces de candidă tandrețe
Se-abate din senin în cum mă port.
Străinii se sfiesc să-mi dea binețe,
Copiii cu mirare, lângă tort,
De ziua lor mă văd plin de tristețe
Și mă întreabă dacă sunt bolnav
Când îmi zăresc privirea tulburată
Dar eu gândesc la mama... și hulpav
Mă port pe rând, ca mamă sau ca tată.
Mi-e dor și v-am iertat dar întrebări
Ce nu v-am pus în viață niciodată
M-apasă când la școală, la serbări
Mai merg de mână cu copiii. Tată,
Unde erai și mama-n care vis
Străin de mine relua refrenul
De mamă cu copii când în abis
Tăticul meu se cununa cu trenul?
Cuvinte goale fără conținut
Cocoloșeam în lacrimi și în pernă
Atâtea nopți în suflet m-au durut
Când setea mea de drag era în bernă.
Singurătăți purtate la liman
Pe la examinări sau pe la medici,
M-au însoțit în viață an de an,
La cununie, la altar și predici
Am ascultat, de dragul de părinți,
Despre maternitate, filiații,
De dragoste și tare-am strâns din dinți
Dar vă iubeam în cont, în multe rații.
Azi v-am iertat dar golul a rămas,
De-atâta rest aprind o lumânare
Și la morminte fac înc-un popas...
Și-l rog pe Domnul să vă dea iertare!
poezie de Viorel Gongu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre tristețe sau poezii despre trenuri
Peste gânduri am trecut
Peste gânduri am trecut
Peste vise rotitoare
Când aici mi-ai apărut
Din cea noapte ca un soare
Nu știam să-ți spun pe nume
Nici să-ți întâlnesc privirea
Fără o roșeață anume
Ce îmi răscolea simțirea
Îmi erai atât de dragă
Ca un ochi de floare aleasă
Cu petale dulci de fragă,
Te vedeam a mea mireasă
Vino tu să-mi cânți iubirea
Să dansezi pe note albastre
Să mă-nveți ce-i nemurirea
Cea de dincolo de astre
Nu m-ascund, deși sunt mare
Am un suflet doritor
De iubire fără sare,
De dureri ocrotitor.
poezie de Adrian Andrei Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre protecție, poezii despre ocrotire, poezii despre nuntă, poezii despre noapte sau poezii despre muzică
Adio-ți spun...
Adio-ți spun, acum când lacrima mă doare
Și mă întorc în lumea din care am venit,
Pe aripi de iubire am vrut să urc spre soare,
Dar raze de dispreț m-au ars, m-au pârjolit!
Adio-ți spun, acum când ard în patimi
Și frigul peste suflet e-un viscol nesfârșit,
Iar ploaia în torent îmi varsă lacrimi
Și mor și te iubesc, deși m-ai amăgit!
Adio-ți spun și-ascund dorul în șoapte,
Pe alei de suflet pustii de atâta neiubit.
Mă duc spre lumea-n care se mai poate;
Să speri în vise care-aicea s-au sfârșit!
Adio-ți spun și plec, o clipă nu mai stau,
Prea mult mă doare aproape să te știu,
Te rog numai să uiți cât încă nu-i târziu,
Că am sa te iubesc oriunde o sa fiu!
poezie de Dorina Omota (4 septembrie 2014)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre dor sau poezii despre aripi
Iarna străină
Aș vrea să plec, din iarna cea străină,
Dar sunt întemnițat în lacrimă și gheață,
Singurătatea-n soartă e rece și haină,
În gheare fără milă pe dată te înhață.
Ascult cum bate vântul și șuieră la geam
Necruțător îmi culcă simțirea la pământ,
Mă simt al nimănui și vlagă nu mai am,
Doar viscol am în suflet și nerostit cuvânt.
Neputincios pășesc în colțul fără umbră
Și ochii mei se-nchid, cu gândul la visare,
Mă rog cu umilință să piară teama sumbră,
Ca eu să pot zbura la cuibul meu din zare.
Purtat de înger, sunt în ajun acasă,
Miroase-a cozonaci și-a cetină din munte
Pe maica o zăresc punând colaci pe masă,
Un coș cu mere roșii și nuci, să fie multe.
Iar taica se preumblă prin casa-nmiresmată
Nerăbdător așteaptă copiii toți și frații,
E primitor și vesel de i-ai bătut la poartă
Și-i place apoi să plece, la colindat pe alții.
Pe ulițe-i Crăciun și bucuria-i mare,
La oricare creștin e-o candelă aprinsă,
Un sfânt fior străbate divina sărbătoare
Și ne-nfrățim cu cerul, căci ușa e deschisă.
Dar visul se sfârșește și mă trezesc buimac
În camera pustie, cuprins de dor și frig,
Cu fruntea la pământ suspin încet și tac,
Apoi cu îndrăzneală pe Domnul meu îl strig.
O, Doamne, Milostive, sunt doar un biet pribeag
Departe de-a sa vatră, de-ai săi înstrăinat,
Te rog Iisuse Doamne, du-mă pe-al meu meleag,
Să fiu de sfânt Crăciun pe ulița din sat.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre vestimentație sau poezii despre sărbători
În ce fel roșim adesea când suntem triști. Se întâmplă adesea să nu pălim când suntem triști, ci dimpotrivă, să ne înroșim. Faptul acesta trebuie atribuit celorlalte pasiuni care se asociază cu tristețea, cum sunt iubirea sau dorința, iar uneori și ura. Căci aceste pasiuni, încălzind sau agitând sângele, care vine din ficat, din intestine și din alte părți interne, împing sângele spre inimă și de acolo, prin artera cea mare, spre venele feței, fără ca tristețea, care strânge din toate părțile orificiile inimii, să poată împiedica aceasta. Dar, chiar dacă este moderată, tristețea împiedică lesne sângele ajuns în venele feței să coboare spre inimă, în timp ce iubirea, dorința sau ura împing spre față alt sânge din părțile interioare. Iată, pentru ce acest sânge, fiind oprit în jurul feței o face roșie, deoarece culoarea sângelui este cu atât mai vizibilă cu cât el curge mai puțin repede, precum și fiindcă astfel se poate aduna în venele feței mai mult ca atunci când orificiile inimii sunt mai deschise, lucru care se întâmplă mai ales când ne este rușine, aceasta fiind compusă din iubire de sine și dintr-o dorință puternică de a evita dezonoarea, ceea ce face ca sângele din părțile interne să vine spre inimă, iar apoi prin artere spre față.
citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele: