lumina+diminetii

Suflet lumina

Aş vrea să pot vindeca
Suflete strivite
Împărtăşindu-le din sfânta taină-a vieţii
Să pot aduce geană de sperantă
În palida splendoare-a dimineţii...

Aş vrea să pot aduce-n dar
Lumină
Celor ce-n neguri bâjbâie orbeşte
Găsind oriunde şi oricui
Umbră de vină
Purtându-se ca orice om... lumeşte...

Aş vrea să pot să darui
Mângâiere
Doar linişte si-n suflet impăcare
Zâmbet de-azur senin
Şi armonie
Din gând curat trimit raze de soare...

poezie de Daniela Noghiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte cu adevărat mare trebuie să fie citită în tinereţe, din nou la maturitate şi încă o dată la bătrâneţe, aşa cum o clădire frumoasă trebuie să fie văzută în lumina dimineţii, a prânzului şi a lunii.

citat din Robertson Davies
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CARTEA trebuie citită o singură dată, cu atenţie totală, fără a pierde sau adăuga nici măcar o virgulă! Este precum [...] | Citeşte tot comentariul

Lucifer este purtătorul luminii. Nume straniu şi misterios al celui ce este Spiritul întunericului! Lucifer, fiul dimineţii! Este cel care aduce lumina şi în toată splendoarea sa intolerabilă orbeşte pe cei slabi sau sufletele egoiste.

Albert Pike în Dogmă şi ritual
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul mierlei

Un tril de mierlă rupe tăcerea dimineţii,
O boare mişcă frunzamuiată-n stropi de rouă,
Tresare-n vârf de vişin uşor fiorul vieţii
Şi soarele îmbracă o zi în haină nouă.

În raiul vişiniu au legat firul tandreţii
Cu calde-mbrăţişări din aripile-amândouă,
Un tril de mirlă rupe tăcerea dimineţii,
O boare mişcă frunza muiată-n stropi de rouă.

Duioase alinări înving urmele tristeţii,
Candorile iubirii ni-s dăruite nouă,
Un răsărit de soare dă farmec frumuseţii,
Se bucură-mpreună de-o vişină sau două,
Un tril de mierlă rupe tăcerea dimineţii.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineţi cusute cu stele

înainte de-a îmbrăca dragostea
mi-am pus
pupila de privit minuni
zâmbetul ecuator smereşte lumina
timpul cărnii
foşneşte în stigmatele cerului
dezlegându-mi arterele

ce sonată cântă venele nopţilor
când mă strivesc extatic de clanţa dimineţii

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lumină

o lumină muşcată de fluturi
îmi cade pe gânduri,
mâinile se pierd adormite-n poală.
neimportantă e ceaţa dimineţii,
nici mirosul cafelei umplut cu iluzii,
sau minutul nemângâiat al tăcerii din frunze.

într-o strofă naufragiată
sunt azvârlită din întreg,
în rama unei pleoape ovale,
cu rochia mea croită-n albastru
unde culorile fug aprinse de emoţii.

şi-un răspuns nechemat
se aşază-n privire.
e o alegere, dintre copacii fără frunze
şi forma perisabilă a unui zâmbet risipit în vânt.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halucinaţii nocturne, cu flori de-anason

Substanţa pură a întunericului zilei
(noaptea minţii),
nu ne poate lua aurorele vieţii
şi nici zornăitul arginţilor negri
nu are căderea să ne profaneze aromele
şi roua dimineţii...

Ni-i de-ajuns patima caldă a muzicii
şi a sângelui, care ne-acoperă
trupurile golite de lumină
şi invadate, uneori, de obscuritate,
de înaintarea negrului neant,
a neculorii eterne,
în care consistă ultima consecinţă
a unui blestem ereditar...

Ne străjuie, totuşi, o lumină roz-albă,
cadoul naturii: o salbă,
cu flori mici de-anason –
mă tem că je t' aime, Simonne!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor

Cred că florile dimineţii nu sunt de ajuns pentru inima ta
Şi ochii tăi atât de frumoşi
Cred că zâmbetul tău e atât de curat,
Cum izvorul sopteşte printre pietre, ascuns într-o pădure.
Orice şoaptă contează, mângâierea ta,
Încălzind-o ca o adiere de vânt.
Seara şi dimineaţa te desfaci ca un mac,
Îmbujorând pereţii ca farul bizantin
Şi dacă stai lângă mine vei primi
Mângâierea sufletului meu îngeresc pe veci,
Atingând infinitul cu ochii până la lumina stelelor
Ce se limpezesc în culori dimineaţa.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor

Cred că florile dimineţii nu sunt de ajuns
Pentru inima ta şi ochii tăi atât de frumoşi
Cred că zâmbetul tău e atât de curat,
Cum izvorul sopteşte printre pietre,
Ascuns într-o pădure
Orice şoaptă contează, mângâierea ta
Încălzind-o ca o adiere de vânt
Seara şi dimineaţa te desfaci ca un mac,
îmbujorând pereţii,
Ca farul bizantin
Şi dacă stai lângă mine vei primi
Mângâierea sufletului meu îngeresc pe veci,
Atingând infinitul, cu ochii până la lumina stelelor
Ce limpezesc în culori, dimineaţa.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina lumii

Lumina actuală, iată,
Este lumina reflectată
Din lumina necreată.

tristih de David Boia (1 mai 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!