Serioase/triste despre exil, pagina 3
Către exilul românesc
Reveniți, români, în țară
Să punem mâna pe armă,
Parlamentul de ocară
Vinde Codrii de Aramă.
Reveniți compatrioți,
Din morminte, din străini,
Să scăpăm țara de hoți -
Haite de turbați canini.
A trădat un interlop
Țara noastră milenară,
Un bețiv și-un episcop
Vor ca Dacia să piară.
Voi români, de daci sorginte,
Ctitori de-așezăminte,
Șlefuiți spada și scutul
Să vă apărați pământul.
[...] Citește tot
poezie de Virgil Ciuca (10 octombrie 2011)
Adăugat de Virgil Ciuca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre trădare
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păduri
- poezii despre parlament
- poezii despre mâini
- poezii despre dinți
- poezii despre apărare
Scut
Iubirea ma apara,
de aceea port
fruntea sus, in exil printre oameni.
Cand ziua decade si cand, spre apus,
Cumpana linistita se-nclina,
o, atuncea, de sus,
primesc o tristete senina.
Ochii mei in extaz ratacesc
spre adancul fantanii unde stelele scapara.
O, de al stelelor dor ma topesc
si m-as duce la ele,
dar Iubirea ma apara.
Cu graiuri nebune ma cheama,
in lunci, cantatoare Undine.
Si cand sa le ajung, Piaza Rea
ma trage la dansa: la mine, la mine!
Dar ma insoteste acel Cineva,
Iubirea, pururi cu mine.
poezie celebră de Emil Botta din volumul: Pe-o gură de rai
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- citate de Emil Botta despre stele
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- citate de Emil Botta despre iubire
- poezii despre dor
- citate de Emil Botta despre dor
- poezii despre dans
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
ia loc, Singurătate!...
ia loc, Singurătate!
e frig în această viață de imagini șterse
exil nostalgic cetate episcopală ne-a prins
țesem pânza clipei mohorâte rembrandiind ca-ntr-o stampă
avem deasupra stele dedesubt întrebări
suntem împovărate de ceață uneori de cîte un zbor
sub poarta inimii sub ninsoarea ei
ochii proptiți de aer pleope
între cuvinte norii cu ochi
vii ne poartă la tâmpla
unui cer îngândurat.
ia loc, Singurătate!
nu suntem singure pe câmpiile de gheață o lume
de lacrimi se stinge sub gânduri arhi-tectonice eterne
ca și moartea piramidei o tristă
privire ne-apasă ne frânge!
aprindem lumânări
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre singurătate, poezii despre nori, poezii despre ninsoare, poezii despre moarte sau poezii despre lumânări
Eroul grec plătește cu sânge non-sensul destinului; el ispășește absolut răul viețuirii, pe când creștinul în Absolut. Minciuna mântuirii a domolit universul uman și a răpit vieții farmecul înnebunitor al ireparabilului. Omul n-a născocit o lașitate mai rușinoasă ca învățătura eliberării prin raiuri și patroni cerești. Creștinismul e renunțare la soartă, pe când tragedia antică expresie a esenței omului. Pe acesta, Eschil nu l-a ocolit, așa cum face acea credință. Marele elen știa că noi n-avem decât ieșirea unui sfârșit patetic, și că viața-i un exil ucigător, din care scăpăm numai ca proști actori, ca existențe de mâna a doua.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș II (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre creștinism, citate despre Grecia, citate despre învățătură, citate despre viață, citate despre tragedie, citate despre sânge, citate despre sfârșit, citate despre rușine sau citate despre rai
Livada cu vișini
Mi-amintesc năframa-ți ca de-un pâlc de fluturi
Ce-o țineai în palmă, volatil exil,
Când, fecunda iarbă, despletită toată,
Ne foșnea sub talpa pasului fragil.
Vișini extatici pâlpâind de febre
Ce-aprindeau nostalgici pătimașe guri,
Inefabil, astăzi și-au pierdut parfumul,
Amurgind oglinda vechilor făpturi.
Pe sub pomii palizi, scuturați de vânturi,
Pașii noștri singuri au rămas ecou,
Așteptând zadarnic să visăm aievea
Livada cu vișini, înflorind din nou.
Timpul ne frământă nemilos și rece,
Viscolind frunzare prin decorul mov,
Așadar, adio, livada cu vișini,
Așadar, adio, domnule Cehov.
poezie de Constantin Georgescu (2016)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre vișine, poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre prezent, poezii despre gură, poezii despre fluturi sau poezii despre copaci
Vă mai amintiți de plimbarea atât de apropiată pe marginea lacului? Din cauza frigului, azi dimineață nu era aproape nimeni acolo. Doar eu cu lacrimile mele. Niciodată în viață nu am vărsat atât de multe, fără cea mai mică posibilitate de a râde. Nu mai înțeleg ce caut pe lumea asta în care fericirea mă face și mai nefericit decât nefericirea. Pentru mine ați devenit atât de importantă, încât mă întreb cum va sfârși întâlnirea noastră. Aș vrea să evadez cu Dumneavoastră într-o insulă părăsită și să plâng toată ziua... Cum aș fi putut să-mi imaginez că voi suferi atât din cauza Dumneavoastră?... Tot ceea ce mă ține departe de Dumneavoastră e exil... Și totuși declinul meu datorită Dumneavoastră îmi este necesar și nesperat.
Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râs, citate despre nefericire, citate despre superlative, citate despre prezent, citate despre posibilitate, citate despre plâns, citate despre plimbare sau citate despre insule
două lacrimi
Două lacrimi, pereche de iriși,
se-nvălmășesc în cuvinte șoptite de rugă...
Urcă din mine
coloană de abur către un cer
prea arid de plânsul din nori...
Răscolesc cenușa orizontului
exil în deșertul albastru al ființei.
Descos fire de sânge,
veșmânt sufocant de trăire,
amnar pentru zenit și dorințe.
Cărbuni de tunete urcă
din hău de-mpietrire
și...
aplec către pământ
potop al durerii
din lacrimi gemene de iriși
zămislite-n foc de priviri
rup strigăt de ploaie
Tăcere apoi...
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre durere, poezii despre tăcere, poezii despre sânge, poezii despre prăpăstii, poezii despre ploaie sau poezii despre foc
Fug din orașe, din temple, din locuri...
Fug din orașe, din temple, din locuri unde, zi de zi,
Ți-a plăcut enorm să-ți asculți propria căinare,
Unde-ai folosit argumentele cele mai convingătoare
Ca să mă faci să renunț la ceea ce nu puteam înlocui.
Jocurile, măștile, turnirurile mă plictisesc și-oftez,
Și mi-i străină orice frumusețe care nu îți aparține.
Și-astfel încerc să-mi ucid iubirea pentru tine,
Încercând o altă imagine ochiului s-asociez,
Sperând să scap de gândurile tandre de mai ieri.
În desișurile pădurii am găsit ascunsă o cărare
Și rătăcind prin labirint am încercat din răsputeri
Să mi te-alung din minte. N-am reușit. Prin urmare
Doar în afara trupului mai am loc de trăit
Sau poate în exil, ca un surghiunit.
poezie de Louise Labé, cca 15221566, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre superlative, poezii despre oraș, poezii despre măști sau poezii despre jocuri
Pentru unii, marea era cu siguranță un exil provizoriu din plictiseala și mediocritatea vieții obișnuite. Veneau pe plajă și trăiau câtva timp în afara destinului lor. Sau vroiau să prindă puteri, ca să reziste până la vara viitoare. Marea era pentru ei ca o cură de întinerire forțată. Cu trupul gol la soare, încercau să uite că erau mai bătrâni decât în verile precedente. Alții veneau dintr-o nevoie de barbarie. Nu erau niște barbari adevărați pentru că nu aveau curaj să renunțe decât temporar și parțial la confortul civilizației, la tramvaie, la vacarmul orașelor. Aduceau, dealtfel, și pe plajă vacarmul. Erau bolnavi de el. Nu se puteau lipsi, cei mai mulți, nici de mașini. Umblau în schimb în picioarele goale cu iluzia că au regăsit natura elementară. Iluzie de o clipă. Erau niște barbari ratați, ce să vă spun...
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tramvaie, citate despre timp, citate despre siguranță, citate despre schimbare, citate despre plajă, citate despre picioare, citate despre oraș sau citate despre natură
Îmi cer iertare
Îmi cer iertare! Știi cât mi-e de greu...
Doar tu știi jugul sufletului meu,
Tu știi, nu poți uita, cât țin la tine.
Oh, am greșit! Îmi e așa rușine!
Din mine (asta simt), s-a rupt ceva,
Plâng și mă-ntreb dacă mă poți ierta.
Ai fi putut greși în locul meu,
Atunci te-aș fi iertat desigur, eu.
Ce boală-amară sărăcia, da!
Nu-i nici iubire, viața este grea...
Nici sănătate nu-i... Ar fi păcat
Să ni se dea sentința: "VINOVAT"
Orbiți în suflet, veșnic în exil,
Nici noi pe noi, normali nu ne simțim...
Aceeași sunt... Și iată,-mi cer iertare!
N-aș suporta o nouă exilare.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre iertare, poezii despre greșeli, poezii despre vinovăție, poezii despre sărăcie, poezii despre sănătate sau poezii despre rușine