flori galbene

Funeralii pentru flori

Ea a spus, "... pot avea oricât de multe flori doreşte scumpa
mea inimioară şi de orice culoare, desigur..."

Ea iubeşte florile
o mulţime de flori
flori parfumate
ale frumuseţii şi-ale culorii
mănunchiuri de flori
proaspăt tăiate şi aranjate
să sugereze simbolic
că ea a fost întotdeauna
înzestrată pentru iubire
le păstrează aproape de ea
ele-i acoperă patul
pe care stă culcată...

atât de multe flori
flori parfumate

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A c a s a n i m ă n u i a

Cuvintele pierdute din a c a s a n i m ă n u i a:
flori de cer,
flori de ger,
flori de speranţe şi lacrimi
care-şi aşteptă următoarele generaţii să le unească rădăcinile cu cele ale stejarilor.

poezie de Camelia Opriţa din Ecce homo (decembrie 2007)
Adăugat de Alberto Casiraghy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori...

Peste tot dai doar de flori...
Peste dealuri şi câmpii,
În buchete la copii,
În ghiveci, pe rămurele
Dar şi-n locuri strâmturele;
Mai găseşti flori şi pe piept
Şi pe cap când eşti deştept,
Flori poţi prinde la stomac,
Sunt şi-acelea cu caimac;
Flori se scot şi prin viu grai,
Sunt şi flori de mucigai,
Nu mai zic, les fleurs du mal
Recitate gutural....
Iar primordiala floare
Cea trimisă de la soare...

poezie de Vasile Zamolxeanu (11 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o sărutare-l găsiţi

Dintre miile de astre
Cu zări colorate
De rubine şi smaralde
Cu mări roşii şi galbene
Cu meduze care zboară
Cu copaci cu colţi
Şi ramuri cu gheară
Cu flori argintii
Cu munţi de sticlă
Şi nori aurii...
Cine oare... a ales
Planeta albastră...
Când?
Am căzut din paradis
Să facem din ea un vis
Sus acolo interzis
Adam sau Eva
Răspunsul toţi-l ştiţi!
Într-o sărutare-l găsiţi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicului

Bunicule, aud caii noştri
pe lespezi de piatră albastră,
căpestre şi copite neumblate.
Te prind cu biciul în mână,
imaginar strunind
văzduhul cu miros de fân.

Aştept să vii fără caleaşca neagră
şi fără pâinea udă din desagă,
dar tu, bunicule
pe două porţi nemaivăzute
ai drumuri neumblate
şi-ncâlcite...

Din toamna care a trecut
miroşi bunicule de mult
a flori călduţe, galbene
de lut.

poezie de Ileana Pop-Nemeş din Pasăre nebună (2016)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculaţi, gazde, nu dormiţi!

Sculaţi, gazde, nu dormiţi,
Vremea e să vă treziţi.
Casa să vi-o aranjaţi,
Flori de măr,
Şi masa s-o încărcaţi
Flori de măr,

Ca umblăm şi colindăm
La mulţi ani să vă urăm,
Să traiti, să-ntineriţi,
Flori de măr,
Pentru mulţi ani fericiţi,
Flori de măr,

Şi la anul vom veni,
Numai dacă ni-ţi pofti.
Şi mai multe vom ura,
Flori de măr,
Un cocuţ dacă ni-ţi da,
Flori de măr,

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde

Vara a-mbrăcat vualul verde,
Atingându-mi coapsă şi genunchi,
Cântul greeraşului se pierde,
De-al meu decolte în unghi.

În melodia, amurgului de seară,
Dansez cu frunza de pe ram,
Scutur amintirea cea bizară,
Din colbul anilor, ce-o mai păstram.

Mă ating de fluturi călători,
La ureche îmi susură vântul,
Umbra îmi vibrează printre flori,
Nouri se topesc, uşor e gândul.

Şi privind câmpiile de iarbă,
Colorate-n barhăt de smarald,
Sufletul se lecueşte-n grabă,
Privirea în adânc mi-o scald.

[...] Citeşte tot

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pe sub pielea gri a indiferenţei
oraşului i-au crescut flori adânci galbene
sub unghia ruptă o bicicletă rulează
cercuri cu efect stroboscopic
se învârte peluza cu sori şi îngeri de vată
diademe de apă sărată stropi în încrustaţii fine
negre sunt toate rădăcinile ruinelor trecutului
în contrast cu lăstarii unui pom de sticlă
prin care se vede exuberanţa sevei
trecând prin toate nuanţele de ciment
o statuie vegetală o ciupercă cu buline de praf
într-o carte de botanică împietrită

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri

În lume sunt păduri de doruri
Doruri albe, galbene şi mov
Asemeni florilor de micşunele răsărite
În pieptul răbdătorului Pământ.
În lume sunt nemuritoare Primăveri
Ce nu dispar decât în stele
Atunci când pieptul e urcat în nori
De Cel ce a făcut această lume.
Acolo toate florile lumeşti dispar
Toate dorurile mov şi galbene din fire
Acolo toate pădurile de doruri trec
Prin cuptorul Domnului de judecată.
În cuptorul Dreptului merg toate
Nici măcar o floare nu rămâne vie
Nici măcar un dor de păcătos născut
Ce nu a plâns din dor de Dumnezeu şi Fiul.
În lume sunt păduri de doruri
Doruri de bani şi suflete pierdute
Asemeni florilor de micşunele mov
Ce stau tăcute sub lumina Lunii.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a intrat primăvara în casă

Am răsturnat ceaşca de cafea
Şi o splendoare de parfumuri m-a năpădit,
Iar nările fremătânde din nou s-au trezit,
Să-şi ia energia din ea...

O mulţime de culori de primăvară
Mi-au pictat faţa de masă albă ca neaua,
Eu nu ştiam că-i aşa de colorată cafeaua,
Dar fluturi se ridică si zboară...

Florile toate din gradina din vis, înverzită,
Au curs ca nişte lacrimi de bucurie,
Ca motivele florale descusute din ie,
Primenite de roua smerită..

Curgeau pe masa mea de cafea, una câte una,
Roşii, albastre, galbene, violete,
Culori de primăvară prinse-n palete,
Risipite în aer când trece furtuna...

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Ion Cristea din Îngeri în colivie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!