paravan

Nu iubirea aduce suferinţă, ci perspectiva noastră idealizată despre ea. Ea nu este despre ceea ce vedem în filmele de la Hollywood sau în telenovelele dramatice, ci despre înţelegere la nivel profund, sinceritate, respect şi comunicare. Restul folosim ca simplu paravan ce ne hrăneşte pornirile egoiste şi ne determină aşteptările grandomane pe care i le vârâm pe gât partenerului. Ori că ne place, ori că nu, controlul nu-l putem avea decât asupra propriilor reacţii.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel sărman

Bate vântul cancelarii
Noaptea plouă prin tavan
Că din fondul de avarii
N-a rămas un gologan

Ce să mai zic de salarii
Care stau sub paravan?
Bate vântul cancelarii
Noaptea plouă prin tavan;

Proful cât e de sărman
În zadar invocă larii
Că lipsesc şi titularii
De vreo şase luni, un an
Bate vântul cancelarii...

rondel de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poza statului

Statul, bădăran şi nesimţit,
Îşi bate joc de poporul sărăcit,
O fi el o naţiune,
Dar merită o moţiune
E un paravan abstract
Care nu intră cu poporul în contact,
Îi protejează cu prioritate pe golani,
Uitând de vârstnici şi de veterani,
Cocoloşind pe devalizavi şi pe escroci,
Pe mitocani, mârlani şi dobitoci,
Unii numiţi onorabil demnitari de stat,
Un fenomen bizar şi neevoluat,
În suflet sunt atât de găunoşi,
Fiind infestaţi cu viruşi periculoşi,
Parlamentul are demagogi vestiţi,
Mincinoşi, duplicitari, cu titluri învestiţi.

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Croazieră

Răsturnat pe un divan
Un motan îmi toarce în braţe
Şi-o pădure de becaţe
Desenată pe tavan

Toropeală, reverii
Şi mă văd tăind savane
Principate suverane
Mă întâmpin cu solii

Dar mă scutur de emoţii
Totul se dărâmă brusc
Ca un paravan etrusc
Când atacă vizigoţii

Ce e? S-a întâmplat ceva?
Cu o voce de pănuşă
Alt motan cerea din uşă
Locul lui pe canapea

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aveam mâinile ruginite de timp
respiram prin porii luminii
în casă ploua
afară picurau stropi de gânduri
pe masă un flacon gol de medicamente
uneori dormeam în subsolul materiei
pe cearceaf a rămas un pumn de vise
şi un sărut neînceput
ţipau întrebările în oglinda spartă
în absenţa zgomotului, mă trezeam căutându'l
l'am găsit după un paravan
răsturnat între draperiile sufletului
spitalul era închis
doar un nebun păşea hotărât prin ploaie
căuta intrarea
normal, nu a găsit-o, era nebun, nu...
era prea viu între timpuri cenuşii
pe degete se aşternea cenuşa trupului
atunci ecoul a ţipat şi am fugit înăuntru
nu am putut, poarta era închisă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(re) Aşteptându-l pe Godot

În grădină personajele glisează
într-o nouă subversiune
printre esenţe, aparenţe,
dezbrăcaţi de secrete.
sinceritatea arde.
ineluctabil
personajele glisează
Aşteptându-l pe Godot...
Cel ascuns după paravan
amestecă pregnant
florile, fiinţele, spiritele,
marionetele, adevărurile
amăgindu-i cu verbalismul său catifelat.
după care pleacă
să danseze farandola
în Piaţa Mare.
A uitat de Godot...
O să angajez un bufon,
să le schimbe destinul
scatologicelor personaje.

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ploaie

Sunt ploaie caldă de vară,
mă preling pe buzele-ţi moi,
îţi sărut infinitul regăsit,
sorbind-ţi cu sete
lacrima
din colţul zâmbetului,
amară ca o cafea băută
pe fugă.
Marea o simt în ochii-ţi adânci,
gustul lor e dulce-sărat
la fel ca viaţa...
Înot printre valuri de suflet,
mă lovesc de stâncile
gândurilor tale...
Înserarea ne e paravan
pentru iubirea ce tăinuieşte
paradisul.
Cerul ne este aproape,
picurându-ne praf de stele
peste visul furat.

[...] Citeşte tot

poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţul măsurii... Ce paravan pentru lipsă de simţire, adesea! Îi văd afectând că nu înţeleg cum poţi să crezi în neantul tău dincolo de ce este el astăzi. Trebuie să ai simţul măsurii, spun ei...
Dar ei îl au pentru ei? Îl au pentru neam, pentru ceilalţi, pentru tot ce le e străin; dar pentru ei, nu. Fiecare din noi - recunoaşteţi asta, fiecare - crede obscur despre sine că ar putea deveni aproape orice: prim-ministru sau conducător de oaste. S-a întâmplat că n-a devenit, i-a lipsit ceva sau altceva; dar, în principiu, putea ajunge acolo. Oricare viaţă trăită la persoana întâi are măcar o libertate, măcar un iraţional.
Şi acum înţeleg de ce predică ei măsura: nu trăiesc la persoana întâi. Sânt "obiectivi", fiindcă nu e subiectul în joc. Sânt în naţiune, dar nu sânt naţiune. Că tocmai asemenea oameni te condamnă în numele bunului-simţ, e firesc. Atâta le-a rămas ca simţire: bunul-simţ.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptarea... reginei bălţii

Răsăritu-i lin, contopit în soare,
Adieri de vânt, zi de sărbătoare.
Balta-şi pregăteşte covoarele moi
Din matasea broaştei şi plante de soi.
Salcia divină se roagă la cer
Să vină cocorii, să nu fie ger.
Stuful maiestos îşi scutură puful
Iarăşi a răcit. L-a cuprins năduful!
Ciulinii acvatici afară-au ieşit
Au primit prosoape şi s-au primenit.
Stânjenelul apei, galben de şofran,
Se pudreză-n taină, după paravan.
Scena-i pregătită, pe-un plaur uşor,
Lebedele albe au sosit în zbor...
Graţiosul nufăr se lasă aşteptat,
Nu-şi găseşte fracul. Tare-i supărat.
Barza-i fericită. Are microfon!
Se uită la broaşte să le dea un ton.
Fiecare cântă, cum le este dat,
Note diferite... De, oac, oac, oac, oac!

[...] Citeşte tot

poezie de Olga Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua mea...

E ziua mea, desigur, a mai trecut un an,
Acelaşi "eu", nesigur şi fără paravan!
Mă simt atât de mică în lumea asta mare,
Deşi n-am nicio frică, iar viaţa e-o splendoare!

Să nu mă crezi duală şi că mă contrazic,
Dar azi înc-o petală s-a dus, şi n-o ridic!
Şi, nu că n-aş putea, să mă aplec puţin,
Dar timpul, asta vrea, şi nu vreau să-l reţin!

Cine-ar putea să spună, că nu-i adevărat,
Că viaţa este spumă, iar timpul, împărat?
Eu nu cred în cuvinte ce-abundă în desfăt,
Căci cineva mă minte şi nu vreau să mă-mbăt!

Îmi plac florile, viaţa, un răsărit de soare,
Şi roua, dimineaţa, ce-mi saltă sub picioare!
Îmi place cum coboară şi soarele-n apus,
O pasăre ce zboară şi valul nesupus!

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!