Metrou
metrou cimitir al inocenței mele
tu m-ai învățat să privesc fix înainte
ca un mecanism eficient și lugubru
cu ochi de ceramică
să nu întorc capul să nu zâmbesc
să nu respir să nu cred să nu sper
să nu mă amăgesc
între două stații
îmi rememorez întreaga viață
încercând să nu ating din greșeală
vreun trup străin
ghemuit în el însuși precum un arici
poate că ușile
nu se vor mai deschide niciodată
și vom dispărea cu toții
în catacombele orașului
purtați în vintre
de un anaconda feroce
care ne-a mințit
că ne va duce la job
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maria Daniela Goea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre serviciu
- poezii despre oraș
- poezii despre metrou
- poezii despre inocență
- poezii despre greșeli
- poezii despre eficiență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.