intangibil

Te caut

Te caut tot timpul, ca printr-un labirint,
Mergând pe potecile lui, întrebând de tine,
Înconjurat peste tot de pereţi de argint,
Care par întotdeauna că vin peste mine.

Uneori am impresia că te caut într-o lume,
O lume diferită, în care tu nici măcar nu exişti,
Tu eşti într-o alta, lipsită de zâmbet şi glume,
Plină de gri şi negru, plină de oameni trişti.

Te caut ca pe o iluzie, ca pe ceva intangibil,
Încercând să te prind strâns, ca să nu te scap iar.

poezie de Paul Aelenei din Lacrima dragostei (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea ne-a dat o viaţă nouă

Petalelor de roze de azur
Doine şi balade fost-au mirii,
Regina inimii - sufletul pur
Şi dragostea dintâi a firii.

Rodul iubirilor de soare,
Printre furtuni şi crivăţ dintre noi,
S-a recules o soartă, care...
Se curăţase de noroi.

Viaţă supusă intangibil
A suscitat la bănuială...
Destinul nostru reversibil
S-a reclădit în strai de gală.

Şi mic şi mare vin să vadă
Minunea sufletelor două
Ucisă de-a credinţei spadă,
Moartea ne-a dat o viaţă nouă.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât nu ştii cine eşti, crezi că eşti ceea ce faci. Şi nu vezi că tot ceea ce faci este efemeritate înlănţuitoare care te invită pe tine cel etern la moarte. Facerea este la fel de prinsă în temporalitate ca şi naşterea, ea are un început şi inevitabil va avea un sfârşit. Ea aparţine corpului, nu ţie, şi odată ce corpul îmbătrâneşte sau este măcinat de boală ea va înceta! Doar Tu, cel etern şi intangibil, vei rămâne. Află mai întâi asta şi nu vei mai cunoaşte nici regretul şi nici suferinţa!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit

În timpul orelor albastre
oraşul e scăldat în uitare

trec prin tine
prin lumina ţigării
dar ştiu că somnul tău
e intangibil
şi trecerea asta
a mea
o formă inutilă de afecţiune

dacă aş fi la Madrid
aş schimba aceste obişnuinţe
pe Guernica lui Picasso

deşi nicio imagine
fie ea şi de artă
nu va pune punct vreodată
acestui tremor

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a lungul timpului au fost maeştri, guruşi de mâna a doua care au pus condiţii interminabile Sinelui. Dar în timp ce ei au pierit cu condiţiile lor umoristice cu tot Sinele intangibil şi imuabil a rămas liber de toată polologhia lor. Atâta timp cât nu realizezi că tot ceea ce apare şi dispare, se naşte şi moare nu eşti tu, vei fi prins în astfel de capcane cum ar fi meditaţia, pupila nemişcată sau devenirea afumată. Dar când realizezi că ceea ce cauţi este ceea ce nu se schimbă atunci schimbarea o laşi cadou efemerului şi îl inviţi să râdă şi el de propriile lui prostii afirmate în numele indescriptibilului.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blând ca o jucărie

Somnul păi somnul copiilor nu ştiu cum
să vă spun dar este sfânt intangibil aş putea zice
cum este îngerul de pază pentru fiecare
dintre noi uite eu cred că şi cuvintele au câte-un
înger vreau să spun că ar cam trebui
să avem grijă cum deschidem gura
cel plecat călător se numeşte iar cine
se întoarce oaspete al amintirii va fi de
pildă şi eu încep să văd copilăria prin
ochii unui tată însă nu-mi dau seama dacă
vreun copil într-adevăr mă vede
şi pe mine sau vede numai jucării
mi-e somn cât de blând poţi să fii Doamne

poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copilăria (28 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şi voi fi...

Am fost zămislită... dintr-o mână de clipe,
Să pot semna condica Lui Dumnezeu,
Până mă voi transforma într-un pumn de ţărână, în materie pură,
Spre a germina sămânţa unui nou început...
Şi mă voi hrăni cu abundenţa scurgerii timpului,
Până dincolo de aşteptările firii,
Atârnând la mâini şi picioare amulete cu aripi de înger...
Şi voi alunga temerile scrijelite pe scoarţa prezentului,
Cu rădăcinile minţii, ţintind spre orizontul intangibil al cunoaşterii.
Numai atunci ochiul fiinţei îmi va forma curcubeie în culori calde,
Punţi de iubire adevărată, spre noi dimensiuni, până la nucleu!
Sunt energie divină, cu dispersie în univers!

poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea pe care tu o ţii acum în mână, la nivelul său de bază, este o vibraţie - un sunet. Deci, orice formă de creaţie, la nivelul său cel mai apropiat de Oceanul Esenţei, este un sunet, iar sunetul este o manifestare al unui semnal intangibil al Nevăzutului. Aşadar, în termeni artistici - dar foarte practici - putem spune că întregul Univers este o melodie - Melodia Creaţiei. Vibraţiile formează particulele subatomice, aceste particule formează atomii, atomii devin molecule, iar moleculele aranjează forma finală a unei creaţii văzute. Şi toate acestea au loc prin rezonanţă de frecvenţă, în care o vibraţie se uneşte cu o altă vibraţie asemănătoare, în numele procesului de creaţie.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norul-gând al păcatului care a trecut prin faţa Soarelui, oare a afectat el Soarele? I-a făcut el karmă negativă Soarelui? Pur şi simplu îmi spui poveşti vânătoreşti de fiecare dată când te crezi o persoană păcătoasă sau virtuoasă. Dar persoana este despre circulaţia norilor prin faţa soarelui, nu este despre soare. Soarele rămâne intangibil. Tu eşti deja Sinele, doar încetează să mai dai crezare gândului personal de acum. Auzi, mai am o întrebare: "Dacă Sinele este oricum Sinele, eu de ce să-l mai caut?" Pentru că tu cumătra vulpe, eşti doar un gând şi trebuie să îl cauţi ca să mergi repede-repede, la propria ta înmormântare. Io-te, d-aia trebuie să-l cauţi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proximitatea fizică prin situarea faţă către faţă nu este neapărat o întâlnire. Întâlnirea este mult mai mult; ea înseamnă găzduirea celuilalt în noi, ospătarea unuia din altul la agapa dăruirii de sine. Este purtarea celuilalt în noi, primirea lui în spaţiul intim al fiinţei noastre, e dansul a două eu-ri care se ating în ceea ce pare intangibil, care vorbesc fără a rosti cuvinte, care se aud chiar şi atunci cand tac, care sunt împreună chiar şi în distanţă. Ajung să mă întâlnesc cu cineva când pe umerii mei am aşezat pentru totdeauna povara lui, când rănile lui le poate unge până şi cel mai banal cuvânt al meu, când reuşesc cu îmbrăţăşarea mea să curm angoasele, căderile, neîmplinirile şi tristeţile lui şi când pentru toate acestea nu cer nimic în schimb. M-am întâlnit cu celălalt când şi el doreşte să-şi facă loc în mine şi când lumea lui începe să fie decorată de cromatica fiinţei mele.

citat din Viorel I. Coman (mai 2009)
Adăugat de mihai tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!