Roua dragostei de viaţă

Eu te simt în raza blândă,
primăvară parfumată!
În dorinţa mea arzândă
te presimt ca niciodată,

când în zori, pe-o adiere,
calmă şi uşoară vii
să creşti mugurii de miere,
pomilor şi printre vii.

Străluceşti şi porţi în plete
un noian de violete
Iar din galbene narcise
împleteşti noaptea la vise.

Eu te am în suflet, fată!
Tu, mereu îmi înfloreşti
floarea vieţii, parfumată
cu idile şi poveşti!

Un bujor-aprins zâmbeşte
unei dalbe lăcrămioare.
Faţa ta iar străluceşte,
lăcrimând de-atâta floare!

Roua dragostei de viaţă,
tot preface-n nestemate!
Şi mi-am dat cu ea pe faţă
să fiu primăvară-n toate!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria inimii

Au înflorit caişii, aşa cum visele-nfloresc
Şi simt o bucurie ce nu pot, să o definesc!
E numai primăvara, ce sufletul inundă,
Lumina vieţii calmă, căldura ce abundă.

Au înflorit caişii, inimii mele-i spun!
Narcise şi lalele îmi înfloresc în drum.
Tu, bucură-te iară, inimă iubitoare!
Rămâi, în primăvară cea mai frumoasă floare!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revino

Noapte, noapte, tu îmi dai
Vise pline de speranţă,
Primăvară, colţ de rai
Aduci frunzele-n verdeaţă.
Ghiocei şi lăcrămioare
Mugurii ce dau în floare
Tu, eternă primăvară
Trezeşti din nou la viaţă
Frumuseţi nemuritoare.
Doar să vrei ca să priveşti
Este raiul pe pământ
Călător pe unde eşti
Să te-ntorci din nou cântând.
Lasă lumea-ndepărtată
Vino iar în satul tău
Căci părinţii te aşteaptă
Lăcrimând de dor mereu.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşoară, primăvara

Mă trezeşti în zori
ca să aduni cu mine
roua de pe iarbă
Îmi mângâi pe pleoape
mugurii de vise
Îmi aduci în palmă
aripi de izvor
Mă răstorni apoi
peste albastrul cast de cer
Iar eu mă daruiesc de tot
fără regrete
fără ezitări...
Uşoară
În fiecare primăvară.

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino,-i primăvară!...

Iubite,-i luna mai şi-i liliacu-n floare
Mi-ai spus că ai să vii după apus de soare
Când stelele răsar, pe boltă se adună,
Să ne plimbăm pe-alei în nopţile cu lună

M-am îmbrăcat în voaluri lila şi te aştept
Să-ţi simt căldura vocii şi clocotul din piept
Tu să-mi presori poteca cu flori de liliac,
Eu să îţi pun pe buze, pecete,... flori de mac...

Din cupa de lalele să bem ca din potir
Nectarul fericirii, iar îngerii cu mir
Pe frunte să ne ungă a binecuvântare
Şi să alunge dorul de-atâta aşteptare!...

Parfumul de narcise, zambile şi lalea
Să-nvăluie-n mister... iubiri de catifea...
Din albe flori de măr să-mi pui pe cap cunună
Să-ţi fiu regina nopţii sau raza ta de lună

Să ne trezim din vise abia la ziuă-n zori
În cântece de mierlă şi de privighetori...
Şi greierii prin iarbă ne cânte la vioară
Iubite, să dansăm!... Hai, vino,-i primăvară!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama e floarea parfumată a literaturii (Şerban Cioculescu)

E-o floare mică, parfumată,
Ce te încântă şi te-mbată:
Şi sufletului îi zâmbeşte,
Şi minţii tale îi vorbeşte.

epigramă de George Budoi din Epigrame despre epigrame şi epigramişti (24 iunie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Ochii mei vor să te vadă, legănându-ţi clipele
Şi iubirea-mi diafană să-ţi mângâie pleoapele.

Gura mea îţi vrea sărutul, floare de nu-mă-uita
Iar fiinţa mea-nceputul îl vrea cu fiinţa ta!

Să fiu eu, floarea din floare care dis-de-dimineaţă
Îţi presară stropi de rouă peste însetata-ţi viaţă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând lunii

Lună ce mă rătăceşti
şi mă zbaţi în raze reci,
ce mă-ntrebi şi mă suceşti
doar în vechile poveşti.

Sora mea cu amintiri
vii doar noaptea prin arini,
nu mă încălzeşti, să ştii,
doar mă perpeleşti prin spini.

Vii şi pleci când îţi e zi
şi mă laşi mai obosit,
roua dragă florilor
mi-o laşi lună ochilor.

Lună, draga mea din nopţi
tu ce totul luminezi,
tu eşti cea ce mă mai poţi
împăca dacă mă vezi.

Lună, lună, luna mea,
nu mai vreau în noaptea mea,
rogu-te dacă asculţi
să mă străluceşti c-o stea.

Adu-mi lună raza ei
să răzbată prin lumini,
să mă mângâie pe gând,
nu mereu, din când în când.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte violetă

Flori de zâmbet dăruind din a soarelui paletă,
Ochii-n lacrimi mi-i surprind, aplecaţi spre-o violetă.
Mi-ai trimis-o pe-o clipire şi descopăr şi în plete
Dintr-un farmec de iubire, un noian de violete.

Ba, mai mult întreaga fire, violetă azi îmi pare.
Cum mă ştii, dintotdeauna, eu iubesc astă culoare.
Şi-ntr-o noapte violetă, învăluită-n violet
Am să-ţi vin în vis, cochetă, tiptil, tandru şi discret.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele meu...

O floare se usucă-n vânt,
uşor se pleacă spre pământ,
e cotropită de dogoare,
de arşiţa venind din Soare.
Aşteaptă doar o mângâiere,
iar de la vânt o adiere,
cu briza lui răcoritoare
ce-i poate da viaţă, culoare,
că altfel nu s-ar numi floare,
iar floarea vieţii sunt chiar eu
şi tu devii Soarele meu
că-n suflet te-am purtat mereu.
În zori mă bucur de lumină,
la prânz de zumzet de albină,
amiezele cu drag petrec,
cu alte flori să mă întrec,
culori, parfum, arom', buchet,
te-mbată-n câmp, sunt berechet,
şi toate florile doresc
blagoslovit dumnezeiesc.
Iar la apus, către-nserat,
când intră toate în păcat
că ruga nu le-a ascultat,
pe mâine iar le-a amânat,
încep să facă temenele,
se ofilesc de dor şi jele,
că vine noaptea pe furiş,
iar vreun flăcău, pitiş-pitiş,
s-o tăvăli cu mândra lui
când dau frâu liber dorului
şi pân' la roua dimineţii
au ostoit tot rostul vieţii.
Eu, tandră şi încrezătoare,
rămân cea mai fidelă floare,
cultiv speranţa ce nu moare,
respectuoasă, răbdătoare,
aştept un răsărit de Soare!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e totul să ai o floare

Urmând dar firul vieţii
Eu caut nu ştiu ce...
Ştiu bine că există,
Dar parcă tot nu e.
Livada îmi închină
Mereu parfumul ei
Şi-o creangă îmi anină
În păr, doi mugurei.
Splendoarea nu mă lasă
Eu caut şi găsesc
În mugurii aninaţi
Un zâmbet îngeresc
.........................

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodenţă "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă parfumată...

E-o toamnă parfumată în fructe şi cuvânt...
Îi simt poemul parcă în mine-alunecând...
Adulmecată umbră cu rochie de mătasă,
Mă-mbracă în tăcere... Azi sunt cea mai frumoasă!

În valuri foşnitoare de frunze arămii,
Te-aştept! Te-aştept de-o viaţă, iubtul meu, să vii!
Să alergăm în noapte ca doi fugari nebuni!
De frunze şi de ramuri, să-mi pui pe cap, cununi!

Şi să ne plângă ploaia la creştet până-n zori
În toamna parfumată şi plină de culori...
Să evadăm, iubite, noi doi şi veşnicia,
Să nu sfârşim vreodată, (vezi tu?!), călătoria...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste fragedă

Peste verdele-n neştire, plouă lacrimi de iubire,
Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară.
Cântec nou, de înflorire, străluceşte în privire
Şi iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!

Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară
Iar zefirul unduieşte firul ierbii ce-mi zâmbeşte.
Pădurile şuşotesc, frunzele se-nveselesc
Şi obrajii-mi se roşesc, c-au aflat cât te iubesc!

Cântec nou, de înflorire străluceşte în privire.
Primăvara dă de ştire, vieţii de a ei sosire
Şi mă-nvăluie-n iubire, armonie, strălucire
Şi iubesc a ei menire şi iubesc, iubesc, iubire!

Şi iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară,
Geana şi clipirea lor ca petala florilor,
Florilor de viorea care-mi ascund dragostea
Şi mă rog, iar să mi-o dea, ca să gust amar din ea!

Peste verdele-n neştire, plouă lacrimi de iubire
Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară.
Cântec nou, de înflorire străluceşte în privire
Şi iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

Lasă-mă,
să-ţi mai fiu, Doamne,
o floare înflorită-n câmp!
Să mă mai legăn,
de-ncântare
sorbind din ochi,
al tău pământ!

Mai lasă-mă,
să gust splendoarea,
ce o reverşi în zori de zi!
Şi lasă-mă,
să fiu eu, floarea
plină de vers
şi armonii!

Mai lasă-mă,
să cânt în soare,
minunea vieţii de a fi
şi darul tău
plin de culoare
şi cântece
de ciocârlii!

rugăciune de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii (10 mai 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primăvară iar

E primavara iar,
Natura reinvie
E primăvară iar,
Şi am mai rupt o filă
Din micul calendar.
E primăvară iar
Şi câte s-or petrece?!
E primăvară iar,
Viaţa mi se trece.
E primăvară iar,
Şi aş vrea să fiu mereu
La fel ca altă dată
Să intru-n jocul tău.
Să alergăm pe pajişti
Verzi şi de soare pline,
Să văd in jurul meu
Doar zâmbete senine.
E primăvară iar,
Ce-a mai rămas din mine?!
E primăvară iar,
Şi-n suflet simt durere,
E primăvară iar,
Dar totul e tăcere...
E primăvară iar,
Şi mă întreb mereu,
De ce nu-i primăvară
Şi în sufletul meu?!

poezie de Mariana Simionescu (9 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana

Mi-am luat graţios iubirea
Şi am aşezat-o la loc de cinste,
Icoană a peretelui de la răsărit.
Soarele se priveşte fericit,
în fiecare dimineaţă, înflorind-o
Iar eu îmi umplu plămânii în fiecare zi
Cu mireasma ei de iasomie.
Serile mă închin ei
şi îi scriu odele dragostei
mereu proaspăte.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara îngerilor

Aşează-mi, în păr,
floarea dragostei tale
şi spune-mi
o şoaptă
când fulgeră-n zare!

Afară sunt demoni,
eu, înger să-ţi fiu,
acum,
cât e toamnă
şi nu e târziu!

Afară-întuneric
şi vuiet turbat.
În casă,
un înger,
aripa ţi-a dat!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmpinând primăvara

Vine iarăşi anotimpul învierii şi chemării
Vieţii la înflorire, sufletului la iubire.
Coboară soarele-n plete cu sclipiri de violete
Şi bujori în obrăjori, mângâiere de feciori.

Am văzut în ochii tăi licăriri blânde de miei,
Bucuria ierbii moi desfătându-se în ploi.
Şi-am citit pe faţa ta, primăvara cum zâmbea
Zâmbet cald, înfloritor tot de dragoste şi dor.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

E clipa plină de-aşteptare,
În zorii zilei ca şi-n fapt de seară
Şi dând speranţe vii copilei
Îi umple calda-i inimioară.

E clipa plină de mireasmă,
De tinereţe-mbobocită.
Pe-aripi de vis trimite gândul
Că într-o zi va fi iubită.

E clipa-i dor amăgitor
Şi timpul i-a tot fost povaţă
Şi doldora de vis şi dor
Priveşte iar senină-n faţă.

Cât sufletul îi înfloreşte
În raza soarelui încinsă
Copila noastră tot iubeşte
Visarea ei de vreme ninsă.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna Primăvară (baladă primăverii)

ZÂNA PRIMĂVARĂ
(baladă primăverii)

Zâna Primăvară vine
Cu veşminte de petale.
Peste munţi, văi şi coline,
Aşternând covor de floare.

Lăcrămioare de iubire
Aşează-n mărgăritare,
Iar a cerului privire
Toarnă în flori de cicoare.

Cu privirea-i de smaralde
Umple câmpul cu verdeaţă,
Când dorul Soarelui arde
Păpădia-n dimineaţă.

Presară înmiresmare
Peste câmpul cu narcise,
Iar de-a iubirii chemare
Leagănă dorul în vise.

Fluturii îşi desfac în zori
Aripioarele de mire
Şi se întrec sărutând flori,
Când plutesc de fericire.

Astrul nopţii când răsare,
Cu baghetă fermecată
Pe Zeiţa Primăvară
O sărută de îndată.

În raze dalbe cuprinde
A primăverii iubire
Şi din stele îi aprinde
Candelă de fericire.

Apoi o duce cu vise
În Universul Galactic,
Iar prin porţi de Rai deschise
Îi strecoară dor romantic.

Din stele în toiul nopţii
Îi împleteşte cunună
Şi-i brodează voalul nunţii,
Din raze, Crăiasa Lună.

De Soare se-ndrăgosteşte
Cu trandafiri în obrăjori,
Primăvara, când primeşte
Iubirea în flori de bujori.

De iubire fermecată
Se scaldă în balsam de flori,
Când prin vise e purtată,
Din amurguri până în zori.

Atunci, vraja se sfârşeşte
Şi bagheta îi dispare
În legendară poveste,
Pe-aripi de odinioară.

Dragostea înmugureşte
La sărbătoarea iubirii
Şi în inimi înfloreşte
Cu balsamul fericirii.

Vin la concertul de seară,
Zgomotoase păsărele.
Greierii îşi iau vioară
Să se-ntreacă-n cânt cu ele.

Primăvara lasă-n zare
Rochia multicoloră,
Iar rodul iubirii sale
Îl oferă Verii-soră.

Maria Filipoiu
Din "Legendele Primăverii"

poezie de Maria Filipoiu (24 februarie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea cu sufletul curat

Te-am căutat mereu,
de când mă ştiu,
în norii ce treceau voios
deasupra mea.
Şi azi te chem,
cât nu e prea târziu,
şi îi zăresc iar,
doldora de nea!

Te-am căutat mereu,
de când mă ştiu,
în limpezimea apei
de izvor.
Şi azi te chem,
cât nu e prea târziu,
când arde-n suflet
necuprinsul dor!

Te-am căutat mereu,
de când mă ştiu,
în raza soarelui
ce îmi zâmbea roşcat.
Şi azi te chem
cât nu e prea târziu,
iubirea mea,
cu sufletul curat!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!