fina

Vorbirea sac

adată este singurul bun limbaj
po
etic de frec
ventat în ziua de... aj - a
şa cum statul ro
mân cere oase cere
ce
reale de creş
tere a puterilor statului (?!) în
picioare mecanice
cu su
dură foarte dură
sau fină:
fă
ină de găină de con
junctură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţânţarul (fabulă)

O insectă
Infectă,
Care pare fină,
Văzută-n lumină,
Căutându-şi în pungă,
Atacă-ntr-o dungă
Şi în orice caz,
Direct la obraz!
Iar ca o afrondă,
Atacă c-o sondă,
(Din nişte inele!)
Ce-o-nfige sub piele!
Se aude un poc!
(La fel ca la bloc!)
Şi prinsă la rugă,
E strivită-n fugă!

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glin

Rară ploaie cădea.
Era o ploaie
de o calitate rară, vă spun,
fină, ultra fină,
de o rară transparenţă,
de un aer uşor trist,
de un imens rafinament.
Glin, glin,
ploaia rară cădea.
Poate cad tot aşa
cristalele de
Boemia.
Şi ele au acest son cristalin,
glin, glin,
intrând în pământ,
la împărat de pământ,
la
Greul
Pământului.
Şi viermii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creion

Luna umblă printre case
Îmbrăcată-n ceaţă fină.
Ornicele bat de şase.
Fiecare-i lună plină.

Noi ne ducem printre luni,
Filosofi şi domnişoare,
Culegînd prin foi de pruni
Stele albe, mărţişoare.

Îmbatîndu-se cu ochii
Îşi întoarce capul, una,
Sprintenă prin faldul rochii.
Şi atunci bătu şi luna.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e negru şi sete în jur
şi iar întuneric se lasă
mai lin mai himerc mai pur
şi setea-i mai fină mai deasă

e foame şi noapte în jur
şi iar întuneric apăsa
mai trist mai sporadic mai dur
şi foamea-i mai plină mai trasă...

poezie de Iurie Osoianu (30 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nor de vară

Tu, nor de vară, rumen, belşug de-argint şi apă,
Ce treci prin slăvi de vis ca o năframă fină,
Cum stau trudit şi singur încovoiat pe sapă
Şi-mi picură sudoarea şi lacrima în tină,
Abate-ţi mersul şi prin acest văzduh o clipă,
Cu fulgere şi tunet destramă-te în ploi,
Că azi un pîlc de păsări cu fîlfîiri de-aripă
Pe ţarina mea arsă zvârli seminţe noi.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna în parc

Cad grăbite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre.

Prin lumina estompată
De mătasa unui nor,
Visătoare trece-o fată
C-un plutonier-major.

Rumen de timiditate
El se uită-n jos posac.
Ea striveşte foi uscate
Sub pantofii mici de lac.

Şi-ntr-o fină discordanţă
Cu priveliştea sonoră,
Merg aşa, cam la distanţă,
El major şi ea minoră...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti din Călimară

În belşugul de lumină,

Rândunel şi rândunica

Făcu o rochiţă fină

Împreună cu furnica.

*

Cătălina lor cea creaţă

Are o hăinuţă care

E cârpită cu o zdreanţă

Dintr-un bulgăraş de soare.

*

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Poveşti din Călimară, În Castelul Regelui
Adăugat de Elena Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Când ochii tăi plini de lumină,
Mă vor îmbrăţişa cu pleoapele închise,
Strângându-mă la piept sub lună plină,
Vei vedea cum te-am iubit în vise.

Când tâmpla-ţi fină vei rezema uşor,
În palma unui suflet cu obrazul plâns,
Dăltuit de riduri şi istovit de dor,
Vei auzi de-aproape un oftat ascuns.

poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscrucea

Viaţa ei, cărare lină,
un fir de mătase fină,
ghem de dor neînăsprit,
pe pământ rostogolit.

Viaţa lui, drum însorit,
venind dinspre răsărit.
La răscruce s-au găsit
cărarea şi-un drum bătut.

Au tot stat şi s-au privit...
Nemilos, timpu-a trecut
ca şi soarele grăbit,
de nori grei, spre asfinţit.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!