nu+imi+m.ai+purtati+de+grija

Ajun de Eminescu

Mă spovedesc, în taină, la stele şi luceferi,
Rugându-mă ca semeni şi dragi să-mi fie teferi,

Mă curăţ de păcate, îndeplinind canoane,
Să uit pentru o vreme de dive şi cucoane,

Să-i dau din suflet totul acelei ce-o iubesc,
Să-i pot vorbi cu patos şi totuşi clar, firesc,

Îndepărtez de mine orgoliul şi mândria,
Să îmi rămână-n suflet doar pacea, modestia,

Postesc, trăiesc ascetic, cuminte şi-nfrânat,
Ca tot ce e în mine să fie pur, curat,

Revăd cu grijă gânduri clădite-n poezie,
Ca iambul şi troheul nedeformaţi să fie,

Revăd ce-am scris în vreme de naţie şi ţară,
Să nu rămână vorbe de ură şi ocară...

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lingura de argint

Inima mea-i obişnuită cu slujba departe de casă;
Când am pornit iar la drum, nu în asta a constat dificultatea,
Ci în faptul că o lăsam în urmă pe domnişoara A-kuei –
Ochii îmi erau plini de lacrimi.

Fetiţele trebuie hrănite cu multă delicateţe:
Doamnă Ts'ao, te rog, ai grijă!
De-aceea am trimis prin curier o lingură de argint;
Gândindu-te la mine, vei mânca frumos!

* În drum spre provincia Hang-chow, unde fusese numit într-o înaltă funcţie guvernamentală, Bai Juyi a trimis nepoţelei A-kuei, rămasă în grija dădacei, doamna Ts'ai, o lingură de argint.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul bal

! iubito, ai grijă că-n zbor,
prin orbitele versului,
te poţi pierde atât de uşor,
în culisele... Universului!

! plutind în eter, îmi inspiri
viziunea că te evapori încet,
îngropându-mă, să nu te miri,
în ghiocul unui mare regret!

! evident, te răsfeţi imanent,
lunecând în azur, ondulată,
doar fioru-ţi de crin, remanent,
mă previne ca-i fost odată!

! ai grijă – o lacrimă-ţi cântă,
pe sânii-ţi de-a pururi fierbinţi,
crepusculul, duios, te descântă,
cu-azurul, solemn, te alinţi!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asteapta-ma toamna

şi mă mai uit pe geam să mai treacă timpul
cerul sfâşiat de atâtea ciocuri stă să cadă-n zdrenţe
secunda trecută s-au terminat şi păsările de atâta numărat
mâinile mele dirijează vântul rostogolit printre petice
secunda asta pe stradă trece toamna
toamnă toamnă stai puţin stai aşteaptă-mă şi pe mine
măcar vom merge împreună mai departe
hm! îi zâmbesc cât de portocaliu îţi foşneşti paşii
o privesc în ochii gri şi-n suflet îmi cade atât de grea
ai grijă ce-mi naşti în privire ai grijă mi-e frig şi mi-e frică

poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metrou

metrou cimitir al inocenţei mele
tu m-ai învăţat să privesc fix înainte
ca un mecanism eficient şi lugubru
cu ochi de ceramică
să nu întorc capul să nu zâmbesc
să nu respir să nu cred să nu sper
să nu mă amăgesc
între două staţii
îmi rememorez întreaga viaţă
încercând să nu ating din greşeală
vreun trup străin
ghemuit în el însuşi precum un arici
poate că uşile
nu se vor mai deschide niciodată
şi vom dispărea cu toţii
în catacombele oraşului
purtaţi în vintre
de un anaconda feroce
care ne-a minţit
că ne va duce la job

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt bărbatul...

Toate lucrurile se destramă-n timp,
Doar amintirile nu vor să moară.
Am ajuns deja la vârsta bătrâneţii;
Fetiţa mea este o tânără doamnă,
Dar în mintea mea e tot un copil.
În mintea mea sunt încă un om tânăr,
Care va face lucruri interzise,
Care va accepta toate provocările
Care va trece dincolo de toate limitele,
Care va arunca grijile în aerul însorit al zilei,
Căruia-i place să treacă prin foc.
Eu sunt bărbatul care spune copilului său:
Ai grijă... ai grijă... ai grijă...

poezie de Autor necunoscut – India?, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveţi grijă de voi!

Având grijă de toţi, am tot uitat de mine
şi m-am trezit străină-n adânc de oglindă.
M-am pierdut la răscruce,-n iarnă, la colindă,
în viscol, ce isca doar neiubiri de Sine.

Mă-mpleticeam de geru-ncrederii pierdute
şi umerii-mi de-Atlas crăpau de grea povară,
ce mi-o dăduse-n dar o neagră zi de vară,
şi m-am ascuns de toţi, în locuri neştiute.

Trăind în amorţire de suflet sărăcit,
sub masca împăcării cu soarta fără gust,
m-am apărat de iarnă, cu straiul meu vetust
şi când s-a spumuit, îndat' l-am peticit.

Of, iar îmi plâng de milă şi vă împovărez,
dar, dacă scriu, mă vindec de zeci de apăsări
şi pot să zâmbesc iară spre cele patru zări,
care-mi trimit un gând: că pot să înviez!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie, vis, zbor, imaginaƫie...

Îmi imaginam că zbor.
Apoi am deschis ochii.
M-am trezit din vis.
Eram eu cu gândurile mele
Păşeam cu grija printre poezii.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sub soarele văratic, arzător,
Un dar le fac, de astăzi, ochilor.
La Optiprime, trei oameni minunaţi
V-aşteaptă, dacă ochelari purtaţi,
Să le treceţi pragul şi să fiţi
La fel ca poetul, mulţumiţi.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aztecii

Când trag cu arcuri
Feriţi-vă de trac
Sub pălării imense
Să nu vă fie ciudă
Nici nu le purtaţi
Mânie sau ură
Nici până departe
De Ciudad de Mexico
În insulele Comore
Căutând comori.

poezie de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!