litera

Tristă floare

Dacă nu mor, cui rămâi?
Dacă mor, a nimănui.

Viu de ce să fiu aş vrea,
Dacă nu te pot avea?

Mort de ce să vreau să fiu,
Dacă mort înseamnă viu,

Iar viu se traduce prin:
Fără tine? Ca un crin

Rupt de vânt, nepăsător
Dacă mă usuc şi mor

Într-o zi sau, într-o glastră,
Pus de tine la fereastră,

Deşi nu sunt viu, să par,
Cât mai am apă-n pahar...

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă Luceafărului poeziei româneşti

Trudind la sfânta devenire,
Prin sfinte rugi, Luceafăr blând,
Iar lăcrimează Eminescu!
Aleargă iar cu plânsu-n gând.

Se scutură de floare teii
Pe "lacul" liniştit şi sfânt,
Aleargă iambii şi troheii
Cuvântul metamorfozând.

S-au stins metaforele noastre
O altă lege-i - versul alb
În noi, români născuţi prin lege,
Luceafăr blând, luceafăr drag,

Se stinge... Candela uitării
Îl risipeşte în zenit,
Un val străin pe valul mării,
Un plâns în suflet pironit.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ceasul să apară luna

aici un deal este o înaltă şcoală
cum într-un cuvânt o literă finală

învelită într-un norişor de ceaţă,
luna-şi potrivea, zâmbind, trei măşti pe faţă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub pielea pământului

cresc în fiecare zi:
o picătură de minune
un strop de rouă
o silabă cocoşată
un cuvânt auriu
o literă bronzată
un zâmbet cu parfum de primăvară
sub pielea mea
creşte o poezie cu aripi tăiate

poezie de Monika Toth
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surorile Karamazov

Tot privind o fântână dintr-un tablou de acolo din,
am văzut cum mă întâlneam la.
Cu surorile Karamazov de mai multe ori sunt.
Oglinda nu exista în tablou, noi rosteam taum
în numele tatălui culorilor şi priveam cum rostim,

le făceam cinste cu câteva lumi secrete
culorilor, îmi spuneau ce titlu voiam să-i
dau acestui volum din.

În somn, îmi şopteau fără să-şi mişte buzele,
de cum poţi să culegi fructe doar rostind litera A
şi litera V, care urmează după A.
Aşa a mai trecut un minut, nu minut.

Tot ele mi-au spus cum să las trei rânduri libere mi
între titlu şi creştetul poemului la care scriu numai
cu mâinile. Meddia se juca cu aritmetica iar.

mitsor încet timsor cetîn sormit eon noi iar rai fa

[...] Citeşte tot

poezie de Petrişor Militaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mi-am trădat doar moartea

Aşa este

Versul
meu
nu
are
nici
o
literă

Iar

Poezia
mea
e
fără
cuvinte

Însă
după

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (10 decembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În palma ta

Aş dormi în palma ta...
Ocroteşte-mi obrajii
şi buclele rebele,
lipeşte-ţi buzele
de pleoapele mele.
Aş visa în palma ta
cuprinde-mi genunchii
şi pulpele perfecte,
muşcă-mi rotula
- ca mărul verde -
sărută-mi tălpile
de-atâtea ori
până când...
mă trezesc în carnea ta
deposedată de litera a!

poezie de Liana Sabău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vitamina L

litera
spaima
neînţelesurilor
căpătând scuza bănuielii

iau un astfel de hap
închipuindu-l
capsula de cianură a spionilor prinşi -
dacă rezist
ca Rasputin la doze tari
voi scrie
poate
un cuvânt
.
pentru o poezie pretind încă o viaţă
cel puţin

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corp de literă

Şi dumneavoastră veţi ajunge din iubit –
un bărbat din hârtie de scris şi citit. Astfel că
după moarte veţi avea mult timp. De trăit.
Veţi fi răscolit.
Veţi simţi o anume plăcere la răsfoit

poezie de Floarea Tutuianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna care m-a scris

Căzusem din mine;
Pe gresia umedă şi rece
a nepăsării.
Probabil călcasem strâmb.
Mai aluneci uneori în greşeală...
nu, nu capul mi-l sparsesem
(aş fi scăpat de bâzâitul enervant al gândurilor)
inima a fost cea care s-a spart.
Unde priveam,
în jur,
erau numai cioburi roşii,
flăcări mici
ce îmi ardeau ochii.
Am plâns, recunosc
lacrimile, însă, n-au reuşit
să stingă arsura.
Mâinile, ca nişte arbori dezgoliţi,
pendule numărând neputinţele
Te doineau într-o rugă de taină.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!