Odă Luceafărului poeziei românești
Trudind la sfânta devenire,
Prin sfinte rugi, Luceafăr blând,
Iar lăcrimează Eminescu!
Aleargă iar cu plânsu-n gând.
Se scutură de floare teii
Pe "lacul" liniștit și sfânt,
Aleargă iambii și troheii
Cuvântul metamorfozând.
S-au stins metaforele noastre
O altă lege-i - versul alb
În noi, români născuți prin lege,
Luceafăr blând, luceafăr drag,
Se stinge... Candela uitării
Îl risipește în zenit,
Un val străin pe valul mării,
Un plâns în suflet pironit.
Analfabeți, la colț de stradă,
Îi vezi cerșind. Un vers în dar
Să dați acelui ce-o să cadă
-N capcana stihului amar!
Nu știe litera, nici plânsul
De veacuri eminescian,
Dar caută printre luceferi
Viața nu-i fie în zadar!
Oh, coborând pe plaiuri sfinte,
Luceafăr, versului dă iar,
Lumina scrierii divine
Cuvânt și literă și har!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre plâns
- poezii despre lumină
- poezii despre cuvinte
- poezii despre România
- poezii despre Mihai Eminescu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.