manuel

Nu există stabilitate fără solidaritate şi nici solidaritate fără stabilitate.

antimetabolă de Jose Manuel Barroso
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi evita cunoştinţele? Nu poţi! Poţi evita tehnologia? Nu poţi! Lucrurile vor merge mai departe, în ciuda eticii, în ciuda convingerilor personale, în ciuda tuturor.

citat din Jose Manuel Rodriguez Delgado
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violoncelista îşi potriveşte poziţia genunchilor după curburile instrumentului, după suprafaţa aceea de lemn, îndoită, ondulantă, care corespunde taliei, apucă violoncelul, îi ciupeşte corzile vocale şi-i freacă pieptul cu arcul, până ce-l răneşte drept în inimă şi-l face să plângă în mi bemol.

citat din Juan Manuel de Prada
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis pierdut...

Traiesc clipe ratacite
In noptile nedormite
Unde visele, de tine bantuite
Mi se par clipe, din rai rapite...
Unde inima mea insangerata
De lacrimi inundata,
In tacere inecata,
Ar vrea sa zboare, macar o data
Sper inima ta indepartată,
Sa zburam printre nori
Si sa-ti spun de o mie de ori
Cel mai important vers:
Te iubesc...

poezie de Manuel Gabriel Danca (23 februarie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

În societatea industrială, care a fost organizată pe baza ideii de progres şi a dezvoltării forţelor de producţie, "evoluţia" a modelat din punct de vedere structural "existenţa", timpul armonizându-se cu spaţiul. În societatea reţelelor, spaţiul fluxurilor dizolvă timpul prin dereglarea succesiunii evenimentelor; fiind simultane în reţeaua comunicaţională, acestea au adus, în consecinţă, societatea într-o efemeritate structurală: "existenţa" anulează "evoluţia".

Manuel Castells în Puterea comunicării
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne construim realitatea ca o reacţie la evenimentele reale, interne sau externe, dar creierul nostru nu reflectă nici pe departe aceste evenimente. În schimb, acesta le procesează în funcţie de propriile sale scheme cognitive. Cea mai mare parte a procesului are loc la nivel inconştient. Aşadar, pentru noi, realitatea nu este nici obiectivă, nici subiectivă, ci o construcţie fizică de imagini care îmbină ceea ce se petrece în lumea fizică (în afara şi înăuntrul nostru) cu materialul experienţei din reţeaua neuronală a creierului nostru.

Manuel Castells în Puterea comunicării
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte inghetate

M-am trezit in miez de noapte
Un inger cobora pe soapte
Soptindu-mi cu cuvinte reci,
Cat de departe esti.

Lacrimile curg siroaie
Cand iti aud numele prin ploaie,
Cand iti vad poza in noapte
Intr-o rama de diamante.

Te simt aproape, in continuare
Te aud in glasul de privighetoare,
Iti vad chipu de zana
In fiecare raza de lumina.

Versurile scrise in ploaie
Coboara lin pe foaie,
Versuri, de inima dictate
In strofe sunt inghetate.

poezie de Manuel Gabriel Danca (20 februarie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de tăcere

Dincolo de tăcere
Se află o lume plină de durere
O lume în întuneric apusă,
Unde visele au încetat să bată la uşă.
Dincolo de tăcere,
Eu te aştept pe tine
Ca pe o rază aurie,
Ca pe o clipă de speranţă
În această lume întunecată,
Să cobori dintre nori
Să iubeşti printre muritori
Să fim doar noi doi
Printre mii de flori
Printre mii de vise
Două suflete închise.
A apus şi ultima rază de soare,
Moartea încearcă să mă doboare.
Chiar dacă nu mai am speranţă,
Dragostea mă ţine în viaţă...

poezie de Manuel Gabriel Danca (11 martie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu

Doar tu iubito imi dai o adiere
Care ma face sa plutesc prin cerul cenusiu
Si sa ajung la steaua care
Fericit ma va binecuvanta sa fiu.

Pe corbii negri, vestitori de durere
Doar tu ai avut puterea sa-i imblanzesti
Si sa ii transformi in porumbeii care
Zboara prin poezia pe care o citesti.

Timpul nu-si mai are rostul
In aceasta clepsidra pura a iubirii
Tu insuti esti trecutul, prezentul si trecutul
Nisipului ce ne va face nemuritori.

Doar tu imi dai o urma de speranta
Ca nu voi mai fi singur pe acest drum
Iar apusul negru ce il zaresc in fata
Va naste un nou rasarit acum.

poezie de Manuel Gabriel Danca (7 mai 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

Aş vrea să mor când ziua scade,
cu faţa spre cer, pe mare; mă duce dorul
acolo unde agonia pare-un vis,
iar sufletul – o pasăre care-şi ia zborul.

Neascultând nimic, în ultimele clipe
voi fi singur cu cerul şi cu marea:
mai multe vocile sau suspinele unor rugi
decât valurile muşcând cu dinţii zarea.

Să mor când lumina cu tristeţe-şi trage
mrejele-aurii din nemărginirea verde,
asemeni soarelui care-ncet se stinge:
ceva frumos, strălucitor, care se pierde...

Să mor, dar tânăr: înainte ca timpul
să transforme catifelata floare-n mărăcine;
cât timp viaţa şopteşte încă: sunt a ta,
deşi noi ştim că ea ne minte, ştim prea bine.

poezie de Manuel Gutierrez Najera,1859-1895, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!