dimineti

* * *

tot mai puţin înţeleg din lume
tot mai puţin înţeleg din praguri

am fostă martoră la licitaţia ultimului vers
al unui autor anonim

în dimineţi negre desenase destul de exact
pornografia unui suflet de sticlă

era murdar şi curat
curat ca prima pajişte din martie

poezie de Nadzieja Artymowicz, traducere de Mira Łuksza şi Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te concentrezi asupra unui gând, asupra unei fiinţe, asupra câtorva dimineţi înseamnă să sustragi viaţa din efemer şi fericirea din simpla trecere. Dacă o durere concentrată în focarul ei devine mai suportabilă pentru că e mai locală, o fericire concentrată în obiectul ei devine mai intensă şi tocmai de aceea mai vastă. Concentraţia dă expansiune.

Constantin Noica în Jurnalul de idei
Adăugat de ranymed
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucăţi de vis

Ai deschis
în suflet o fereastră
în primăvara
cu miros de lăcrămioare
multe ploi au plâns în urma ta,
în calde dimineţi
mi-ai lăsat doar,
versuri de iubire
ce curg ca apa de izvor
să-mi potolească
setea mea,
de tine
se naşte-o zi
pe-o geană de lumină
bucăţi de vis
au rămas pe buze
din dor neîmplinit
se aşterne ceaţa
peste aşteptări
ca o pânză nevăzută

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steag în zare

Care-au putut veniră după steag,
Era destul de roşu ca să-l vadă,
Iar unii s-au oprit pe câte-un prag,
Rămaşi nevolniciei proprii pradă.
Eu mă mai duc, dar când nu voi putea
Să merg nainte-n Viaţă tot năvalnic,
Aprinsul steag în zări l-oi arunca,
Aşa cum marea roşul soare falnic
În dimineţi senine, rumenind
Întinderile verzi şi de argint.

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steag în zare

Care-au putut veniră după steag,
Era destul de roşu ca să-l vadă,
Iar unii s-au oprit pe câte-un prag,
Rămaşi nevolniciei proprii pradă.
Eu mă mai duc, dar când nu voi putea
Să merg nainte-n Viaţă tot năvalnic,
Aprinsul steag în zări l-oi arunca,
Aşa cum marea roşul soare falnic
În dimineţi senine, rumenind
Întinderile verzi şi de argint.

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu am încredere
în
moarte, dimineţi, ape,
dragoste, uşi, pământ,
cana de ceai, cuvinte, aer.
nici în alb.

la gheara de mai sus,
focul
e un gând opozabil.

am încredere în durere,
durerea e ubicuă,
nu-şi trădează creaţia,
nu alege,
arde.

cred,
cred că o s-o fac
afrodisiac natural,

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineti de duminica

Dimineaţa, în straie de Duminică,
Îngerul şterge lacrimile din ferestre.
Leagănul cerului albastru de fluturii nopţii.
Într-unul copil şi bătrân.
Şi iatămă-s Doamne
Scribul tău cel iubit!
Nu de tot bun,
Nu de tot cuminţit!
Fiecare pas ar putea fi ultimul
iar ultimul poate chiar primul
şi orice oprire un mai mare avânt.
La capătul Muntelui
Îngerul surâde-n Cuvânt.

poezie de Maria Eugenia Olaru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scutur plopii

Se scutură plopii în adâncimi supreme
Şi frunzele călduţe cad arar
De şoapta mea ce-n veci o să te recheme
Tăpşanul drag de patimă murdar.

Pluteşti în vis în dimineţi neclare
Şi-n nopţile strivite mai pluteşti
E-un vis bătrân de aşteptare
În gândul ce aiurea mi-l trezeşti.

Cuvânt nomad al faptelor rostite
Ce dormi pe culmea orelor târzii
Şi focurile toate-s adormite
În sobele haine şi pustii.

poezie de Ion V. Nica din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodenţă "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia la pian

primele clipe
ale acestei dimineţi,
tu şi ploaia
tandemul unei iubiri
în toamna purpurie

acorduri limpezi -
vântul în ecou prelung
poartă gândurile

rugul de frunze
graţios se întinde
sub fereastra ta -
doi ochi surâzători
şi-o ţandără de soare

ploaia la pian
povestea vieţii noastre
melancolie...

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcat

E păcat să nu fii
Undeva unde eşti,
E păcat să nu ştii
Că există poveşti

Să nu cânţi când auzi
Ritm de viaţă vibrând,
E păcat să acuzi,
Să trăieşti tremurând

Să ratezi dimineţi
Fără zâmbet pe chip,
Să aştepţi alte vieţi
Ce se pierd în nisip

Să devii picături
De tristeţe şi dor,
Să accepţi lovituri,
Să renunţi prea uşor

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!