indiferent

Ne grăbim ...

Ne grăbim să spunem: ieri
Ne grăbim spre nicăieri.
Ne grăbim să concluzionăm,
Ne grăbim să urcăm.
Ne grăbim să alegem,
Ne grăbim să culegem.
Ne grăbim prea mult,
Ne grăbim spre tumult.
Ne grăbim indiferent,
Ne grăbim emergent.
Ne grăbim fără sens,
Ne grăbim şi suntem.... contrasens.

poezie de Liviu Reti (16 ianuarie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uniunii Scriitorilor din România (USR) şi Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele ş.a.m.d., membră a USR şi a PSD, primarul capitalei, care siluie limba română fără nicio ruşine (pamflet)

Văd cu ochii-nlăcrimaţi,
Nu indiferent, ca unii:
Azi sunt, culmea, agramaţi,
Chiar şi membrii Uniunii!

pamflet de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (15 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocenţa

Nu o să încetez a visa cu ochii deschişi
Că nimeni nu ne poate opri a rămâne uniţi în ideal şi sentimente,
Indiferent de scurgerea timpului
Nu putem fii altfel decât prizonierii Speranţei.
Unii ne vor oameni obişnuiţi
Dar forţa iubirii ne propulsează în personalităţi,
Şi datorită ţie vom rămâne tineri inocenţi
În marea umană de obişnuiţi.

poezie de Adrian Ibiş din Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când vorbesc despre DRAGOSTE
nu mă refer
la un sentiment
ci la Lumină şi putere....

La Lumina ce
luminează
temelia ultimă
netrecătoare
a fiinţelor şi lucrurilor......
Si puterea
de a avea comuniune cu ele
la acel nivel....

La lumina ce. mi descoperă
persoana dintr. un om.....
şi puterea
de a rămâne în comuniune cu ea
indiferent de comportamentul
omului, de timp, de spatiu, de lume...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaxare

Azi nu mai plănuiesc să schimb nimic,
Mă mulţumesc din toate cu un pic,
Nu mai îmi fac probleme permanent,
Ce crede lumea mi-e indiferent,
Am renunţat să-ncerc să epatez,
Planeta nu mai vreau să o salvez,
Nu mă mai lupt să mă îmbogăţesc,
Mă doare-n cot ce spun şi ce gândesc,
Nu mai râvnesc la faimă şi onor,
Am înţeles că totu-i trecător.

poezie de Octavian Cocoş (22 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcie

Nesfârşite – frunze înverzind primăvara;
Fără număr – ramuri tremurând în zori.
Indiferent dacă este sau nu îndrăgostită,
Nu există oră în care ea să nu danseze.
Fulgii de puf ascund în zbor fluturi albi,
Cântece tărăganate desconspiră grauri galbeni.
Frumuseţea care impresionează un regat trebuie să-i atingă fiecare fibră:
Cine vine doar pentru a privi sprâncenele salciei?

poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiajor fictiv

Atras în spaţiu
Aidoma duhului
Serafic
Sau a unui meteor
Ceresc
Un voiajor sublim
Purtat în spaţiu
De elan angelic
Călătorind
Întâi cu gândul
Sau concret
În vehicul spaţial
Cu viteză super sonică
Sau una comparabilă
Cu cea a luminii
Prin univers
Va avea
Totdeauna
Răsăritul
În faţă

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (15 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergând încetişor prin lume

"Important este să fii fericit," a zis el.
"Indiferent cum. Încearcă asta.
Poţi. Zi de zi devine tot mai uşor.
N-are nimic de-a face cu circumstanţele.
Nu-ţi va veni să crezi cât de bine-i.
Acceptă orice şi-atunci tragediile dispar
sau devin suportabile, oricum, tu eşti deja acolo,
mergând încetişor prin lume."

poezie de Alice Munro, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheile

Lanţul cu chei mi-a căzut din stele în creier,
mi-au zornăit minţile de durere şi de sunet.
Trupul meu tot deveni o cheie de fier,
Doamne, pentru o uşă uriaşă
la al cărei lacăt nu am cum să ajung,
decât numai dacă mă ridici în braţe.
Haide, cât eşti de mare, tu,
haide, cât eşti tu de indiferent,
răsuceşte-mă şi rupe-mă
şi deschide odată uşa aia!
Haide, deschide-o odată!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdută în oglinzi

Femeie sunt, pierdută în oglinzi,
Surâsul n-ai să-mi schimbi, şi n-ai să-l vinzi.
Ţi-i lene să mă strigi, deşi mă duc
Din mugur în floare să ajung.
Nici nu mă mir – cu ora totul trece:
Şi ochiul fost fierbinte – indiferent şi rece-i.
Poate clipa domină veşnicia,
Risipindu-mi glasul, să nu-mi strici bucuria...

Femeie sunt, pierdută în oglinzi...

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lasă indiferent pe nimeni această poezie, e bună!
Poetul adevărat nu face reme - ci METAFORE...