Către exilul românesc
Reveniți, români, în țară
Să punem mâna pe armă,
Parlamentul de ocară
Vinde Codrii de Aramă.
Reveniți compatrioți,
Din morminte, din străini,
Să scăpăm țara de hoți -
Haite de turbați canini.
A trădat un interlop
Țara noastră milenară,
Un bețiv și-un episcop
Vor ca Dacia să piară.
Voi români, de daci sorginte,
Ctitori de-așezăminte,
Șlefuiți spada și scutul
Să vă apărați pământul.
Reveniți, urmași de daci,
Din exil și din mormânt,
Să scăpăm de hoți și vraci
România- pământ sfânt!
poezie de Virgil Ciuca (10 octombrie 2011)
Adăugat de Virgil Ciuca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare
Slăviți Unirea Centenară!
Frați români, slăviți Unirea!
Talismanul nostru sfânt,
Fără ea Țara se pierde...
În mii de deșertăciuni.
Câte zbateri, câtă luptă!
Au fost până la Unirea Mare,
Ocrotiți-o, frați români!
Că-i gingașe ca o floare.
Frați români, slăviți Unirea!
Și Tricolorul ei cel sfânt,
El este amprenta noastră,
Orișiunde pe pământ.
Slăviți, Unirea Centenară!
Pacea lumii, pacea în Țară,
Înfrăția să nu piară,
Fiindcă îi scumpă la hotare.
poezie de Valeria Mahok (22 septembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să curgă limpezi izvoare
Noi, cei cu unirea în cuget
mai avem un singur dor:
"Să nu se risipească țara",
"să nu piară-acest popor".
Să dăm iar mână cu mână,
să păstrăm glia română.
Să nu lăsăm hidra păgână
să vină peste noi stăpână.
Uniți în cuget și simțiri
peste Carpați vom dăinui.
Voi, cei plecați printre străini,
reveniți la rădăcini!
Să apărăm țara străbună,
să curgă Dunărea bătrână.
Țara să fie curată
de bunul Dumnezeu lăsată.
Scurgă limpezi izvoare
aici, în România Mare.
poezie de Dumitru Delcă (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Patria noastră, România - Hora Unirii
Mamă bună-i România,
Că pe toți ne ține glia,
Toți români de-același neam,
Muntean, moldovean și ardelean,
Că ne-am unit toți odată
Și-am făcut țara rotată.
Haideți, frați, mână cu mână,
Să-nvârtim hora română,
Hora păcii românească
Pe câmpia strămoșească.
Vino, frate, hai străine,
Să te prinzi la braț cu mine
Toți la muncă, cu tărie
Și la horă, cu unire.
"Să jucăm hora frăției
Pe pământul României.
Iarba rea din holde piară,
Piară dușmanii din țară,
Între noi să nu mai fie,"
Nici ură, nici dușmănie.
Decât pace și iubire,
Să ne fie la toți bine,
Să n-avem grija de mâine.
La bogat și la sărac,
Să fie la toți pe plac.
Toate dorurile noastre
Du-le, Jiule, le du,
Acolo unde-i știi tu.
Du-le-n zările albastre
Și transformă-le în astre.
Să le presari pe pământ
Cu lacrimi și jurământ.
Că țara vom apăra
Și dușmanul vom seca.
Vom stârpii hoții și escrocii,
Să fim sănătoși cu toții,
Să ne fie legea sfântă
Și răutatea stârpită,
Să scăpăm de grea ispită,
S-avem viața fericită.
Să ne ajutăm, să ne iubim,
C-așa-i neamul de români:
Toți de-un sânge și de-o mamă,
Veniți la noi, că Ardealul ne cheamă
În patria mamă.
poezie de Valeria Calma Pleșu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă respectul nostru de români...
Ne-au sărăcit, ca peste tot în lume,
Un neam de trădători și de hapsâni.
Ne-au murdărit, ca nație și nume,
Din tot ce-am fost odată, ca români.
Dar nu ei sunt români adevărați.
Nu ei se țin ca țara să nu piară.
Noi stăm aici de griji împovărați
Și suferim și ură și ocară.
Să ducem veșnicia de români
Și plaiul mioritic să nu moară.
Ei doar în mintea lor se cred stăpâni,
Dar nu mai au nici inimă nici țară.
Nu ne-am vândut copii și nici părinți,
Să căpătăm arginții, precum Iuda.
Când te-om primi, sunt sigur, ai să simți
Că-n palma noastră, odihnește truda.
Și chiar dacă acum suntem stăpâni
Doar peste sărăcia din hambare,
Lângă respectul nostru de români,
Te vom primi cu pâine și cu sare.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Hai să-ntindem hora mare
Hai să-ntindem hora mare
Din Hotin pân' la Focșani,
Din Tighina-n Satu Mare
Și din Borșa-n Drăgășani.
Piară cei ce își vând țara,
Trădători spurcați la rele,
Să nu-i mai apuce vara,
Ducă-se în toate cele.
Neamul nostru e în stare,
Fără cei ce ne hulesc,
Să aducă-ntre hotare
Tot pământul românesc.
Hai să fim, ce știu cu toții
De milenii, daci stăpâni,
Să dăm jos cu mafioții
Ce-au uitat, a fi, români.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apel la reîntregire
Popor român, urmaș de daci
Trezește-te din amorțire
Nu mai cerși la sfinți și vraci
Aspiră la re-întregire
Popor român, popor viteaz
Refuză ruga idolatră
Ține visul unirii treaz
Recheamă-ți oastea de la vatră
Aprinde foc pe vârf de munte
Nu contempla cum curge Istrul
Clădește peste Țară punte
Ca Tisa să unești cu Nistrul.
Tulnicele în munți să sune
Adună-ți oștenii sub armă
Ca steaua ta să nu apună
Când vrea o putere infamă.
De la letopiseț citire
Dorința ta spre cer să tune
Românii vor re-întregire
Uniți în crez și acțiune
poezie de Virgil Ciuca din Chemarea la judecată (13 martie 2012)
Adăugat de Virgil Ciuca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniți, români!!!
Veniți, români! Veniți de prin străini!
Sunt satele pustii, pe câmpuri cresc, ciulini,
Cad garduri de tristețe si se dârâmâ, porți,
Veniți din depărtâri, veniți acasâ, toți,
Mai scuturați din cei ce-n frunte huzuresc,
Gem-n pâmânt străbunii, nimic nu-i omenesc,
Plâng mame ce sunt duse, la trudă-nstrăinate,
Și prunci - ce cheamă-ncet în fiecare noapte,
Bătrâni ce se usucă de doruri, pustiiți,
Veniți români acasâ, grăbiți-vă, veniți,
Și poate se mai aflâ, un Mircea, un Ștefan,
Sâ poarte spre izbândă pe țarâ si pe neam,
Poate din cei plecați, în zâri departe - duși,
E unul să ne scape de trântori și căpuși,
Să spele tricolorul de pulberea minciunii,
Să-i pese de amarul ce-a-mbrăcat românii,
Veniți, români, acasâ! Pe hoți sâ-i izgoniți,
Veniți! Vă cheamă țara! Veniți, români! VENIȚI!
poezie de Elena Caruntu (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniți, români (poezie manifest)
Țara noastră nu mai scoate
aur de multe carate.
Din frumoasa noastră vatră,
astăzi scoatem numai piatră.
De prin munții cu pășune,
nu mai scoatem nici cărbune.
Din Câmpia Soarelui
și cea a Banatului,
nu mai scoatem la hectare
mii de tone în hambare.
Din munți a pierit pădurea.
A făcut prăpăd securea.
Acum ne chinuie gândul
că vom pierde și pământul.
Până când, domni guvernanți,
țara asta o prădați?
Veniți români! Ne cheamă țara,
să-i readucem primăvara.
Veniți în țara legendară
unde străbunii ne lăsară
averile seculare
pentru vremuri viitoare.
Nu mai vrem de astă dată
să cerșim din poartă-n poartă.
Să ne ridicăm români
cu mândrie și onoare,
Dacă vrem să fim stăpâni,
peste România Mare.
poezie de Dumitru Delcă (28 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Săraca țară bogată
Săraca țară bogată,
În veci vrea să dăinuiască.
Să nu piară niciodată
Glia noastră românească.
Săracii români bogați,
În veci vor ca să trăiască
Bine, în munții Carpați.
După legea strămoșească.
Domnilor, conduceți țara,
Ori vă bateți joc de ea?
Nu cumva ați luat-o rara?
Sau aveți o boală rea.
Voi ne distrugeți acum.
Ne rămân copii pe drum.
Părinții ni-i dați afară.
Asta faceți voi din țară.
Dinozaurii din lume
Devorează astăzi țara.
Vor să șteargă-a noastre urme.
Vor să ne ia primăvara.
Vino iarăși, Țepeș-Doamne!
Să pui țepe pentru ei.
La români să le dai arme,
Să-i alunge pe mișei.
Ridică-te, popor român!
Și reaprinde făclia,
Dacă vrei să fii stăpân
Peste toată România.
poezie de Dumitru Delcă (17 octombrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Doină
Vai de ea, săraca țară!
Tinerii-au plecat afară.
S-a desființat armata,
Cu patriotismu-i gata.
Nu mai sunt azi patrioți,
Țara-i plină doar de hoți.
Amară străinătate
Cu familii destrămate
Și copiii fără de carte.
Vin străini din multe părți,
Să ne-ajute - ne spun toți.
Toți ne zic binele-ți vor!
Vor să-l ia să fie a lor.
Toți ne împrumută bani,
Ne fac slugă pe mulți ani.
Un leu îți dau pe datorie,
Tu le dai înapoi o mie.
Ne fac drumuri asfaltate
Care duc în altă parte.
Ele pleacă de la noi
Și ne lasă în nevoi.
Au mai fost, demult, romanii,
Hunii, chiar și otomanii.
Apoi rușii au venit
Și în două ne-a-mpărțit.
A făcut hotar din apă,
Prutul, ca să ne despartă.
Pe români i-a dus..., i-a dus...
În Siberia, în sus.
Înapoi, ruși a adus.
Vrut-au ca neamul să piară
Din frumoasa noastră țară.
Așteptam americanii
Dar au revenit germanii.
Iar când timpul va veni
Alți stăpâni ne vom găsi.
Vai de ea săraca țară
Și de viața noastr-amară.
Ei ne pun conducătorul,
Nu pe cel ce-l vrea poporul.
Toți votează cu folos,
Dar din urnă, altu-i scos.
Ajunge conducător
Numai coada de topor.
Căci pădure de români
E temută de stăpâni.
Cu conducători așa
Ajungi slugă-n țara ta.
Nu gândesc ei la popor.
Ei gândesc la banii lor.
poezie de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


De unde sunt?
Eu sunt de acolo de unde
străbunul meu e Decebal,
bunicul este Eminescu,
în codrii cântă un caval,
Balada lui Porumbescu.
Ceasul de daci e inventat
stă acolo, într-o poiană,
mulți de atunci au venit
să vadă frumoasa țară
și timpul cum e împărțit.
Avem un Mureș, și un Olt,
avem și-un Jiu, și-un Prut,
cu apele lor vin de-nălbesc
pământul care este sfânt
românii mult îl mai iubesc!
poezie de Ion Răduț din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frați români !
Frați români din lumea întreagă,
Nu uitați de țara mamă,
Nici de frați, nici de părinți,
De prieteni sau bunici.
Căci săraci așa cum suntem,
Omenia n-am uitat,
Frumusețea țării noastre,
Tot străinu-a căutat.
Țara noastră este mică,
Brațul mare primitor,
Nu uitați, români din lume,
De al nostru tricolor.
Căci oriunde vă e pasul,
Orice bogății aveți,
Dorul doinelor cântate
Și în lacrimi înecate,
Ca la noi n-o să vedeți.
Și-a pământului chemare
Și-al istoriei trecut
Și a unirii cântare,
Unde voi ați mai simțit?
Dacă din întregul vostru,
Români încă vă simțiți
Să veniți, de-aveți putere,
Țara de are nevoie,
În umeri s-o sprijiniți
Iar, din cupele frăției,
Frați români!
Cu toți să beți.
poezie de Valeria Mahok (7 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!


Încotro?
Ca pe tabla de șah alergăm în zig-zag
De dușmani nevăzuți și de boli fără leac,
Speriați și tăcuți ne închidem în noi
Într-un fel de tranșee,... ca în vremi de război
Căci,, eroii" în alb nu au arme de-atac
Și privesc cum se zbat cei bolnavi... și ei tac...
Inamicii pândesc și vin val după val,
Nu mai sunt nici seringi, niciun pat în spital.
Țara geme de morți și bat clopote-n sat,
Ne-ndreptăm spre infern într-un stat eșuat...
Păpușarii trag sfori, au afaceri pe roți
Și ne-au pus în genunchi! O armată de hoți!
Se întorc în mormânt bravii noștri străbuni
Când simt țara sub jug lunecând în genuni
Și cu munți dezgoliți, cu subsolul furat,
Cu poporul bolnav, umilit și trădat...
România, -ncotro? Unde-s marii bărbați?
Nu mai sunt nici haiduci! Și e jale-n Carpați!
N-avem oameni de stat, doar speranțe avem
Și-așteptăm răstigniți să scăpăm de blestem...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Glossa României
Din cenușa strămoșască,
Prunc de daci, neam de români,
Ram de salcie aleasă,
Printre oameni dragi și buni,
Drag de țară-n piept de stâncă,
Brazi crescuți spre-a apăra,
România, țară scumpă,
Toți românii vor avea.
Din cenușa strămoșască,
Demn, românul s-a-nălțat,
Pentru țara românească
Cu dușmanii a luptat.
Vis de scumpă libertate,
O cetate-ntre popoar.
Aici nu există moarte,
Doar iubire, pace, soare.
Prunc de daci, neam de români,
O iubire-adevărată
A unit oamenii buni
Horă mare-n vremi de sloată,
În al unirii râu și cânt...
Prinși sub flamura dreptății,
Ca un mac pe cer arzând,
Sub lumina trinității.
Ram de salcie aleasă,
Rod de pâine-n grâul copt,
Soarele ca o mireasă,
Voal de vis pământul tot...
Ii cu ape reci pe poale,
Brazi pe fote. Sus, pe stâncă,
Pe chihlimbării covoare,
Stele-n râuri par să curgă.
Printre oameni buni și dragi,
Eu o cumpănă-a fântânii,
Am crescut. Pui de români,
Treceau urmându-și străbunii.
Alergam... Cu tricolor
Îmi prindeam cosița-n noapte,
De români să-mi fie dor
Viața toată, pân' la moarte.
Dor de țară-n piept de stâncă.
Vulturi îngeri sidefii,
M-au ales a fi româncă
În adâncul inimii.
Îmbrăcată-n sărbătoare,
Ca un râu învolburat,
Sunt eu inimă de soare,
Țara-ntreagă-am colindat...
Brazi crescuți spre-a apăra
Datini și străbuni și neamuri,
S-au unit în țara mea,
Prinși în dragoste și-n ramuri,
Viața-n chinuri de și-au dus,
În frăție, demn, românii,
Ca o candelă-au apus
Su genunile furtunii.
România, țară scumpă,
Maci pe buze și-n privire,
Maci în lanuri, maci pe luncă,
Zâmbete și fericire.
Țară scumpă și bogată,
Noi etern te vom slăvi.
Brațul torță-mparfumată,
Păcii-n lume va sluji.
Toți românii vor avea
Sâgeriu vin în pahare,
Pită, sare... Dragostea
Omul cu inimă mare.
Toate-n lume se împart,
Neam de neam și neam de glie,
Legământul sângelui,
Toată lumea vrem să-l știe!
Toți românii vor avea
România țară scumpă,
Brazi crescuți spre-a apăra
Drag de țară-n pipt de stâncă.
Printre oameni dragi și buni,
Ram de salcie aleasă.
Prunc de daci și de români,
Din cenușa strămoșască...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi parlamentari
Unde-i onoarea și mândria
care ne-însoțeau odată?
Unde este România,
țara noastră mult visată?
În lanțuri ați pus poporul.
Țării i-ați secat izvorul.
Vă-înfruptați din munca noastră.
Sunteți pentru noi năpastă.
Pe români nu-i mai vreți frați.
La occident vă-înclinați.
Mintea voastră o ia rara.
Ne vindeți până și țara.
Pentru-un pumn de "euroi",
la străini sunteți slugoi.
Sunteți lași, sunteți păgâni.
Voi n-aveți sânge de români.
Ați vândut aurul țării.
Ați vândut talazul mării.
Până când voi mai sperați
că mai puteți să furați?
Când nu vor mai putea răbda,
românii se vor răscula,
pe străbuni vor răzbuna,
rănile vor vindeca.
Și-într-o nouă primăvară
vor fi iar stăpâni pe țară.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Imn lui Zamolxe
Aprindem rugul sacru, vorbim cu Dumnezeu.
La focul lui Zamolxe, s-or aduna mereu,
în nemurirea lor, străbunii daci eroi,
își vor găsi sălașuri de suflete în noi.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Stăpâne Doamne, stăpâne, noi ne gândim la tine,
punând la cruce soare, scăpat-am de suspine.
Și falnic stirpea noastră, așa o să rodească,
din rug sacru ne-ntoarcem la legea strămoșească.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Când soarele răsare pe creste în Carpați,
nemuritorii daci în noi sunt întrupați.
Avem inimi de foc căci stirpea strămoșească,
a înviat acuma în stirpea românească.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Dușmanii să se teamă de focul din cuvinte.
Cine suntem? Le spunem să ia acum aminte
că lunga asuprire de-acuma s-a-ncheiat,
străbunii daco-geți în noi au înviat.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Vom înălța altare și temple, sanctuare,
în cele patru colțuri, din munte pân-la mare.
Așa Îl vom cunoaște din nou pe Dumnezeu,
din ceruri ne-o privi bătrânul Deceneu.
(Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, așa a înviat
suflarea românească, din daci s-a întrupat.
Poporul nostru-i mândru, suntem un neam de soi,
cu toții luați aminte, e stirpe de eroi.
Zamolxe ține treaz al zeilor popor,
nemuritor ne este scutul Carpaților.
(Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, așa a înviat
suflarea românească, din daci s-a întrupat.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
(Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
(Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ne plâng străbunii
Ne plâng străbunii în mormânt
Văzând ce se întâmplă pe pământ.
De ură, de dureri și dușmănie,
De viața noastră dată chezășie.
E tot mai plin pământul de sărmani,
De teroriști, de criminali și șarlatani.
De oameni care pentru-un pumn de bani
Aruncă-n jur doar vorbe de ocară.
Oprște, Doamne,-această cruntă boală!
Boala-i transfigurată-n pocăință,
Dar nu plecăm genunchiul cu căință.
E doar o mască falsă-n care arde
Dorința lumii pentru libertate.
Dorința de-a lăsa pentru Iisus
Povara ce ni s-a ursit de sus.
Se simte clocotind ipocrizia,
Căci am uitat ce-nseamnă omenia.
Sunt tot mai mulți români plecați în lume...
Întoarce-te în țara ta, române!
Ai fost prea mult străinilor o slugă...
Povara ce o duci, te rog, aruncă!
În țara ta întoarce-te și plângi,
Chiar dacă brazdele durerii sunt adânci.
De s-ar întoarce Ștefan sau Corvin,
De-ar ști că suntem slugă la străin,
Cu arma-ar face drum peste hotare
Și ne-ar salva de greaua întristare.
Și ar tăia cu fulgeru-n furtună
Pe cei ce la străini întind o mână.
Ei ne-au lăsat, murind, un jurământ:
Să apărăm murind acest pământ.
Noi azi ne vindem glia la străini
Și-a prins străinu-n țară rădăcini.
Acum pământul nostru roditor
E dat mai pe nimic străinilor.
Cu toții l-au prădat, l-au umilit.
Și în genunchi strămășii ne-au trudit!
Plânge în suflet cumpăna fântânii
Că s-au pierdut printre străini românii.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


În umbra Măriei Sale
Mă iartă, Măria Ta, că-ți bat în poartă,
Îți cer povață, să îmi dai, de vrei,
Sătul să văd cum se pierde-a noastră vatră,
Să-mi curăț țara de hoți și de mișei.
Ne pleacă frații și copiii-n depărtare,
Am ajuns paznici pe propriul pământ,
Minciuna, circul au mare căutare
Și plânge toaca mănăstirilor în vânt.
N-avem voie să murim, nici să trăim,
Gândirea e și ea o stare interzisă
Și suntem blestemați să suferim
Prostiți de-o oboseală mult promisă.
Măria Ta, ascute-mi săbiile Tale
Să se trezească glia, cu pumnul încleștat,
Să punem capăt acestei sorți fatale
Să fim din nou Români cu-adevărat!
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Aspirație
Urmași de Daci și de Romani,
Nepoți de ctitori de hotare,
Suntem în drept a fi cei care
Râvnim la titlul de "țărani"!
epigramă de Gheorghe Culicovschi din Măria Sa Țăranul (2003)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nicio studentă nu este divizibilă la unu. Reveniți la o oră mai... elevată!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (15 noiembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!




40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!