ce te-as fute

Garfield: Houston! Avem o problemă! Odie, dă-te jos de pe găleată. Te dai jos de pe găleată, te rog? Bine, e timpul pentru un nou joc. Se numeşte "gheara mea pe fesele tale"! Vino! Întoarce-te! Voi folosi doar gheara stângă! Dacă aveam picioarele mai lungi te-aş fi prins până acum! Întoarce-te! O secundă doar. (Gâfâind.) Opreşte-te...

replică din filmul artistic Garfield
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: A rămas să mă lămuriţi cum e cu comandantul misiunii.
Traian: Cum ai vrea să fie? E clar: Tu vei fi acela! Asta-i decizia Comisiei şi-ţi pot spune că sunt foarte mândru de tine că ai fost numit în această importantă funcţie; nu m-ai dezamăgit deloc! Şi sper să nu mă dezamăgeşti nici acum, începând să-mi reproşezi că aş avea vreo legătură cu numirea ta; vreau să înţelegi şi să mă crezi că alegerea ta n-a depins deloc de părerea mea; n-am putut influenţa cu nimic decizia finală, chiar dacă sunt directorul acestei instituţii şi normal, pe tine te-aş fi susţinut, asta se ştie, nu e o noutate.
Lucian: Deci, sigur nu pentru că sunt preferatul dumneavoastră?
Traian: Luci, te rog încă o dată, nu interpreta totul greşit, nu gândi astfel; n-ai fost ales din cauza mea, ci fiindcă ai fost considerat cel mai potrivit de majoritatea celor din Comisia care a hotărât cine va fi comandantul misiunii şi trebuie să ştii că eu n-am făcut parte din acea Comisie, tocmai din cauză că toţi sunt conştienţi că te-aş fi ales pe tine. Reţine, deci; te-aş fi ales, nu doar te-aş fi propus! Însă n-am fost membru al acelei Comisii care s-a ocupat cu stabilirea conducerii misiunii. Cei din Comisie au fost chiar foarte exigenţi, iar decizia finală depindea în mare măsură şi de indicaţia computerelor.
Lucian: Iar computerele m-au indicat pe mine ca fiind potrivit pentru această funcţie?
Traian: Nu numai că te-au indicat; mesajul lor a fost foarte relevant în această direcţie: Ai fost unicul propus!
Lucian: Mda... Ce plăcut! Dumneavoastră credeţi că ar trebui să sar în sus de bucurie?
Traian: Nu ştiu; treaba ta cum te vei manifesta. Personal, cred că totuşi poţi fi mândru că ai fost ales comandant. Asta înseamnă că vei avea anumite responsabilităţi şi în general, de tine va depinde reuşita misiunii, succesul vostru, de modul în care te vei descurca, de deciziile pe care le vei lua, de felul în care vei şti să te înţelegi cu colegii tăi; cu toţi, nu doar cu Alex şi cu Nis, care-ţi sunt prieteni apropiaţi. Ei sunt datori să-ţi dea ascultare, iar tu – cred că ştii foarte bine ce ai de făcut, nu trebuie să-ţi spun eu care vor fi îndatoririle tale.
Lucian: Da, cred că ştiu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maiorul Strasser: Eşti unul dintre cei care nu şi-i pot imagina pe germani în Parisul lor iubit?
Rick: N-aş spune că iubesc Parisul.
Heinz: Dar în Londra?
Rick: Întrebaţi-mă când ajungeţi acolo.
Căpitanul Renault: Ce mai diplomat!
Maiorul Strasser: Ce spui de New York?
Rick: Sunt câteva părţi ale New York-ului, domnule Strasser, pe care nu te-aş sfătui să le invadezi.

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Uite, vreau să-ţi dăruiesc ceva.
Lucian: Mie?
Diana: Da. Doar dacă-mi promiţi că vei lăsa în urmă acea întâmplare.
Lucian: Să-ţi promit? Nu vreau să te mint; nu cred că pot, dar cel puţin am să încerc.
Diana: E bine şi atât. Iată; lănţişorul meu... Poftim! Ia-l tu, ca să-ţi amintească de mine în următorii ani.
Lucian: Dar, mamă, e al tău...
Diana: Bineînţeles că-i al meu. Însă vreau să-l ai tu, ca să nu mă uiţi.
Lucian: Ştii bine că nu te-aş putea uita nicicând, indiferent de distanţa care ne-ar despărţi sau anii în care nu te-aş vedea.
Diana: Te cred, dragul meu. Primeşte însă şi acest lănţişor, iar când îţi vei aminti de mine, priveşte-mi chipul din medalion. Eram foarte tânără atunci...
Lucian: Încă mai eşti şi acum, tânără şi frumoasă. În fotografia asta însă pari cu adevărat doar o copilă. Ce vârstă aveai?
Diana: 16, poate aproape 17.
Lucian: 16... Chiar erai doar o copilă. Pot să te întreb de unde ai lănţişorul şi medalionul? Sau de la cine?
Diana: Le-am primit... de la tatăl tău.
Lucian: Şi de ce nu apare şi blondul în fotografie, alături de tine?
Diana: Pentru că atunci n-a avut o fotografie atât de mică, iar după aceea am neglijat... Aşa că a rămas doar a mea.
Lucian: A rămas doar fotografia ta? Pe mine nu mă deranjează deloc, dar...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Cristina Yang: Ce are pacienta ta?
Dr. Isobel "Izzie" Stevens: Nu mă lasă să îi cos rana. (Doamna Lu vorbeşte chineză.) Nu te-aş fi chemat, dar nu găsesc un traducător prin preajmă. Poţi să o întrebi ce se întâmplă?
Dr. Cristina Yang: Nu.
Dr. Isobel "Izzie" Stevens: De ce?
Dr. Cristina Yang: Eu am crescut în Beverly Hills. Singura chineză pe care o ştiu este cea din meniul domnului Chow. Şi, pe lângă asta familia mea este din Coreea.

replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haley: Deci, ăă, cina va fi naşpa, nu?
Nathan: Da, un chin. Bunică-mea e de treabă, bunicul e cam înverşunat. L-ai cunoscut pe tata, aşa că ştii cu cine seamănă.
Haley: Înfricoşător.
Nathan: Da. Ar trebui să vii şi tu. Poate i-ai face să se poarte cum trebuie.
Haley: Dacă vrei să vin, vin.
Nathan: Nu, nu vorbeam serios. Nu te-aş pune să treci prin aşa ceva.
Haley: Vreau să zic că, dacă mă rogi să vin, răspunsul e da.
Nathan: Bine, atunci te rog.
Haley: Bine, atunci vin.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shane: Crezi că sunt ciudat?
Judah: Ciudat de-a binelea, dar eşti grozav. Şi nu te-aş da la schimb pentru niciun alt baiat de aproape zece ani din lume.
Shane: Dacă există viaţă pe alte planete şi acolo este un băiat de zece ani nemaipomenit şi incredibil?
Judah: De ce să fac schimb pentru ceva mai rău? Pentru mine eşti cel mai tare, eşti nemaipomenitul şi incredibilul Shane Botwin.

replici din filmul serial Weeds
Adăugat de Mircea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ly: Bine, dar... Mie mi se pare că-l încurajezi totuşi. Deci, nu te înţeleg.
Lia: Nici nu-i nevoie. Nu-ţi mai bate tu căpşorul ăsta micuţ şi drăgălaş cu problemele mele. Vezi-ţi de ale tale! Pe ale mele o să mi le rezolv singură. De acord?
Ly: Cum spui tu. Doar că aş vrea să te înţeleg mai bine.
Lia: Nu-i necesar. Pe viitor te-aş ruga doar să ai grijă ce şi cum vorbeşti, mai ales faţă de Luci; fereşte-te de vicleşugurile şi şiretlicurile lui, ca să nu-i mai cazi în capcane. Încearcă să păstrezi secretele noastre, aşa cum fac şi eu.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Păi şi... N-ai nevoie de ajutor?
Lucian: În nici un caz! Mă lipsesc de aşa ajutor. Ce, vrei să-mi strici şi aluatul de prăjituri? Pleacă odată!
Nistor: Bine, şefu'. Cum zici tu.
Lucian: Şi... Nis! Să-ţi intre bine-n cap! Prăjiturile astea de acum nu mai sunt doar pentru tine. Ai înţeles? Sau vrei din nou traducere?
Nistor: 'Ţeles, şefu'! Oricum, n-aş mai putea mânca atâtea.
Lucian: Sincer, mă-ndoiesc de acest lucru. Dar să nu se repete. Pentru că data viitoare n-am să te mai iert. Şi să nu zici că nu te-aş fi avertizat.
Nistor: Gata, şefu'; priceput...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Te-aş întreba încă un lucru.
Lia: Ce anume?
Lucian: Spune-mi... Obişnuiai cumva să-ţi notezi într-un jurnal al tău personal ceea ce se întâmplă în decursul zilelor?
Lia: De ce mă întrebi?
Lucian: Fără nici un motiv, dar dacă nu vrei, poţi să nu-mi răspunzi; nu eşti obligată.
Lia: E-n ordine; pot să-ţi răspund. Nu-i un secret. Deci, da, obişnuiam să-mi notez într-un jurnal al meu personal toate evenimentele importante din cursul zilei.
Lucian: Adevărat?! Ca să vezi... Şi eu obişnuiam într-un timp, dar am renunţat la acest obicei.
Lia: Da?! Eu, nu încă. Adică, mai am un jurnal al meu personal, în care încă notez aproape zilnic ceea ce mi se pare mie mai important.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!