Poezii despre inventa, pagina 3
N-ai cum să uiți
N-ai cum să uiți minciunile șoptite,
Nici ploile... cu fulgere-n destin,
Privirile-n tăceri încremenite
Și timpul, incredibil de puțin.
Vei încerca zadarnic a mă scoate
Din inimă, din suflet și din gând,
Însă vei ști că am avut dreptate,
Că trupul niciodată nu mi-l vând.
A ignora... este cu neputință,
Deși, te tot încearcă spaime reci
Și-ai aruncat a patimei velință
Grăbindu-te, grăbindu-te să pleci.
N-ai cum să uiți încinsele cuvinte,
Nici verdele... de-atâtea ori parșiv,
Nu poți ucide-aducerile-aminte,
Deși, poți inventa, orice motiv.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre spaimă
- poezii despre ploaie
- poezii despre minciună
- poezii despre inventatori
Te aștept...
Te aștept la răscruce de vis
Să salvăm anii căzuți în abis
Vom escalada muntele din noi
Având iubirea, busolă pentru doi.
Te aștept pe un mal atins de cuvânt
Cu marea voi face un legământ,
Să-mi spele trăirea cu-n val de iubire
Voi aduna clipele ce par să se deșire.
Te aștept unde îngerii nu au nume
Din ale lor aripi vor curge poeme
Vom inventa sentimente fără vină
În descântec de cer cu lună plină.
Te aștept într-un colț sfios de gând
Acolo unde visele nu mi le vând.
Îți voi scrie, străinule, peste veacuri
Stihuri mângâiate de-ale dragostei leacuri.
poezie de Lavinia Niculicea (22 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre poezie
- poezii despre îngeri
- poezii despre vinovăție
- poezii despre versuri
- poezii despre salvare
- poezii despre prăpăstii
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă nu ai exista
Dacă nu ai exista,
N-aș avea pe veci lumină,
N-aș putea fi umbra ta
Sub făptura-ți cea divină.
Nu m-aș mai putea ruga -
Ce ar fi rugile mele
Când nu te-ai adăuga
Cerului pustiu de stele?
Oare cum te-aș inventa
Cum aș pune-n tine viață
Să te pot îmbrățișa?
Mă ating fiori de gheață...
Nu te-aș plămădi din lut
Înmuiat cu stropi de rouă,
Poate-ai fi un trup tăcut,
Primul dintr-o lume nouă,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (12 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre stele, poezii despre rouă, poezii despre lut sau poezii despre lumină
Alter sapiens
De-aș fi nu oase, un schelet, ci coaja de o cheratină,
Aș fi și mort la fel, frumos, că gol e "in", nu s-ar vedea...
Aș păcăli urmași că sunt, aș auzi plânset de vină...
Că nu s-ar ști precis de-s viu, aș fi ca după o perdea.
Aș avea luciul, o patină ce niciun timp n-ar putea șterge,
Ca-n insectar c-un ac în spate, un exponat, măcar etern
Cât lumea n-ar zbura "ailleurs", s-ar liniști și încă ar merge...
N-ar inventa numai pedepse să facă raiul un infern.
În pliu, golit de măruntaie, n-aș fi nici creier să mai sufăr,
Doar stoic, un cugetător, un bondar Buda aș fi rămas
Cu multe brațe, pline toate de caste, florile de nufăr...
Să împartă oameni albul pur, nu negrul nopții... parastas.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre zbor, poezii despre rai, poezii despre păcăleli, poezii despre plâns, poezii despre nuferi sau poezii despre noapte
Fă ceva pentru tine...
Fă ceva pentru tine ca și cum ai inventa o nouă jucărie de unică folosință
o jucărie prost fabricată un rebut o cenușăreasă a jucăriilor
e suficient spre a-ți lumina seara de iarnă
ca un felinar reciclat în lumânare uitată aprinsă între filele unei cărți
tu adormită visând sfârșitul cărții pe care nu-l vei afla niciodată
chiar dacă ușa a fost spartă și cartea ți-a fost smulsă
din mâinile cenușă chiar dacă se vor grăbi să pună la loc un alt sfârșit cartii
tu vei continua să te crezi poftită la balul jucăriilor captive între filele
unei cărți care nu a râs niciodată...
poezie de Maria Postu (11 decembrie 2013)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre sfârșit, poezii despre jucării, poezii despre uitare, poezii despre somn, poezii despre seară, poezii despre râs sau poezii despre prostie
Aceeași vârstă
Am exact vârsta la care Don Quijote și-a început aventurile,
am aceeași vârstă și iubesc lumea la fel,
nu-mi mai lipsește nimic.
Poate, un scutier îmi lipsește, dar nu-i nimic,
voi porni singur la drum.
Am aceeași vârstă și aceeași nevoie să cred,
nu-mi mai lipsește nimic.
Poate-mi va lipsi Rosinanta,
dar nu-i nimic, voi merge pe jos.
Și poate morile sale de vânt,
dar nu-i nimic, le voi inventa și pe ele.
Am aceeași vârstă ca Don Quijote și drumul m-așteaptă
și în afară de un scutier, de Rosinanta și de morile sale de vânt
nu-mi mai lipsește nimic.
Ba da, eu m-am născut după Descartes.
poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre început, poezii despre vânt, poezii despre naștere, poezii despre mersul pe jos sau poezii despre Don Quijote
Din celălalt Cuvânt (și-om învăța...) (lui Rodian Drăgoi)
Dincolo de eșafodul lumii,
lumina lunii și un poet dezorientat. Nu putea fi văzut. Strălucea. "Prea mult",
spuneau cei prezenți la execuție.
El îi vedea pe toți și pe fiecare în parte.
Le auzea glasul ca pe o poezie. Le inventa aripi ce se scuturau alert, în grația ochiului său de miere și de vers cald.
Doar scândura veche îi amintea de gloria unui arbore și felinarul cel vechi,
din colț,
de tăietura sprâncenelor, de corpul masiv,
tânăr,
în căutarea iubirii. Dădea semne că s-ar stinge ușor, când nimeni nu mai avea văz.
Întunericul doar lumina
și în ochii săi de poet și "din gura lui"...
Muguri verzi de Rai. Peste un pământ ars - rug unui preacuvânt.
poezie de Andreea Maftei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre învățătură, poezii despre întuneric sau poezii despre tinerețe
Glossa prieteniei
Un fluture spre ceruri alergând,
Etern, fără concesii, simplu, blând...
Prietenia de s-ar inventa
Eu ca un vis spre ceruri aș zbura.
Mi-aș face aripi moi, prieteni dragi,
Aș lua culoarea buzelor de fragi,
Sideful și iubirea din lumină
Și puritatea stelelor, divină.
Un fluture spre ceruri alergând
După polen, voi m-ați vedea zburând.
Aș colinda cărările de stele
Să pun în cofa fericirii mele
Iubirea pentru voi argint și cânt
Din suflet, din privire și din gând.
Aș lăcrima de-acum cu flori de tei,
Să retrăiesc prin voi, prietenii mei.
Etern, fără concesii, simplu, blând,
Să ascultați al sufletului cânt.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre aripi, poezii despre flori sau poezii despre arte plastice
Dedublarea
dimineața se uită în oglindă
ca o fată cu părul despletit
mușcând mărul zemos fără reținere
apoi coboară treptele spre prânzul caniculei
nici un strop de îndoială pe bluza înflorată
macii strivesc așteptarea
palmele învinețesc
iar ochiurile de apă vie tresar când vântul
răscolește aerul amiezii
e bizar
tot mai bizar
m-aș lua după Kafka
să mătur podelele castelului
aș inventa jucători fără joc
aș paria pe rătăcirea sufletului în desișul vremii
iar caii din mintea nebunilor
ar tropăi cu fiecare secundă
împinsă spre înserare
să-mi dați cupa să sorb otrava
cu o poftă înfiorătoare
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre păr, poezii despre poftă, poezii despre nebunie sau poezii despre muzică
La infinit se împart doar clipele născute moarte
înainte ca cineva să găsească pătratul ipotenuzei
pe nil trecea un crocodil
fără niciun trilu lilu
cu mult înaintea rețelelor de socializare
când încă mai creștea sub piramide timpul
așa ca o banalitate ocupată cu diverse minuni
aproape inutil
din șapte-n șapte număram duminicile
doar s-or întoarce păsările de foc la cuib
să pună de-un univers sub pene
cum fac uneori dumnezeii înainte de a inventa raiuri
între timp nilul se ocupă de agricultură
iar faraonii joacă la două capete nemurirea
ca într-o căutare absurdă de pokemoni
și nu pot să nu mă întreb
dacă păsările măiastre știu a glăsui
precum privighetorile
sau doar se străduiesc să nu moară
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre privighetori, poezii despre moarte, poezii despre jocuri sau poezii despre infinit