eu ma grabesc tu te grabesti

Ah, acel parfum îmbătător... ori de câte ori prăjeşte cineva cafea în apropierea casei mele, mă grăbesc să deschid uşa ca să absorb toata aroma.

citat celebru din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, cred că e timpul să mă grăbesc, din avalanşa semnelor care m-au asaltat în ultima vreme am reţinut câteva avertismente fatale, trebuie să-i iau Morţii înainte.

Laurenţiu Fulga în Salvaţi sufletele noastre (1980)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă grăbesc să arăt cine sunt şi să mă prezint cum sunt, că nu vreau să fiu judecat greşit, fie într-un fel, fie într-altul.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un criminal nu are niciodată răbdare. Toţi se grăbesc să obţină ceea ce i-a împins la crimă. Şi întotdeauna încep să se învârtă sub nasul poliţiei. Se simt mai siguri la vedere decât în umbră, unde pot atrage bănuiala asupra lor.

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 2 (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parveniţii se grăbesc să plătească pentru a-şi vedea satisfăcute toanele deşarte şi îşi măsoară importanţa după banii pe care îi risipesc. În zadar se căznesc să asculte şi să privească, căci ei nu pot înţelege nici poezia înaltă, nici arta înaltă.

Franz Liszt în Chopin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii - un cuvânt simplu, dar rezultatul unor profunde şi complexe întrebări, un complicat angrenaj de gânduri şi sentimente supus unui continuu proces de uzură... Se grăbesc să se maturizeze, apoi, plictisiţi, caută copilăria. Aleargă după bani, uitând că sănătatea este esenţiala, apoi, cu ei, caută să-şi plăteasca ceea ce au pierdut.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra

Dacă simt că te grăbeşti
şi asta
prin puţinul aer care-l respirăm,
îmi declini culoarea-n pasta
umbrei atârnând de ram.
Şi mă las în neîncrederi
ondulat şi mult suit
precum verdele în iederi
suspinânde spre zenit.

Ca şi cum aş merge peste
clar albastrul înnorat
al privirilor celeste
şi cu capul îngropat
ţinând ochiul în călcâie
şi tot mersul lângă tâmple
O, clepsidra mea dintâie
răsturnând ce-o să se-ntâmple
şi curgând de jos în sus
lung şi greu nisipul suplu

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul Măreţia frigului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oriunde se întâlnesc doi oameni, mai ales pentru întâia oară, se grăbesc să lase o bună impresie despre sine unul altuia şi prind a zvârli săgeţi asupra regelui, asupra oamenilor politici, asupra administraţiei, asupra armatei, asupra poporului. Bineînţeles că Austria, Serbia, Bulgaria, mai ales Bulgaria, sunt date ca pilde spre dovedirea nemerniciei noastre

Mihail Sadoveanu în Răni sub mătasa cuvintelor - "Cercurile culturale" (1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu te compromiţi, să nu faci pentru alţii nici prea mult, nici prea puţin, să nu pari mişcat de nimic, să nu te emoţionezi de nimic, să nu te grăbeşti niciodată, să ştii să te stăpâneşti în orice clipă şi astfel să menţii un echilibru exterior, oricâtă furtună ar fi în sufletul tău. Omul nobil poate în unele momente să nu se supravegheze; cel distins niciodată. Omul distins, cu toată izolarea sa, trebuie să pară mereu legat de ceilalţi, în nicio împrejurare să nu fie ţeapăn, ci pretutindeni în largul său; totdeauna să apară în frunte, dar niciodată să nu se impună el ca atare.

Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi fluviul

Nu-mi place să văd zile trecând
Cum curg apele repezi pe fluviu
Şi îmi spun cu glas tremurând:
- Mai molcom, bătrâne Danubiu!

- Oh Rinule, de ce te grăbeşti?
Acum tinereţea mi-e-n floare
Te rog, mai încet să mugeşti,
Sa-mi cânt clipa cea trecătoare.

- Spune tu, Volgă însângerată,
La fel de grăbită îmi eşti?
Sau rece şi învolburată,
Nu vrei să mai stăm la poveşti?

Deşi diferite, un ţel comun,
Vă conduce veşnicia în mare,
Dar, pentru mine, viitoru-i confuz,
Un pescăruş, prin ceaţă, în zare!

poezie de Alex Dospian (octombrie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!