Poezii despre creaturi, pagina 3
Convocând consoane care
Când cuvinte cad cosite
Către crânguri cristaline,
Contest clipele cernite,
Compresive... cabotine.
Cu criterii concesive,
Cartea cărților... cinstind,
Congregații colective
Cheamă chakrele citind.
Convocând consoane care
Cutezanței cer concepte,
Creditând condiții clare
Caracterelor... corecte.
Creaturi complementare,
Constructive, combatante,
Caută creduli... cazare
Citadinelor charmante.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cărți
- poezii despre oi
- poezii despre muzică
- poezii despre cuvinte
- poezii despre cucuvele
- poezii despre criză
- poezii despre crini
- poezii despre credulitate
- poezii despre copilărie
Dinozaurii
Dinozaurii au fost
Creaturi care au trăit
În vechime, cu un rost
Ce ne dă mult de gândit.
Șopârle înfricoșătoare,
Cu sânge rece sau cald,
Creaturi înfiorătoare,
Ce-au populat acest meleag.
Erau mai mari ca o casă,
Sau chiar un bloc cu terasă,
Însă deloc minte n-aveau,
Mai proști ca o mâță erau.
Aveau kilograme multe,
Cântăreau tone zeci sau sute,
Zeci de metri în lungime
Și tot atât înălțime.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre metrologie
- poezii despre lungime
- poezii despre greutate
- poezii despre frică
- poezii despre animale
- poezii despre înălțime
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
Atinge luna
Atinge -ți sufletul cu vise, speranțe și iubire!
Zdrobește meteoriții și transformă-i în comete!
Și chiar de par nebun...
Eu las doar gândul să facă pe nebunul,
Printre stele, să cutreier,
Cu aripi în creier, zbor....
Iubind noaptea cea zgârcită în lumină,
Căci este singura ce mă veghează,
Acoperindu-măcu pătura-i de stele...
Săruturile mele...
Căci noaptea-mi spune:
Întinde vele la noi catarge
Și lasă-te purtat spre alte lumi,
Da-i aripi gândului să zboare
Să poți privi de sus realitatea,
Dezbracă-te de doliul vieții
Îmbracă-ț veșmântul viselor...
Frumoase creaturi mă prind în brațe,
Ce doar pe pământ le-am întâlnit....
Fluturi negri în noapte,
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre zbor, poezii despre noapte, poezii despre nebunie, poezii despre gânduri, poezii despre fluturi, poezii despre zgârcenie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
A noua zi a celei de-a noua luni
Încet, fără grabă, toamna se sfârșește.
Dureros de rece, vântul dimineții îngroașă roua.
Această iarbă nu va mai fi încă o dată verde.
Copacii și frunzele suferă.
Aerul este limpede și uscat,
Iar cerul înalt un mister.
N-a rămas nimic din cântecul greierului
Gâște sălbatice-n zbor sparg liniștea serii.
Nenumărate creaturi se ivesc și dispar.
Viața și moartea sunt întotdeauna dificile.
Toate care există sunt de la bun început sortite morții.
Acest gând îți poate frânge inima.
Ce aș putea face să-mi ușurez gândurile?
Mă consolez bând vinul care-a mai rămas în pahar.
Cine înțelege următorii o mie de ani?
Mai bine să facem astfel încât această dimineață
Să nu se termine niciodată.
poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre dimineață, poezii despre început, poezii despre vânt sau poezii despre vin
* * *
Ea așezase tacâmurile cu mare grijă.
Scosese argintăria și cristalurile de la bunici.
În craniul meu stăteau spânzurate colțurile iernii.
Așteptam la masă creaturi mari și mici.
Licuricii studiau în podul casei coșul cu lumini fumegânde.
Vizitii morți, de la alte trăsuri, adulmecau pe la uși.
Câinii mei se strângeau peste palme mănuși.
Vânătoarea deja începea în salon.
Sub cătușe bufonii îmi râdeau în peruci.
Mătasea foșnea cu miros de căpșuni.
Din sărut în sărut deveneam ochi nebuni.
Fereastra s-a spart pe neașteptate
Lipită de mine sângerai, spate-n spate.
Fete mari și nebune ne priveau fără rost.
O haită de uși ne urlau la urechi.
Lumânările toate pâlpâiau în acord.
Nebuno, ce zi se aude în noi
Mă doare pădurea și simbria în doi
Golit de vedere și nebun aburind
Vânătoarea eternă ne stârnește din brici.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre virginitate, poezii despre urechi, poezii despre sărut, poezii despre păduri, poezii despre peruci sau poezii despre lumânări
Indecență
În toată bunătatea ce-o afisați pe fețe,
Privind cu scârbă-n suflet lumina celuilalt
Aveți ceva în minte când dați apoi povețe,
De cum ar fi mai bine, ce cale-i de urmat?
De ce v-apasă grija de cum îmi trăiesc viața?
Ce gânduri negre vă trec prin capul gol?
Ce supărare vă mistuiește fața?
Ce jucători de teatru... actori fără de rol!
Mă-mbrățisați cu patos, crezând că eu nu știu...
Vă las să credeți asta, așa cum vă e vrerea,
Să râdeti fericiți... că-n voi este pustiu,
Vă bucură necazul, alimențați durerea!
Mi-e milă de voi toți ce vă simțiți bogați,
Cu singura avere ce-o numărați cu anii!
Sărace creaturi! E tot ce pot a spune!
În sărăcia voastră, ați mai rămas cu banii!
[...] Citește tot
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre lumină, poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre teatru, poezii despre supărare sau poezii despre suflet
Fără suflet, ce-am fi fost?
Dincolo de ochi și gură, sufletul se zbate-n taină
Ca o aripă beteagă, ce își plânge zborul frânt,
N-are nume, n-are casă, nu-l îmbracă nicio haină
Și aleargă-n patru vânturi, între ceruri și pământ.
Se izbește de-ntuneric, rănile îi sângerează
Dar, nu plânge nicio clipă, ochii plâng în locul lui.
Un actor pe scena vieții, doar în replici mai bravează
Când o gură mai zâmbește pe o mască-a orișicui.
Hologramă migratoare dintr-o neștiută-adresă,
Implantată-n trup, dă viață și cum doare când lovesc
Vinovatele cuvinte orchestrate într-o piesă
Regizată de necine într-un loc nepământesc.
El, cuvântu-nnobilează și ucide deopotrivă,
Sufletul îl fericește sau îl sângeră sub cnut;
Cu emblema lui divină, de sorginte afectivă,
Ce-am fi fost în lumea asta, dacă nu l-am fi avut?
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre trup și suflet, poezii despre vinovăție sau poezii despre vestimentație
Până la argintiu
fac un semn
las minimul spațiu
și acestei aberații
să se manifeste
nu sunt indiscretă
nu vreau cu orice preț
să intru în amănunte
privirea de ansamblu creează
cadre aproximativ acceptabile
cu deșert ridicol străbătut de foști beduini
o cafea la nisip și turbanul meu orange
de la care, necomplexat, își trage un soare instinctele
întâmplarea rămasă în suspans noir pe la miezul-nopții albe
respir respir respir cu fața la răsărit fac briză 2-3 păsări ample
o femeie sau o leoaică îmi traversează centrul echilibrului
proba de foc impune imaginație
jocul acesta de dezlipire a vălului
de pe realitate
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cafea, poezii despre trecut, poezii despre suspans, poezii despre spațiu și timp, poezii despre realitate, poezii despre păsări, poezii despre nisip sau poezii despre narcise
Lupoaica
te aștept de-atâta vreme, inima o simt cum geme,
și mă-ndepărtez de tine, fără cânt, fără sobor;
amintire, preț de-o clipă, doar de lacrimi fac risipă,
te-am iubit, cu ce ardoare, mai ca-n luna lui cuptor;
printre gânduri se-nfiripă - o-ntrebare, de-am să mor,
mă vei ține iar în brațe, să mă-nveți din nou să zbor?
am să zbor doar cu-o aripă, cu cealaltă-am să cobor.
pretutindeni umbre mute - negrele necunoscute,
și adorm ca-ntr-o poveste - de nescris, într-alt decor;
chipul tău, întreaga viață, mi-a fost unica povață,
chiar și-n gânduri infidele, chiar și-n gândul trecător,
da, am renunțat la stele - te-am ales în locul lor...
și acum, o altă maică, mă va învăța să mor,
am să te visez lupoaică în ținutul lupilor.
dar în vise, porți-închise, și-o putere care-mi cere
să mă lepăd de durere, să rămân un privitor,
să te uit, să-mi curgă spume, să nu pot să-ți spun pe nume,
să pândesc halucinante creaturi ce-n spaima lor
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lupi, poezii despre învățătură, poezii despre stele sau poezii despre spaimă
Daodejing (fragment)
Marele Drum se pierde:
Acum avem umanitate și justiție,
Au apărut prudența și cunoașterea;
Există cultivarea comportamentului.
Drumul despre care se poate vorbi
Nu este drumul permanent;
Numele care poate fi rostit
Nu este numele permanent.
Lipsite de nume au fost începuturile cerului și ale pământului;
Atribuirea numelor a fost mama miriadelor de creaturi.
Eu numesc mare ceea ce este indefinibil.
Indefinibilul îl numesc departe.
Departe numesc întoarcere.
Cel care este pururi fără dorință
Percepe partea spirituală a acesteia.
Cel care trăiește permanent în dorință
Percepe doar limita acesteia.
[...] Citește tot
poezie de Lao Tse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre dorințe, poezii despre cunoaștere, poezii despre înțelepciune sau poezii despre vorbire