dragostei

În valurile dragostei

mă transfigurez în forma ideală
beată de fiorii astrului din mine
versul alunecă prin albastră cerneală
în urma lui o amprentă rămâne.

n-am gustul renunţărilor la viaţă
nu-mi otrăvesc fiinţa cu minciună
sorb elixir din zori de dimineaţă
să-mi dea putere să nu fiu chiaună.

melancolia îmi insuflă clipe verzi
ultimele revelaţii picură din soare
arome-mbătătoare tu să nu le pierzi
anemonă visătoare scăldată de mare.

pe valurile dragostei să te dezmierzi
nostalgică fiinţă cu chipul de floare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodia luminii

drumul spre lumină e pavat cu rugăciuni
cu ample sentimente din iubirea curată
nu supăr universul nu fac stricăciuni
în creaţia divină veşnic binecuvântată.

la răscruce de gânduri se află Cristos
cu alaiul de îngeri ce cântă în cor
e triumful dragostei, elixirul gustos
ce curge prin sânge ca un magic izvor.

sărbătoarea luminii îmi curge prin vene
nu-i nici o fericire ca în zi de Paşte
când mântuitorul învie printre gene
şi pretutindeni natura renaşte.

razele dansează printre triluri codrene
un înger al dragostei în mine se naşte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lansează aripi dragostei

Iubind, iubire tu să dăruieşti,
Mângâie faţa apei cristaline,
Învaţă cum iubirile se cresc,
Iubeşte, dăruind raze din tine!

Pe cerul plin de stele-nmiresmat,
Pe ramuri de s-aştern tăcute brume,
Alină-le c-un zâmbet aromat,
Iubeşte-le, cum te-ai iubi pe tine!

Amurgul de coboară peste văi,
Când îţi atinge geana ta fierbinte,
Tu izvorăşte calde, dulci scântei,
Lumină tu, a ta iubire sfântă!

Petale dalbe de plutesc şuvoi
Ori stingheriţi fiori bat la fereastră,
Să te pătrunzi atunci şi tu prin ei,
Lansează aripi dragostei albastre!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIETENULUI MEU MAI TÂNĂR, MARIUS ROBU - Fără filosofia dragostei, omenirea ar pieri (părerea mea)

Bard-filosof, robit de o idee
Eternă, ce obligă să se-nchine
Toţi trăitorii nopţilor divine
Alături de-ntruparea unei fee...

Prin versuri cu sclipiri diamantine,
La sânul unei caste Dulcinee
Galant, aşterne flori de orhidee
Din tropicale, vechi păduri virgine

Aed al dragostei şi al blândeţii
Struneşte lira-n plăsmuiri cereşti
Precum Orfeu, jertfitul frumuseţii...

Chirurg-artist al firii omeneşti
Glosează Universul tinereţii,
Scrutând discret şi taine femeieşti!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu din La cumpăna dintre milenii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murit-a luna

Murit-a luna de singurătate,

Căci stele toate câte-s sus pe cer,

Le-am adunat, în dar să ţi le-ofer,

În semn de culpeşă complicitate,

La o iubire cum n-a fost vre-odată,

Şi nu va fi pe-al dragostei ogor,

Cât stele fi-vor, libere în zbor,

Să-şi facă luna plină aliată,

La viclenita taină a iubirii,

Ce-n lanţuri leagă pe îndrăgostiţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepasarea ucide sentimente

Nepasarea ucide sentimente,

Nu ti-a fost dor de mine nici ieri..
uitind dulceata buzelor noastre...
cum se prelingea pe corpul incins
aprinzind scinteia dragostei noastre..

nu ti-a fost dor azi de mine...
azi am fost o gresala a providentei....
un inspirat gand al telepatiei...
ce a sincronizat ceasul sufletelor noastre...
regasindu ne in gind...

nu iti va fi dor de mine nici miine...
si indiferenta a asternut intunericul sufletului
iar nepasarea a alungat umbra iubii
rupand gandul etern al dragostei noastre...

poezie de Silviu Petrache (3 iulie 2012)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 138

Când dragostea mea jură că-i numai adevăr,
O cred, deşi ştiu bine că mă minte,
Ca să mă poate socoti tânăr nepriceput,
Stângaci în ale lumii măsluite subţirimi.
'N deşert astfel crezând că ea tânăr mă crede,
Cu toate că eu ştiu că anii buni ai vieţi-mi au trecut,
Eu, zâmbitor, mă-ncred în limba-i prefăcută,
Luând chip de falsă liniştire la-ale dragostei păcate.
Dar de ce spune iubita-mi că e tânără?
Şi de ce nu-i spun că sunt bătrân:
O, al Dragostei bun obicei e-n vorbe-nbunătoare,
Şi Vârsta, în iubire, nu place anii-i să i-i numeri.
De-aceea cu Dragostea mă culc şi ea cu mine,
Spre-a şterge păcatele noastre-n iubire.

sonet de William Shakespeare din Pelerinul pasionat (1599), traducere de Andrei Ion Deleanu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţa dragostei

Ani buni, cu dor fierbinte,
amintirile l-au copleşit,
de atâta durere ajunsese
un biet suflet chinuit,
dar timpul şi-a făcut datoria
şi-ncet, încet rănile i-a vindecat
iar şansa de a crede în viaţă,
ca o minune,
o dragoste arzătoare
inima i-a captivat...
Iubea iubirea fără discernământ,
cu patimă, dorinţă, gingăşie,
tremura de nelinişti şi inima-i
tresărea de bucurie,
forţa dragostei era de neînvins,
iar exaltarea inimii n-avea cuprins!
Iubirea era leacul ce l-a salvat,
simţea şi regăsea frumuseţea vieţii,
din nou, la fiecare pas.

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe inimă tatuajul iubirii

simt crescândă fericirea în murmur de izvor
aproape eşti de mine iubitul meu drag
mă ajuţi să pun la tristeţe zăvor
mi-ai tatuat pe inimă al iubirii şirag.

număr anii noştri sunt treizeci şi cinci
ani de iubire de alean de sfântă consolare
în universul magic suntem ca nişte prunci
în jocul dragostei tu eşti fluture eu floare.

în jocul dragostei călătorim spre soare
printre sutele de raze culegem căldură
ne-a cununat pe veşnicie cu ardoare
Dumnezeu de păcatele noastre se-ndură.

timpul îşi revarsă ploile de splendoare
ne ademeneşte-n valuri până la geamandură.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roua dragostei de viaţă

Eu te simt în raza blândă,
primăvară parfumată!
În dorinţa mea arzândă
te presimt ca niciodată,

când în zori, pe-o adiere,
calmă şi uşoară vii
să creşti mugurii de miere,
pomilor şi printre vii.

Străluceşti şi porţi în plete
un noian de violete
Iar din galbene narcise
împleteşti noaptea la vise.

Eu te am în suflet, fată!
Tu, mereu îmi înfloreşti
floarea vieţii, parfumată
cu idile şi poveşti!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!