mamaliga explodeaza

E falsă şi artificială toată aparenţa asta de lux şi civilizaţie. Realitatea e alta, tinere! Exportăm zeci de mii de vagoane de cereale şi câteva milioane de ţărani n-au nici porumb pentru mămăliga cotidiană! Înţelegi ce va să zică asta? Cu luminile Bucureştilor ne înşelăm pe noi înşine. Nu ne aruncăm privirea dincolo, fiindcă ştim că dincolo e prăpastia şi numai privind în ea ne-am cutremura... Nu lux, nu automobile şi castele, puiule! Astea-s pojghiţa care acoperă un vulcan de dureri. Ca mâine se sparge pojghiţa, şi atunci...

Liviu Rebreanu în roamnul Răscoala
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zece-doisprezece suntem în jurul mesei! Masa e mică, rotundă, stăm înghesuiţi. În mijlocul mesei, răsturnată, mămăliga pe care mama o taie cu aţa, felii. Luăm fiecare câte o felie în dreptul nostru. Mama pune o strachină şi în strachină ciorbă de praz. Nici n-avem atâtea linguri câţi suntem în casă. Eu mănânc cu aceeaşi lingură cu care mănâncă soră-mea Evanghelina. Înghit eu o dată şi-i trec ei lingura, înghite ea o dată, mi-o trece mie, ne mânăm, cum se spune.

Zaharia Stancu în romanul Desculţ, Darie la masă cu întreaga familie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românca de la Griviţa

Un şanţ se-naintează spre groaznica redută,
În el, din zori, românii primesc ghiulele mii,
Ş-aşa ploua cu glonţuri, cât ei rămaşi o sută
Se-ntreabă între dânşii de-s încă printre vii.

Alăture-o româncă, expusă-n nepăsare
La tot ce duce moarte cu zvon nepomenit
Găteşte-o mămăligă fierbinte de gustare
Într-un ceaun de schijă sub dâmbul prăbuşit.

O-ntreabă căpitanul: "Leliţă, nu ţi-e teamă
De bombe, de şrapnele ce zboară-n jurul tău?"
Răspunde româncuţa: "Nici nu le bag în seamă.
De lucru au şi ele, de lucru am şi eu!"

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai murit încă unul

A mai murit încă unul -
cu foamea pe faţă,
cu ochii de ceaţă,
cu mâini ca tutunul.

A mai murit încă unul
din nemernica gloată
care pe rând se gată.
Unul câte unul.

Trei, şase, opt, zece...
A mai murit un mişel.
Ce bine de el
că-i liber să plece!

Azi n-o să-l mai frigă
în vise de fiere
nici trup de muiere
şi nici mămăligă.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Radu Gyr
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion

Acasa la Ion Necula
Stau in usa doi baieti
Si cinci fete langa mama,
Noua oameni, noua vieti.

Nu-s banii poate de ajuns,
Dar nici de foame nu se moare,
Nimic nu are de ascuns,
Imparte si un bob de sare.

Asa un om, asa o viata,
Sapte copii ce-s sapte frati,
O mamaliga dimineata
Pe toti ii are adunati.

Si rataceste cateodata
Cate-un copil printre carari,
Si cand se-ntoarce e primit
Fara de certuri si mustrari.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fricile sărăciei

Iarna a îmblănit troienile,
Gerul crapă lemnele,
Satul a muţit în vale,
Numai lupi sunt pe cărare.
Oamenii se ascund în casă,
Câinii latră de sub masă,
Pisica toarce pe vatră,
Copiii se joacă în covată.
Mama lângă soba încinsă
De gânduri adânci e cuprinsă,
Mestecând în mămăligă
Stă cu ochii sus la grindă,
Într-o rugăciune sfântă:
Ca grinda să nu se rupă,
Iarna să nu fie lungă,
Lemnele de foc să ajungă.
Apa îi gheaţă în fântănă,
Bucatele, doar o slănină,
Tata e plecat cu anii...
Nouă nu ne ajung banii,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (12 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

Nu cresc copaci şi flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pământ?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamnă "să mă credeţi pe cuvânt"?

Cum iese planta din sămânţă?
Stejarul dintr-o ghindă-atât de mică?
Când eraţi mici, vă atingea bunica?
Ce poate să-i provoace unui tată frica?

Unde-i cişmeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile-n ramă?
Cum zboară un elicopter?
Cum iese un copil din mama?

De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcoduşul plin de spini?
Cum se imprimă vocile pe bandă?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Doru Davidovici din Dezminţire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pădurea apelor negre

Iată, copacii
îşi răsucesc
propriile trunchiuri
în coloane de lumină,
emană din abundenţă
mireasmă de scorţişoară
şi optimism;
cilindri lungi
de papură
explodează şi plutesc departe peste
umerii albaştri
ai lacurilor,
iar fiecare lac,
indiferent
cum îl cheamă, acum
nu mai are nume.
In fiecare an
tot
ce-am învăţat
de-a lungul vieţii mele

[...] Citeşte tot

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treisprezece ani de închisoare... Aveam doar o hăinuţă de puşcăriaş. Ne dădeau o zeamă chioară şi mămăligă friptă. M-au bătut... M-au arestat acasă. Nici nu ţin minte anul... Când m-au anchetat am leşinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari şi pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu laşitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase... Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităţi.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erai atâta de frumoasă!

Mamă... sleită de puteri, după o zi de tras la sapă,
Veneai acasă pe-nserat şi buzele-ţi cerşeau doar apă...
În traistă, doar un colţ de pâine, uscat de arşiţa de vară,
Acelaşi ce într-un ştergar l-ai învelit mai de cu seară.

Abia intrată în ogradă cătai îndată la pruncuţi,
Ştergându-le cu şorţul faţa, mustrându-i că erau desculţi,
Erai şi dumneata desculţă, aveai călcâiele crăpate
La fel ca palmele muncite din zori de ziuă până-n noapte.

Însă în ochi aveai Luceferi, iar zâmbetul de înger bun,
Erai atâta de miloasă... plângeai şi piatra de pe drum...
În glas aveai mereu dulceaţă, iar pieptul îţi era căldură...
Chiar şi dojana cea mai mare era amară cu măsură.

În palmele, oricât de aspre, era atâta mângâiere
Că aveau puterea să topescă pe loc şi cea mai rea durere,
Iar în sărutul de pe frunte era un mir de fericire
Ce ni se prelingea pe suflet ca să ni-l umple cu iubire!

[...] Citeşte tot

poezie de Liliana Burac din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!