Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Alter sapiens

De-aș fi nu oase, un schelet, ci coaja de o cheratină,
Aș fi și mort la fel, frumos, că gol e "in", nu s-ar vedea...
Aș păcăli urmași că sunt, aș auzi plânset de vină...
Că nu s-ar ști precis de-s viu, aș fi ca după o perdea.

Aș avea luciul, o patină ce niciun timp n-ar putea șterge,
Ca-n insectar c-un ac în spate, un exponat, măcar etern
Cât lumea n-ar zbura "ailleurs", s-ar liniști și încă ar merge...
N-ar inventa numai pedepse să facă raiul un infern.

În pliu, golit de măruntaie, n-aș fi nici creier să mai sufăr,
Doar stoic, un cugetător, un bondar Buda aș fi rămas
Cu multe brațe, pline toate de caste, florile de nufăr...
Să împartă oameni albul pur, nu negrul nopții... parastas.

poezie de (4 august 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Comunicat

Particula, ar fi unicat; o suferință, doar plictisitoare,
De singurătate. N-ar fi nicio plăcere încântătoare.
Doar nulitate intrinsecă, că n-ar mai fi dezvăluire...
Nici nu s-ar ști, cunoaște... nu ar fi nicio făptuire.

Căci n-ar fi fapte, " făcut" oricum, el, nu s-ar ști;
Nici amintiri, nici gânduri, vise nu s-ar povesti.
Nici scris n-ar fi fost, poate nici mimică, cuvânt...
Căci nimeni n-ar citi... nu s-ar săpa niciun mormânt...

... Că n-ar fi cin' sape, nici bocete n-ar fi.
În fapt, nici n-ar fi "este", că nu ar fi copii!
N-am bea de fericire și n-am ști de frumos...
Că n-am cunoaște pe-altul, guri n-ar fi de folos!

Cât crunt de adevăr este în "împreună"
Din mulți egali, ce fac un tot divers spună,
cânte, aplaude, plângă, se ia de mână...
Ce minunat din comunicat trăim!... Ne împletim, cunună!

poezie de (28 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sămânță... de eternitate

De fructul n-ar fi delicios, sămânța nu s-ar răspândi,
N-ar fi consum de pulpă, de cărnos, nici gust n-ar fi.
S-ar veșteji poamele-n pom și vrejii s-ar usca, sterili,
Nici nu s-ar ști sătulul foamei și lume-ar fi doar de senili.

Nici paraziți n-ar exista, de nu s-ar perinda în cicluri,
Eliminați, ingurgitați, 'n voiaj, în multele peripluri...
Deci ciclul nu-i naștere, moarte! Este un reciproc consum
De vii, în trofic lanț de specii, asigurându-și etern drum.

Nici Univers n-ar exista, căci n-ar fi nimeni ca să-l vadă,
Nici Dumnezeu ne-nchinăm n-ar fi, ne-având cine creadă...
Deci material n-ar exista, nimic vizibil, de nu-i ființă
Și minți s-ar pierde-n neștiut, de nu ne-am dezgoli... semință!

poezie de (21 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De n-ar fi

De n-ar fi gând
ascuns în vis,
îl implorând
real-promis,
ar fi deșart,
farmec în lipsă,
final din start,
soare-n eclipsă,
ar fi doar noapte,
n-ar fi țel,
n-ar mai fi șoapte...
De n-ar fi el,
n-ar fi nici ea,
ar fi un leș
iubirea, ea,
totu-am da greș...
n-ar fi simțiri.
De n-ar fi, fire,
n-ar fi iubiri
nici omenire!...

poezie de (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inuit

De existența n-ar fi fost mâncare,
Adică n-ar fi fost prozaică preocupare,
Am fi fost cert și mai curați puțin
Și timp mai mult, de a-l omorî, un chin!

De greva foamei, nu s-ar mai vorbi
Și bunătăți nefiind, nimic nu ne-ar orbi...
Ar fi pământu' întreg sălbăticie;
Doar miriște, o întreagă florărie!

Nici abatoare n-ar mai fi, nici stâni
Și popii, popii ar fi niște păgâni;
nimeni n-ar muri de-o existență,
Credință castă... N-ar fi delicvență!

O apă în pește ar fi, mări și oceane
Și ne-am iubi toți; oameni, lei, iguane.
S-ar zice; am fi fără de nicio frică...
De nu un tâmpit ne-ar împușca, din pică!?

Ah, c-am uitat, nu-i totul din mâncare
Și nemâncați, căci proști vor fi; nu doare
Prostia! Visu' înseamnă; omenirea o să ție,
Primordial, de n-ar fi... vreo prostie!!!

poezie de (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără cuvinte

De n-am avea cuvântul,
N-ar mai fi scris, doar semne
De părți de trup sau sunet
Imperceptibil, tunet;
Limbaju-ar fi de lemne...
N-ar mai fi jurământul!

Cuvântul de n-ar fi,
N-ar fi nici oratorii,
N-ar exista minciună...
Lumea ar fi mai bună.
Doar mimi ar fi actorii...
Cântatul un "cri-cri"!

De n-am spune cuvinte,
N-ar fi cuvântători;
Spunând... fără să facă...
Iubire-ar fi săracă
În număr d-iubitori...
Nici cărți, nu ar fi... sfinte!

Cuvinte de n-am spune,
Ne-am da cu totul probe
Cu suflet, minte, trup...
Pământ am face stup,
Ura am arde-n sobe,
Calzi, dulci de-nțelepciune!

Cuvânt, parole, spuse
De n-ar fi, n-ar fi vers,
N-aș fi avut fantasme
În minte, nici orgasme...
Aș fi trecutul, șters!...
Nu m-ați citi... Iisuse!!!

poezie de (12 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Dacă ar fi

Dacă ar fi mai presus de egoism sentimentul
și s-ar plânge necazul în cânt de corale,
poate în viață orice drame -pierdut, accidentul...-
s-ar zdrobi în fărâme, ușurând zile amare.

Dacă ar fi bucuria împărțită în plicuri
și depusă la porți în căsuțe poștale,
ar fi zâmbetul veșnic și plâns rare picuri,
doar spele obraji înfloriți în petale.

Dacă ar fi numai bun și binele în lume,
nu s-ar pierde nici rău-n balanța dreptății,
doar un praf disipat bântuiva, între dune
se urcând în deșerturi... dat singurătății.

Dac-ar fi pus pe masă tot avutul planetei
și-n conclavul tăcerii am fi apostoli de-o Terră,
n-ar mai fi sărăcie, nici norocul flașnetei
împărțit de-un peruș, pe cristalul de-o sferă.

Dacă ar fi mai presus de orice doar iubire
și amorul etern n-ar cunoaște uzură,
n-ar mai fi nici copii suferind despărțire
și omenirea ar fi iarăși... o pură natură!

poezie de (7 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E... "nu-i"!

Cum oare-o fi senzația, o zi, de-a nu mai fi?
Căci și nimicul este... nu s-ar mai denumi!
Doar că nu este "a fi", este "a nu fi", un "nu-i"...
Absent, c-un loc și el; neant, cui te supui!

minus, sigur, este, cu certitudine-n balanță,
Altfel s-ar dărâma cumul, tot doar creanță!
N-ar fi lipsa, în minus, așa cum e, o esență
Și șir de număr, cifre... n-ar fi, n-ar fi valență?!

Și cât de explicabil este un nu, "nu mai e",
Cel nevăzut, ne "a fi"-ul, de antimaterie,
În neîntâlnirea-i lipsă, programic; ca și astru...
Ce-n negru nu se încrede, de pierit, de dezastru?...

Și neantul dus, plecat, ce-l ținem suflet, noi,
Cel ce-n întâlniri n-apare, ne apără de "apoi"?
Nu e mister nicicum, că nu-i mister nici el...
E-un punct; acul la zero! Neființa... cu eternel!

poezie de (31 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De n-ar fi

De n-ar fi pasăre în zbor,
ce s-ar face Universul?
De n-ar fi omul trecător,
cine ar da lumii mersul?
De n-ar fi iarba crească,
ca-n pustiu ar bate vântul.
De n-ar fi flori înflorească.
cine-ar parfuma pământul?
De n-ar fi pomi înfrunzească
ce s-ar face atmosfera?
Cine să o primenească
și-n văzduh, dar și pe Tera?
De n-ar fi apă în izvoare,
cine ar uda pământul?
De n-am avea zile cu soare,
cine-ar mai slăvi pe Sfântul?
De n-ar trece-n zbor cocoare,
cine-ar survola văzduhul?
Cine-ar crede în înălțare,
atunci când își dă tot duhul?
De n-ar fi pasăre în zbor,
de n-ar fi omul trecător,
de n-ar fi iarba ca să crească,
de n-ar fi flori înflorească,
de n-ar fi pomi înfrunzească,
de n-ar fi zilele cu soare,
Ce s-ar face Universul?
Cime ar da lumii mersul?
OMUL.
Omul este cel ce crede,
TIMPUL este cel ce-așterne,
calea către existență
și credința-n Providență.
OMUL supune natura,
cucerește alte spații.
Cu iubire stinge ura
pentru multe generații.

poezie de (mai 2021)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Născând părinți...

N-ar fi mai bine de-am da viață la părinți, în locul... la copii
și-ar fi câștig de înțelepciune și moșteniri nu ar mai fi,
iar dragostea profundă ar fi, căci s-ar întoarce-n început
și trup din carne n-ar mai fi; s-ar modela arzând, iar, lut?!

Cât de deștepți am fi din nou, aproape iar de rădăcini
sădite cast în meleag curat; când nu erau deloc "străini"
și trăiam toți din cinste pură, cuvântul era doar limbaj
la împărțire dreaptă, rut... Sacri! Credinței apanaj!

Eram "trecut" de mult, mulțime, din care "bun" se selecta,
rămânând pururi o câtime... Și lumea nu s-ar înșela
și-am fi fost iar, întâi Mesie, apoi am fi fost sfinți și zei,
timp de Univers, o seminție... Eram pe aștrii! Dumnezei!...

poezie de (22 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt încă și alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, mi se pare că nici în lumea aceasta n-ar încăpea cărțile ce s-ar fi scris.

în Sfânta Evanghelie după Ioan, după Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Laura SoareSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Fărtăiș

Constat

Dacă mâine nu ar mai fi,
Nici soarele n-ar răsări
Și macii roșii
Ca de foc,
S-ar apleca făr' de noroc
Spre arșița din solul rece
Ce a venit și nu mai trece..

Dacă mâine nu ar mai fi,
Nici flori de dor n-ar înflori
Si crinii albi
Ca de rouă,
S-ar lipi duios
De-o umbră ascunsă migălos,
Într-un stejar ce-a inverzit sfios.

Dacă mâine nu ar mai fi
Și florile s-ar ofili...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Joc

Dacă n-ar fi ideea de Arpagic,
s-ar declanșa criza de ceapă pe piață,
De nu s-ar forma spirit ales civic
Ciuvică n-ar fi prins vreodată viață,

și oamenii s-ar hârjoni la șezători
mese rotunde și simeze, show-uri
lustrația s-ar invoca de multe ori,
ne-am regala cu gânduri bibelouri

Înainte de a fi regină sau o anonimă
Alte ipostaze la sânul lor m-ar prinde?
La Delfi preoteasă, miss Stih pe mașină,

Blânda Diana? Artemis? Da, de unde....
Doar cenușiul ogar n-aș vrea a fi. Mă tem
De unchiul aspru, de adopțiune, Sam...

parodie de , după Ana Blandiana
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La miez dintre ani...

Ce bucurie, am mai trecut un an, încă un an din viață
Și tot, va fi neîndoielnic ce n-a fost trecutul, tot mai bine,
Plin de noroc, tot mai bogat, mai sănătos, la nesfârșit verdeață,
Flori multe, multe flori și plin de fructe-o s-am mâinile pline.

M-am reîmpobobit c-un cerc, m-am desenat inel din miez,
M-am îngroșat de multe crengi sub coaja ce se sfarmă
Și seva ajunge tot mai greu podoaba, vârfu-mi un trapez
Pe care mă tot urc și-i mai subțire... odată se răstoarnă!?!

Câte artificii am ars și cât m-am răspândit, pierzându-mă-n scântei
Și câte bule mi s-au spart, lucind 'n aromele deșarte de șampanie
Ce-o gust ca pe-o licoare, arar, frugală, tot mă ispitind idei
Ce-alerg la nesfârșit, mă lupt, nu pot mă dezbar, eternizând campanie.

Și-s tot mai plin, sunt jefuit de daruri, sunt tot o beteală,
Mă gust din toate, nou, parc-a venit sfârșit, la saturație,
Mă tot avânt în sus, dar tot mă-ngrop în rădăcini lângă petală
Ce alta-mi cade, o rup în da și nu, cu amoru-n meditație.

Ah, câte bucurii m-așteptă și-au trecut, multe neatinse,
Câte-am crezut se înoiesc uitându-le, doar le trecând
Și câte-am las lumii din dorințele-mi, frumoasele nestinse,
Căci n-ar avea, n-ar ști, s-ar prăpădi, în lipsa-mi, într-un întrebând!...

poezie de (31 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Dacă tu n-ai exista

dacă tu n-ai exista
albastru ar dormi în neființă
toate felurile de strâns în brațe n-ar spune nimic
respirația n-ar fi o greutate
când ochiul tău prinde pulsul tăcerii
focul din stele n-ar fi smuls pentru vene
și Dumnezeu n-ar fi pe-un arc de curcubeu

ziua mohorâtă deșirată și palidă
n-ar face saltul brusc în neant
când mâinile luptă fie împreună
frigul n-ar mai smulge frunzele
necăjind liniștea adorată
piatra n-ar pune la îndoială mirosul vechi
al dragostei eterne

un timp n-ar exista ne împace
poeme din răni nicicând nu s-ar naște
speranțele n-or legăna luciul oglinzii
inventându-te din ispita lunii smulsă din vânt
torsul crivățului aruncat pe țărm
netrebuința mâinilor tacă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ploios

Picură iar, cu bile ce se sparg peste necazuri noi,
Ca-ntr-un masaj benefic adoarmă gânduri,
De la eșecuri, amânări, când nu mai merg zilele ploi...
Ce n-au mers niciodată de altfel, în atâtea, atâtea, atâtea rânduri.

E precum salt, când bați cu pas elanu-n groapă
Și-n loc de zbor te frângi rănit, întins pe sol,
Când încercări s-au terminat, orice speranță șchioapă
Și iar și iar, la linia de start, e numai vid, e gol.

E contra firii, a naturalului, cum picurii din nori,
Ce grei cum sunt se înalță în caier și se desfac flocoane
De alb imaculat, se murdărind în gri, adeseori...
Cum oare ghinion nu poate și el se evapore-n broboane.

De rău s-ar putea stoarce, cum ce-i murdar se spală
Și, pus la vânt, cum visul, s-ar aroma balsam...
N-ar mai fi deznădejde, leac ar fi de-orice boală
Și tot s-ar șterge, pur, cum ploaia în pic... pe geam.

poezie de (3 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Teorema speranței

De lumea s-ar sfârși-ntr-o zi,
N-ar fi nimic! N-ar mai fi "lume"!
Căci ea, ce-a fost și n-o mai fi,
E-o dispariție... de... nume!

Cum nume și l-a dat tot ea,
Deci nemaifiind, nici nume nu-i
Și nici noi n-am mai fi... lumea!
Deci "noi" nefiind, nu mai e "spui"!

Soluția-i "noi" și "spui"
-Fiind ele interdependente-
Savanți să-și pună pofta-n cui!...
Că nu-i nimic, eminamente!...?...

PS
Norocul nostru cu un... Terente!

poezie de (10 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Chipul tău

dacă soarele n-ar fi
chipul tău n-ar străluci
fir de iarbă-n sol arid
sigur nu s-ar fi ivit

nici oceanul planetar
n-ar avea sepii și mal
nici apus nici răsărit
nici poet îndrăgostit

soarele-ntr-o bună zi
se va stinge, va muri
dar cât arde, ard și eu
tot privind la chipul tău.

poezie de din Cuvinte pictate
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eșaloanele extincției

... mai pun de-acum încă vreo douăzeci și cinci de ani,
adăugați la mult, de când mă știu pe mine
și-un leat complet, de peste șase miliarde, o să dispară,
poate mai mulți; și ceva tinerei contemporani
vor părăsi coperta pentr-un conținut "mai bine"...
și nu mă dumiresc cum pot atât de mulți... atâți moară?

... păcat că nu-i întregul, tot, o uniformitate
de început, cu toții de o zi cum puii de găină
crescându-și puf în pene pentru un pic de zbor,
ce nu va fi nicicând, c-așa e și umanitate;
o iluzorie eternitate din vise plină, plină
și dispărând deodată tot... cât de înfiorător!

... ar fi, o secundă, Terra într-o liniște lugubră,
nici plânset n-ar mai fi, n-ar fi nicicum urmași,
că n-ar avea conștiința încă a amintirii
și-ar fi planeta mult, cu mult mai mult salubră,
debarasată de-nvechit... iarăși vor fi indieni-apași
cu zâne, regi, moși, făt-frumoșii... sufletului, firii.

... mi-aș fi dat tot și-aș da și acum din ce-a rămas,
s-am restul împărțit în astfel de secunde
de pur pe câte-un secol, în iar și iar fiu,
cum câine credincios la neștiut, chiar dacă-i de pripas...
fără de mâine, ieri, fără din ce și fără nici de unde,
doar o secundă mesager din peste șase miliarde... încă viu!...

poezie de (22 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce este copilăria? Niciun învățat de pe lumea asta n-ar putea explica unui copil până n-ar simți fiorul din pieptul lui infantil, căci durerea i-ar acoperi cuvintele la gândul într-o zi s-ar întoarce acolo unde nimeni nu-l mai așteaptă.

în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil)
Adăugat de Vlaicu ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Sonet pentru Rodica

În caz cā dragoste nu este,
În viațā, n-ar mai fi nimica,
N-ar exista, vai!, nici Rodica,
Nu s-ar mai scrie vreo poveste...

N-ar exista nici nopți celeste,
Nici cutezanța și nici frica,
N-ar mai cânta nici turturica,
Pentru iubite și neveste.

Nu ar mai fi nici cerbi în rut
Și nici izvoare cristaline,
Ah!, nici sfârșit, nici început

Și nici ochi verzi, nici coapse fine,
Nici relativ, nici absolut,
Ar fi doar inimi în ruine...

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook