nultumesc iubit-o

Pentru

că am iubit-o pe fericita
pe care am iubit-o dintr-o dată
în timp ce culcam la pământ
lanuri de floarea
soarelui coborât în cuvânt
eu
am iubit-o pe ea
deşi s-ar putea
să n-o fi iubit şi să nu
fi scris poemul acesta

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Când mă vei chema la Tine în clipa Judecăţii şi mă vei întreba:
"Cine eşti?",
Îţi voi spune:
"Doamne, lasă-mă să-ţi spun mai întâi cine e cea pe care am iubit-o
Şi cât de mult am iubit-o!"
Şi astfel ai să cunoşti cine am fost şi îmi vei zice:
"Rămâi cu Mine, căci prea mult ai iubit şi ai suferit.
N-am să te las în Iad alături de ea..."
Iar eu am să-ţi spun:
"Doamne! Fără ea Raiul ar fi un Iad pentru mine! Uneşte-ne măcar acolo, dacă în viaţă nu ai făcut-o!"

poezie de Cristian Wagner
Adăugat de Cristian Wagner
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de dragoste

Iubit-o, ascultă, şi taci şi învaţă,
Iubit-o, îmi eşti, suflare de viaţă.
Tu-mi văluri în suflet ca spuma pe mare
Şi-mi murmuri uşor o dulce chemare.

Frumoasă femeie, te-asemăn cu multe,
Privescu-te-n ochi şi gându-mi s-ascute.
Te-asemăn cu-n flutur cu aripi de zâmbet,
Cu-al soarelui şarm ce-ncântă un suflet,

Cu firul de iarbă căci eşti mlădioasă
Ce-atare pledând te-arăţi graţioasă.
Iubit-o, te-asemăn, cu toate aceste,
Cu tot ce-i mai scump pe lumea ce este.

Şi inima-mi bate cu-o forţă în mine
Când ochii-mi zăresc candoarea din tine.
Tu mângâie-mi faţa, să nu ai sfială –
Şi creştetul meu primeşte-l în poală.

[...] Citeşte tot

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (30 octombrie 2018)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotografia

Ascunsă undeva, într-o cutie
Plină de praf de-atâta neumblare,
Stă cuminţică o fotografie
Pe care am iubit-o cel mai tare.

De multe ori am vrut s-o scot afară,
Să n-o mai las să zacă într-un vraf,
Dar zi de zi şi seară după seară,
M-am tot ferit să nu bag mâna-n praf.

Şi poate că în bezna din cutie
Culorile aprinse au pălit
Şi poza aceasta, atât de dragă mie,
Acum e ternă şi s-a zdrenţuit.

Dar chiar de n-o voi scoate niciodată
Să vadă iar lumina îmbietoare,
Ea va rămâne poza preferată,
Pe care am iubit-o cel mai tare.

poezie de Octavian Cocoş (15 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai cumplită nenorocire

Cel mai amar dintre toate lucrurile din viaţa mea amare:
Ea, pe care-am iubit-o nespus, lumii mele centru,
E moartă şi-acum, într-un sicriu din lemn de cedru
Plumbuit, se afla undeva departe, nemuritoare –

Sau, nor-fantasmă, cutreieră o singurătate mare
Împinsă de forţe stranii zi de zi, metru cu metru,
Mie-asemeni, neconsolată, abandonului epicentru,
De neatins, oricâte implorări sau rugi curg fără încetare;

Resturi de viaţă petrecute-ntr-o nesfârşită lamentare.
Acesta-i cel mai amar lucru: nu-i pot întinde-o mână
De ajutor şi nici s-o consolez, deşi, o, cât aş fi vrut!

N-o pot încuraja şi nu-i pot oferi nicio îndrumare;
Şi gândul că-i singură, biet nod nevăzut de ţărână,
În lumea stafiilor... ea, pe care-am iubit-o cel mai mult!

poezie de C. Louis Leipoldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principii

Aş fi iubit-o, că era frumoasă.
Adesea o vedeam desculţă,
Cu tălpile pline de mol.
Pământul. Adora să-l simtă.
Mi-ar fi plăcut şi mie
Să mă murdăresc cu ea,
Dar am principii
De la care nu mă abat.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai faceţi, domnule Arghezi?

Dimineaţa mă scol ca fiecare
şi-mi pregătesc poemul de plecare

Beau apoi cafeaua lactee
împreună cu vreo femeie

Pe care ieri-noapte
am iubit-o cât şapte

Şi totuşi nu-s prea lămurit
acesta-i poemul spre infinit

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucur că prolificul Zăgan se autocompară cu Arghezi în aşa numitul său poem, în care bea o "cafea lactee"(sic!)în [...] | Citeşte tot comentariul

Atârnată de uitare ca o uşă

Atârnată de uitare ca o uşă
se refuza, încet, privirii;
a fost femeia pe care am iubit-o,
dar de prea multe ori ea dormea asemeni
unei căprioare mecanice răsfăţate,
în vreme ce pe mine mă durea tăcerea metalică
din visele ei.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aşa de mult a iubit-o
încât s-a condamnat
la umilinţă nemărturisită

şi-a admirat rănile

le-a pus în dreptul
unor promisiuni
şi a spus:

aminteşte-ţi
lacrimile
de pe obraz

ele nu sunt
acolo
pentru a
promite mâini
care să şteargă

[...] Citeşte tot

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o

Şi totuşi când pe dânsa cu ţărână-a acoperit-o,

Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă

Şi aş fi vrut cu dânsa să mă puie-n groapă [...]

Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă

Şi rătăcit la minte strigam unde eşti, mamă?

Priveam în fundul gropii şi lacrimi curgeau râu

Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!