Sfârşit

În timpul orelor albastre
oraşul e scăldat în uitare

trec prin tine
prin lumina ţigării
dar ştiu că somnul tău
e intangibil
şi trecerea asta
a mea
o formă inutilă de afecţiune

dacă aş fi la Madrid
aş schimba aceste obişnuinţe
pe Guernica lui Picasso

deşi nicio imagine
fie ea şi de artă
nu va pune punct vreodată
acestui tremor

în timpul orelor albastre
oraşul meu e scăldat în uitare

dacă deschizi ochii
dacă deschizi ochii acum
şi nu te gîndeşti
la prostiile la care dau share

măcar ia şi cântă
cântă-mă

Cântă, mă!

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Releu

din boxele mele cresc cireşi japonezi

parcă aş pune de temelia unei case
deşi firii mele n-ar rezista nicio construţie

parcă aş trăi cea mai complicată
formulă matematică deşi n-am ştiut
niciodată să-mi număr nici măcar degetele

dezinteresul
pe care mi-l cultiv faţă de tine dă roade
ţipă ca lumina în becuri

ştiu că în ochii tăi
semăn perfect cu un animal de schimb
ajuns la un stadiu înalt de evoluţie

stau în birou lîngă un geam deschis
zgomotul maşinilor care trec fără încetare
la fel ca şi ploaia neagră
cumplită
intră în mine

ziua de azi indică nivel scăzut de baterii

dar va veni o zi în care voi ieşi
din această intraductibilă şi insuportabilă
consistenţă poetică şi atunci

am să reuşesc să scot la aer
creierul acesta al meu defect şi urbanizat
pentru totdeauna

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul lui ţinţi lei

În oraşul lui ţinţi lei
Te privesc cruciş băieţii,
Dacă nu iubeşti creveţii,
Sau te uiţi urât la ei.

În oraşul lui ţinţi lei
Ţinţi mai mici rămân de şase,
Restul vând produse proaste,
Cu factură dacă vrei.

În oraşul lui ţinţi lei
N-ai să vezi lătrînd pe stradă
Vreo potaie nespălată.
Servesc ţupă din căţei.

În oraşul lui ţinţi lei
Ţinţi încap într-o valiză,
Dacă-s puşi atent, cu grijă,
Printre pungi cu tăieţei.

În oraşul lui ţinţi lei
Ţinţi au fost demult, odată,
Căci acum deja-i o gloată.
Ţine ne-o scăpa de ei?

poezie satirică de Mihai Manolescu (8 aprilie 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaţii consulare

dacă mă inviţi în spania vin
păşim prin madrid prin muzee
ne abatem
şi pe la toledo el greco
cu ochii lui grecotei alungţi alungiţi
ne abatem
pe la muzeul de artă al ro
mâniei bine îi şade con
sulului
ţării nostre acolo. dacă mă
inviţi, ştii că vin...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ţi-a pierit iubirea

Dacă ţi-a pierit iubirea, de ce vrei ca altă poartă
Să o mai deschizi aiurea, pentru ce te oboseşti
Căutând atâtea scuze fiindcă nu mă mai iubeşti?
Gata! Astăzi nu mai doare, poarta este ferecată!

Dacă ţi-a pierit iubirea, nu mai construieşti castele
Pe terenul care plânge o ruină părăsită,
Nu mai poţi ca pe femeia ce ţi-a fost cândva sortită
S-o convingi că al tău suflet a scăpat dintre zăbrele.

Dacă ţi-a pierit iubirea, nu mai risipi cuvinte
Delicat amăgitoare, precum aburii de fum
Disipaţi dintr-o ţigară cu înţepător parfum,
Nu mă mai îmbăt cu-aceste mincinoase jurăminte.

Dacă ţi-a pierit iubirea, te îmbracă în uitare,
Nu mai răscoli trecutul ci aruncă-l la gunoi,
Nici în poză nu mai este locul pentru amândoi,
Alt destin acum ne este hărăzit la fiecare.

Dacă ţi-a pierit iubirea, lasă ploaia să te spele
Ca, prin ochii ei de rouă, să te limpezeşti cu lacrimi,
Alinându-ţi necredinţa dătătoare de reci patimi
Prin iertarea care poate vindeca păcate grele.

Dacă ţi-a pierit iubirea, nu mai înşela femeia
Care încă te iubeşte şi îţi este devotată!
Pleacă, este prea târziu, chiar de m-ai iubit vreodată
Spune-i cât îţi e de dragă, reaprinde-n ea scânteia!

Dacă ţi-a pierit iubirea, mergi pe drumul ce-ai croit,
Declară-i c-o vrei alături, stâlp în viaţă şi în casă,
Dă-i inelul de logodnă, zi-i că ţi-o doreşti mireasă,
Iar la mine nu te-ntoarce! Timpul nostru a murit!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino tu la mine, vin' odată!

Şi vreau să fie totul aşa simplu,
Dar cântă tristeţea-n capul meu...
Timpul să-l dilat, să-l umplu
Numai cu bucurie, azi... mereu.

Şi vreau să ştiu ce o să mai fie...
Cu noi... cu dragostea ce-o am,
Şi fericirea să mă scoată din cutie,
Unde m-am închis, căci sufeream.

Şi vreau deznodământ plin de iubire!
Să vină un miracol şi uimită...
Să văd cum intră-n nemurire,
Dragostea noastră risipită...

Şi vreau să mă iubeşti cum îmi doresc!
Tu ştii cum vreau să mă iubeşti pe mine...
Total şi fără limite... mă împlinesc,
Să te deschizi... şi-atunci îmi va fi bine.

Şi tu să simţi iubirea mea...
Să mă iubeşti la rândul tău la fel,
Şi chiar de soarta ne-a fost rea,
Acum să fiu rebelă, tu rebel!

Şi fără limite, restricţii şi-ntreruperi...
Să ne eliberăm prin gând, iubind,
Şi niciodată să nu mă mai superi...
Să ne iubim cu artă, tot iubind...

Da... te iubesc pe tine şi te vreau!
Alegerea-mi este foarte clară...
Vreau să mă ofer, să iubesc, să dau,
Şi tu să preţuieşti fiinţa-mi rară.

Şi totul are-un rost de-a fi...
Nu cred în întâmplare niciodată!
Vreau timpul a nu-l mai risipi,
Hai vino tu la mine, vin' odată!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun bărbat, nicio problemă

am să scap de tot ce-mi aminteşte de tine

când dorm, în oraşul virtual plouă,
aş ieşi să ne mai certăm sau să-ţi dau cu tifla,
să te caut prin autobuse,
în panourile luminoase de reclamă

aproape că nu mai am probleme
şi mi s-a făcut dor de obsesia noastră comună
pentru locuri întunecoase şi reci

prin ploaia ursuză care-mi strică machiajul
şi gestul, te caut să vezi
ce urâtă sunt când mă gândesc la tine

şi ce mare a crescut nasul tău
după ce mi-ai spus că în oraş plouă
şi că nasul tău nu există

eu dormeam liniştită,
aproape că nu mai aveam probleme,
doar fantoma ta care se întinde lângă mine
în pat

şi de asta, mâine dimineaţă, angajez ucigaş

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avanpremieră pentru vechiul păcat

[jam-session cu Dorin Cozan]

S.
Tu ştii că iubirea de azi funcţionează
ca o strategie de marketing. Acum, cînd umblu fără grijă
prin lume, vinde-mi o dobitoacă urîtă cu bube
şi arată-mi cît poate fi de frumoasă.

D.
Ea lunecă prin oraş cu inima neagră în braţe,
ca un asteroid trecând linia Paradisului.
I-am privit mâinile, neiubite.
I-am privit gâtul, nemuşcat.
Picioarele, pe care cădeau meteori altădată.
Când s-a oprit troleibuzul, a ridicat ochii din telefon
şi atunci am văzut: era înviată din morţi, precum Lazăr, şi hăituită.
Era scuipată şi lovită cu vorbe, ucisă şi înviată din nou.
Pentru ce ai uitat marea iubire, marea cursă?
De ce respiri şi te plimbi, nestingherită, prin lume?
Frumuseţea e în cel care moare.
Moartea, în cel care iubeşte mai mult.

S.
Ea, de fapt, are în faţă ceea ce numim acum,
în termeni magici, service line. E drept că arată ca o mireasă,
aşa, cu morţile ei de uz literar şi franjul filozofic
al rochiei tîrît printr-o dîră de sînge.
Şi nu o crede nici Lazăr, nici ochii tăi, nici oamenii
hazardaţi în autobuz. Moartea ta, cînd ajung acasă,
eu aleg să o dau la găini.

D.
Sttttt!... Şi Socrate, femeie, a jertfit un cocoş lui Asclepios
şi Domnul a scris cu degetul în nisip.
În tine, dacă scormonesc în adânc, dau peste cuvintele lui.
Şi gura ta mirosind a cucută şi pepsi; o tehnică de camuflaj,
precum klingonienii din Star Trek, o uitare de sine,
un discurs taumaturg pentru răsfăţatele zilei.
Priveşte în jur, cu mâinile pipăind scaunele troleibuzului,
uşile lor semi-blocate, fricile şi binecuvântata prostie umană.
Ascultă, nu auzi inima păunului care cântă,
în oala sub presiune?!
Şi cântă, zeiţă, mânia... şi fericirea din care nu vei scăpa niciodată!

S.
Da, nu suntem noi cei ce pot face piaţa.
Trec ce-ai spus acum, pe flipchart (pentru mental coaching),
însă nu semnez şi nu pun nici dată, căci ne rîde,
rîde dobitoaca, mister Demiurg.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce nu ştiai...

Îţi spuneam odată că sunt piatră
ceea ce nu ştiai...
era că fiecare piatră a trăit
somnul pietrei
şi a văzut, cum văd şi eu,
prin somnul pământului,
prin somnul aerului,
prin somnul apei,
prin somnul trupului...
Numai nesfârşitul dans al luminii
n-am reuşit să-l văd... pentru că... lumina,
lumina nu doarme niciodată!
Şi-atunci... m-am întors
în somnul pietrei şi-n mine,
în uitare şi-n aduceri-aminte,
ascunzându-mă în miezul muntelui
unde ochii ce privesc,
nu pot pătrunde!

poezie de Viorela Codreanu Tiron din Fără Titlu/Ohne Titel (2011)
Adăugat de Viorela Codreanu Tiron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare parfumată

dacă e să vorbim despre bărbaţi
şi dacă e să vorbim despre bărbaţi deschis
dacă e să suport consecinţele
ce mă poate interesa
mai mult
decît bărbatul unei femei fericite

în tunelul meu
mai lung decît ochii
asta e singura frumuseţe a unui bărbat
celelalte sunt minciuni
ca şi barba ta în care s-a încurcat Dumnezeu
(uite-l prin monoclu cum chicoteşte)

care dragoste mă
nu e nicio dragoste

sunt doar 50 ml de de flowerbomb
o pernă bine umplută cu virtute
filmul în care mi te-aduce Satan de urechi
extras dintre şapte numere norocoase

care dragoste mă
care tandreţe

cînd îmi scriai
tocmai luptam cu o insectă care a intrat
pe geam
eram îngrozită

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare parfumată

dacă e să vorbim despre bărbaţi
şi dacă e să vorbim despre bărbaţi deschis
dacă e să suport consecinţele
ce mă poate interesa
mai mult
decît bărbatul unei femei fericite

în tunelul meu
mai lung decît ochii
asta e singura frumuseţe a unui bărbat
celelalte sunt minciuni
ca şi barba ta în care s-a încurcat Dumnezeu
(uite-l prin monoclu cum chicoteşte)
care dragoste mă
nu e nicio dragoste

sunt doar 50 ml de de flowerbomb
o pernă bine umplută cu virtute
filmul în care mi te-aduce Satan de urechi
extras dintre şapte numere norocoase

care dragoste mă
care tandreţe

cînd îmi scriai
tocmai luptam cu o insectă care a intrat
pe geam

eram îngrozită.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare parfumată

dacă e să vorbim despre bărbaţi
şi dacă e să vorbim despre bărbaţi deschis
dacă e să suport consecinţele
ce mă poate interesa
mai mult
decît bărbatul unei femei fericite

în tunelul meu
mai lung decît ochii
asta e singura frumuseţe a unui bărbat
celelalte sunt minciuni
ca şi barba ta în care s-a încurcat Dumnezeu
(uite-l prin monoclu cum chicoteşte)

care dragoste mă
nu e nicio dragoste

sunt doar 50 ml de de flowerbomb
o pernă bine umplută cu virtute
filmul în care mi te-aduce Satan de urechi
extras dintre şapte numere norocoase

care dragoste mă
care tandreţe

cînd îmi scriai
tocmai luptam cu o insectă care a intrat
pe geam
eram îngrozită

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă şi noi ne iubim

Plouă trupurile stau cuminţi
lângă liniştea pietrelor
Mâna mea te mângâie pe trup
Orizontul îşi îmbracă vântul
în fulgi de zăpadă
Dimineaţa, iubirea ca soarele,
Curată în flori de nufăr se ascunde
Îţi cuprind mânile cu somnul
Şi liniştea păpădiilor
Eu ştiu să te iubesc cu apa
Şi focul cu seara şi dimineaţa
Ce ridică curcubeul, scăldat în soare
Acum timpul face din aripi magice
Culori albastre galben-verzi
Un zbor de cocori în translucida iubire.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu dacă istoria se repetă

Nu ştiu dacă istoria se repetă,
Dar ştiu că tu nu.

Îmi amintesc că oraşul era divizat
Nu numai între evrei şi arabi,
Dar şi între tine şi mine,
Şi asta mai ales atunci când eram împreună.

Am făcut din noi un pântec plin de primejdii,
Am construit o casă a războaielor mortale,
Asemeni oamenilor din nordul extrem
Care şi-au construit case călduroase din gheaţa mortală.

Oraşul a fost reunit,
Dar noi nu suntem acolo împreună.
Acum ştiu
Că Istoria nu se repetă,
Aşa cum întotdeauna am ştiut că nici tu nu eşti repetabilă.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă Cucul!

Cântă cucul prin văzduh,
De se aude ca în burduf!
Cântă cucul cu ecou,
Doar în capitală e metrou!

Cântă cucul prin păduri,
Pe dealuri alergă iepuri!
Cântă cucul pe câmpii,
Hai să alergăm copii!

Cântă cucul prin livezi,
De eşti prin preajmă, să-l vezi!
Cântă cucul prin grădini,
Trandafirii sunt plini de spini!

Cântă cucul pe la sate,
Orăşenii îl ştiu din carte!
Cântă cucul prin oraşe,
Sătenii îl au ca ceas prin case!

Cântă cucul pe la case,
Toate simulările sunt false!
Cântă cucul printre blocuri,
De revelion au fost multe focuri!

Cântă cucul pentru noi,
Noi vrem pace nu război!
Cântă cucul şi nu tace,
Primăvara la toţi ne place!

poezie de Ovidiu Kerekes (22 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt din sudul Spaniei. Am trăit acolo toată viaţa urmărind un vis care m-a adus în final la Hollywood. Însă pentru a face asta, a trebuit să mă despart de oraşul meu, de stilul meu de viaţă, de prieteni şi de familia mea. Înainte de a veni la Hollywood, m-am mutat întâi la Madrid, unde mi-am făcut noi prieteni cu care mă simţeam foarte bine. Apoi a trebuit să trec peste o nouă provocare şi m-am despărţit şi de Madrid, pentru a pleca spre un alt loc. Cred că aceste despărţiri au fost cele care m-au marcat cel mai mult.

citat din Antonio Banderas
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă tine, lângă sufletul tău

când ies frunzele din lumea lor de lemn
nimeni nu ştie
se întâmplă firesc într-o dimineaţă când ai impresia
că atunci în acea secundă s-a petrecut toată viaţa ta
duci câţiva paşi câţiva stropi de pe clanţa de care tocmai
ţi-ai desprins palma

singurele lucruri care vin către tine sunt nişte sticle împinse de vânt
şi chiar de-ar veni 1000 ar fi acelaşi lucru
tot te împinge somnul pe stradă
cu ochii pe jumătate închişi priveşti la vâslaş
îi auzi cântecul încheieturilor
pe faţa lui nerasă i se citeşte copilăria ce urmează
zâmbeşte
îţi vorbeşte despre iubire
ce ciudat să-ţi vorbească cineva despre iubire în aglomeraţia de la metrou
un vâslaş

te trece o transpiraţie ciudată
poate şi pentru că cei din jur vorbesc de pomenire de maslu
de faptul că nu a răspuns la telefon deşi a sunat de 30 de ori cum cere părintele

pe uşa biroului oamenii fac tic tac fără să aibă habar
tu rămâi cu chestia aia din piept ce se crede la maraton
dar nu spui nimic colegilor
ştii că ţi-ar răspunde nostalgic că au avut pe cineva drag
care a murit de aşa ceva
îţi vor da un număr de telefon neapărat să-l suni
neapărat să mori

îl rogi (îl suni?) pe cel născut peste noapte în barcă să te ducă acasă
uite închid ochii îi promiţi şi îi loveşti ochii de aer cu rigla
ce dacă îţi scapă cana cu cafea şi se rostogoleşte sub dulap
îţi imaginezi apa unui izvor cum vine de dedesubt cum inundă
covorul biroului cum
îţi intră pe sub unghii şi rezolvă situaţia

lemnul bărcii e ud dar nu moale (cum e covorul
de aici multe semne de întrebare)
deschizi ochii şi îi vezi chipul de fată închizi ochii
deschizi ochii şi îi vezi chipul de adolescent închizi ochii
deschizi ochii şi îi vezi chipul de cerşetor închizi repede ochii
deschizi ochii şi îi auzi chipul de ploaie (întreînchizi ochii - ha!)
împingi cuvinte cu pixul afară din tine
dar nu le spui mai multe cuvinte decât trebuie
nici măcar prin mediumul
pe care l-au adus şi l-au pus pe oliţă
lângă

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de urgenţă

frica mea de tine pictată-n ulei
a acaparat toată literatura pămîntului
mi-e somn
dar somnul meu
e un interminabil pelegrinaj
prin lungul tunel al aşteptării

spaţiul sufocant în care mă aflu
e o anatemă în limba latină
din care ieşim
împotriva unui univers demodat
trăgînd după noi un car mare
cu armament

oamenii neliniştiţi din acest tablou
trec prin linişte cu înfrigurare
deşi în ea joacă circul
şi rîsul acoperă orice urmă de plîns

veselia proştilor
zici
fumînd o ţigară veche
într-un parc şi mai vechi
special destinat oamenilor de carte

eşti cu mine
ştiu că eşti cu mine
ştiu că
vei
fi
cu mine

-pace vouă cetăţeni-
vom zice

ţinîndu-ne strîns de mînă
pregătind un război

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grilaj

înconjurată din toate părţile
de gestica
acestor vremuri
în plină filmare a gîndului meu barbar
stau pe un trepied –
ţintă perfectă a corpurilor
de iluminat

un copil cu ochelari
se uită atent
în interiorul meu de adult
aşteaptă un pic de suflet
unul din fier forjat sau măcar din
hîrtie

deşi
imaterialul acesta
necunoscut
folosit în mod eronat
pe post de USB
răspîndeşte pulsaţii intense
dincolo
de orice normă fizică

şi

vreau şoc
vreau atitudine
vreau trupul tău mîncat de fiare
din adîncul unei religii
care iată
ne
strigă
că

e timpul

e timpul de asmuţit dulăii
sub orice formă

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei lăsa în urma ta

Dimineaţă am văzut surâsul tău,
Uitându-te la paharul de vin
Şi-n sufletul meu tu ai să fii mereu,
Ca o floare ce se deschide ca un crin.

Murmurul de iubire e ca un cântec,
Ce merge cu tine mereu la drum
Şi ochii tăi ard ca un jăratec,
Trecutul dureros să-l transforme scrum.

Simt acum cum marea cântă,
Dar acum e singură şi goală
Şi ştiu că toate mă încântă,
Pierdută-n visul meu de seară.

Uneori iubirea poate fi de aur,
Dar lumina zilei te pune pe gânduri
Şi dragostea noastră urcă ca un laur,
Nu vreau să piară printre rânduri.

poezie de Eugenia Calancea (22 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi deschizi ochii pentru Dumnezeu, în Cer se deschid pentru tine ferestre, dar când îţi închizi ochii pentru Dumnezeu şi-i deschizi pentru lume, iadul îşi deschide porţile pentru tine.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!