nultumesc iubit-o

Portret virtual

am adunat în suflet patima mirenilor
şi-am străbătut timpul ca un ecou
am jucat în vatră hora apusenilor
o rugăciune ţării i-am făcut cadou.

seminţe de iubire am sădit în glie
lanuri de maci roşii vara să răsară
am împletit cu harul doruri de ciocârlie
ascunzând în batistă lacrima amară.

iubesc această glie cum au iubit-o dacii
am vibrat cu muntele şi cu izvorul
stejarii şi brazii mi-au fost ortacii
cu care i-am pus tristeţii zăvorul.

iubirea de semeni o răspândesc cu versul
în gândurile mele doineşte universul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii fiul meu

nenăscut din apele toamnei
din chinurile foamei de dragoste
din cuvântul versului scris
pentru femeia pe care am iubit-o
şi nu te-a născut din ură şi teamă
din pustiul sufletului însetat
din focul cel tainic ieşit de la gura
care a sărutat-o nebuneşte
din golul aruncat pe trepte
din liniile drepte şi lut modelat orbeşte
cifrul ascuns cu grija unui început
din rândurile citite la lumina lunii
din jarul aprins de ochii femeii
ciudate jucării ţi-am modelat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva

Plimbarea fi-va împreună...
Eu înainte, iar tu după,
Fără inel, fără cunună
Şi ochi te vor privi prin lupă.

Ce-o fi găsit, cum de-a iubit-o?
Vor spune fără să-nţeleagă,
Ce cauţi tu aici smintito?
Lăsaţi-o, n-are mintea-ntreagă!

Vei fi total descoperită
Şi nimeni care să te-ajute,
La ora cea nepotrivită,
Doar gânduri grele, neştiute.

Alei ca un peron de gară,
Eu înainte, iar tu după,
Tu ultima mea locatară
Din viaţa ce-am privit prin lupă.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul IV

O vietate care nu există.
Toţi însă-o cunoşteau, cum au scornit-o:
– purtare, mers, grumaz, privirea tristă
calm licărind – şi astfel au iubit-o.

Ajunse dar făptură pură. Preaslăvită,
deşi aievea nu; dar lumea o iubea,
şi faima ei creştea; neprihănită,
treptat nălţat-a capul. Se silea

să dăinuie. Chiar fără de nutreţ
să fiinţeze-n timp avea putinţa.
Şi astfel căpătă atâta vlagă

că-n frunte îi crescu un corn de preţ.
Cleştar, într-o fecioară luă fiinţă –
sclipind chiar în oglinzi de-argint, întreagă...

poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de pâine

Un răvaş de pâine
Că e mult şi până mâine
Poimâine cine stie cine...
Isi va aminti de tine.
Aşa că...
L-am trimis cu porumbei din Copou
Să te hrănească Emin erou.
Poate ţi-o fi dor
De codri, de ogor..
de gustul pâini din cuptor..
Când strigai în gura mare!
La hoţii, mârsavi, oricare
"Trăiască Naţia"!
Ce ai iubit-o mai mult
Ca pe tine
Emine...
Ti-am trimis prin porumbei
Un poem de pâine
Căci de sare..
Te-ai săturat în a noastră lume..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gabriela Vrânceanu Firea Pandele ş.a.m.d. (PSD), primarul capitalei, s-a lamentat că e greu să deszăpezească străzile şi a decis să închidă şcolile pentru o săptămână

Ştiu că primăriţa Firea are-acasă un băiat
Ce aşa iubit-a şcoala încât bacul l-a picat.
Nici ea n-a iubit-o foarte, altfel n-ar fi agramată,
Nu ar silui atâta limba noastră minunată.
De aceea nu-i mirare că azi şcolile se-nchid,
Mai ales că, pe deasupra,-s interese de partid.
Că e greu să luaţi zăpada voi mereu vă lamentaţi,
Şcoli şi străzi nu-i mult mai simplu toate să le desfi'nţaţi?

pamflet de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (10 ianuarie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijlocul fericirii

Din noapte am furat luna,
Şi Doamne luna este a ta!
Am iubit-o cât să pot îngheţa
depărtarea
în mijlocul fericirii.
Am izbit de ea poeme
pentru neadăpostiţii luminii
să aducă liniştea altor tărâmuri
prin cuvinte aici.
Ziua nu este prea departe
aş ajunge-o fugind,
m-aş regăsi după anii ursiţi
mai aproape de ultima treaptă a secolului.
Doamne, am furat din noapte luna,
bucată cu bucată,
am născut-o în curtea mea,
la adăpost
sub ochii unui timp
venit să-şi ceară portretul
după atâtea ploi...

poezie de Caliopi Dicu (10 noiembrie 2008)
Adăugat de Caliopi Dicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu lună şi cu vis

Un glob semeţ de aur pare luna
Zărită prin linţoliul fin de nori
Cum îşi cheamă rătăciţii meteori
Pe cerul nopţii unde ea-i stăpâna.

În Univers, n-am ştiut ce stele-s Sori
Şi n-am putut să le arăt cu mâna,
Dar le-am sorbit cu ochii mei lumina,
Iar sideralul câmp trezitu-mia fiori.

Că-n viaţa asta doar suntem trecători,
Iubit-o mai visez câteodată
Cum te prind încetişor de subsiori
Să te sărut în noaptea înstelată.

Mi se destramă visu-n dimineaţă,
Onirica icoană îmi dă viaţă.

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul 20

Asta-seara pot sa scriu cele ma triste versuri.
Sa scriu, de pilda:"Noaptea e instelata, iar hat, departe, pe cer dardaie astrii albastri".
Vantul noptii da roata pe cer si canta.
Asta-seara pot sa scri cele mai triste versuri.
Eu am iubit-o, si, uneori, chiar si ea m-a iubit.
In asemenea nopti am tinut-o in brate,
Si-am sarutat-o de atatea ori sub cerul nesfarsit.
Ea m-a iubit, si uneori chiar si eu o iubeam.
Dar cum sa nu iubesc
Ochii mari cu care ma tintuia?
Asta-seara pot sa scriu cele mai triste versuri.
Sa stiu ca nu mai e mea.
Sa simt ca am pierdut-o.
S-aud noaptea imensa, si mai imensa fara ea.
Si versul sa-mi cada pe suflet ca roua pe iarba.
Ce conteaza ca iubirea-mi n-ar putea s-o pastreze?
Noaptea e instelata, iar ea nu-i cu mine.
Asta-i tot. Departe, cineva canta. In departare.
Sufletul meu nu-i multumit ca a pierdut-o.
Ca pentru a mi-o apropia, privirea mea o cauta.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Pablo Neruda din Douazeci de poeme de iubire si un cantec deznajduit
Adăugat de Andra Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea parcă nu mai este

Când de iubire-mi este dor
La sânii tăi privesc atent
Şi simt în mine un fior
Cu braţe multe, violent.

Pic de vrere nu s-abate,
Murmură-n frunze pădurea
Inima adânc se zbate
Gândul zboară-n cer aiurea.

Lumea parcă nu mai este
O creaţie divină
Şi cuprins ca-ntr-o poveste
Dragoste aştept să vină.

Caii nopţii-n iazul morii
Beau şi pasc o iarbă dulce,
Din văzduh cobor cocorii
Împreună să se culce.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!