educatie sentimentala

Frunza veşniciei

Frunze parfumate cu miros de fum
Cad înfiorate la margine de drum,
Trec maşini, căruţe, vântul le ridică,
Le zburleşte forma şi forma le strică.

O fată se apleacă să ia o petală,
Devine de-odată prea sentimentală,
Culoare şi mirosuri chiar de-s trecătoare
Sunt de crizanteme, din grădina-i mare.

Ce păcat? Îşi spune, iarna vine-acuş,
Frunzele de urcă, sus, pe derdeluş,
Nici o săniuţă nu le duce-n spate,
Joaca lor de viaţă, e joaca de moarte!

Un bătrân se-ntreabă de-i frunză în vânt,
Răspunsul îi vine din guri de pământ,
Eşti frunză aleasă sub soare, pe câmpie,
Când timpu-şi rupe coasta intri-n veşnicie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că postez inutil aici - nu

văd să citească cineva -
atunci plec pe drumul ce m-a ales dintre pietre
să-i fiu întărire-n scaieţii ce trag
prezervative de sânge
pe degetul-spin-floare rară
de colţ în toată nebunia de conjunctură
uşoară
cum e materia educaţie
vizuală pe care o pre
dau vers cu vers
cu sfială
atrag şi alte injurii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o şcoală primară (unde învăţătoarea voia să ştie dacă copiii, prin părinţi, mai primesc o educaţie creştinească)

- Ghiţă Taşcu,
Spune tare,
Ce face familia ta,
Înainte de culcare?
- Tatăl meu, mereu se roagă.
- Bravo, tată! Aşa tată zic şi eu.
Dară mama ta?
Nu se roagă şi ea?
- Nu! Cască şi nu vrea.

poezie satirică de Valeriu Ene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vrut să mă schimb

Am vrut să mă schimb pe unul mai bun,
L-am căutat cu lumânarea,
Înalt ca bradul, curat ca floarea,
Şi care noaptea să doarmă tun.

Ce, cu mândrie, să-şi zică: unul
Ca mine-n lume nu mai există.
Frumos, cu educaţie ateistă,
Poţi să îl cauţi să tragi cu tunul.

Ce bine! Ce bine! Ce bine!
Şi, pe de altă parte, vai ce păcat!
Nimeni n-a vrut să se dea pe mine
Şi de-aceea am rămas neschimbat.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa se trăieşte pur şi simplu

nu am nimic important de învăţat
exemplele mă derutează
complic aiurea trăirea cu de ce-uri
pierd visele prin educaţie
învăţ cum să mă abţin
cum să nu trăiesc
cum să devin cetăţean plătitor de taxe
cum este decent să nu fiu natural
să mă ruşinez de trup
să alung spiritul
să torn viaţa în forme rigide
să o învelesc în plastic

la urma urmei e doar o viaţă
şi într-o zi o voi plăti
cu o moarte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filantropie

De curând, un prieten bun
-"la bine şi la greu"-,
mi-a declarat, fără menajamente,
că vrea de la mine fapte, nu vorbe!
Superb: toată mobilizarea mea afectivă,
toată prestaţia sentimentală, totul, totul
se va fi dus pe apa... vorbelor!
Înciudată pe mine însămi de mizantropia
de care am dat dovadă, am decis:
îmi voi vinde trei sferturi din bunuri
(casă, masă, trotinetă etc. etc)!
Apoi, câştigul unuia dintre sferturi
îl voi oferi prietenului meu!
Pe al celorlalte două,
le voi depozita într-un seif bine securizat,
cu specificaţia: "următorilor prieteni
ce vor face abstracţie de clipurile mele zâmbăreţe
(bineţe, tandreţe)"!
Ah, am găsit soluţia ideală
şi pentru alţi semeni, chiar şi neprieteni,

[...] Citeşte tot

parodie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

SIR Comentariul anterior ... destul de empty headet, nu-i aşa?! Ce-i drept, l-am cam turtit, ca să-ncapă într-un minut de [...] | Citeşte tot comentariul

Conversaţie galantă

"Mult sentimentala nostră prietenă luna!", remarc,
"Sau ar putea fi (cumva fantastic, recunosc, în acest caz )
Chiar balonul vestitului Prester John, preotul monarh,
Sau o veche lanternă uzată atârnând pe cer
Pentru-a lumina călători în drum spre propriul necaz.
Ea, atunci: "Divagaţi, vă daţi după macaz! "

Iar eu: "Cineva inventeaz-o scenografie splendidă,
Acest cadru nocturn prin care se simulează-acum
Noaptea şi luna; muzica pe care-o sechestrăm, de pildă,
Ca să exprime întregul nostru vid interior"
Dar ea: "Vă referiţi la persona mea, vă rog?"
"Oh, nu, cred ca iar păşesc pe lângă drum."

"Dumneavoastră, madam, sunteţi eternul umorist,
Eternul inamic al ideii de absolut,
Interzicând cantonarea-n interiorul autist,
Din aerul dumneavoastră indiferent şi imperios
Poezia poate-înţelege erorile-i de neconceput – "
Şi – "Atunci noi chiar trebuie să luam totul în serios?"

poezie clasică de T.S. Eliot, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

DePONTAminarea ţării: manifestaţia profesorilor împotriva Guvernului Ponta (pamflet: colaj de sloganuri culese şi prelucrate de un profesor)

Victor Ponta şi ai lui –
Mincinoşii neamului!
Voi vă relaxaţi la SPA,
Iar noi n-avem ce mânca!
Voi vă lăfăiţi în vile,
Iară noi murim cu zile!
Nu ştiţi că de múrim noi,
În curând muriţi şi voi?!
Fără educaţie,
Moare orice naţie!...
Victor Ponta, nu uita,
România nu-i a ta!
Vrem, la capătul răbdării,
DePONTAminarea ţării!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (6 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu uita...

Cine uită de unde a plecat
Este doar un ratat.
Parvenit se numeşte
Doar pentru bani trăieşte.

Cu gândul la o leafă mare,
Te calcă şi-n picioare.
În România, din păcate
Mulţi sunt genul ăsta, frate.

Doar un rahat eşti
Dacă nu-ţi aminteşti
Pe unde tu ai stat
Până te-ai realizat.

Fudul şi fără educaţie,
Dintr-o proastă naţie.
Pe apropiaţi, să nu-i ignori
Cu scara urci şi cobori.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (6 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retrospectivă sentimentală

Revăd oraşul pribegiei mele -
Nepreţuit motiv de inspirare -
Cu-acelaşi Vodă Cuza
Tronând în piaţa mare,
Îndurerat de-atâtea vremuri grele...
Ştefan cel Sfânt şi-arată buzduganul,
Cu care-nspăimântase întreg aliotmanul...
Miron Costin letopiseţu-şi scrie
Cu sângele Moldovei - izvor de apă vie...
În jilţul lui, Asachi - poet şi fabulist -
Pledează şi-astăzi pentru "curentul latinist"
În faţa teatrului, Vasile Alecsandri
Se-ntreabă ca Hamlet: "A fi, sau... a nu fi?"...
Mihai Kogălniceanu, la Copou,
Repetă un capitol istoric veşnic nou...
Sărmanul Eminescu, într-un cearşaf de baie,
Şi-aşteaptă epigonii flămânzi ca să-l despoaie,
Şi-n timp ce turnul Goliei se-ntreabă ce să facă -
Să-şi plângă gloria defunctă sau să tacă -
Biserica - minune mică - Sfântul Sava,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!