caprioara

Moartea altei căprioare

De ce trebuie să moară,
Iar şi iar, o căprioară?
De ce tebuie să fie,
Moartea, iar în poezie?

Nu ţi-e silă, nu ţi-e greaţă,
Sânge iar să vezi curgând?
Conştient să stingi o viaţă,
Şi să laşi un ied plângând?

Limba-i vezi că-i încleştată,
Între dinţi, în timp ce moare,
Să nu afle niciodată,
Pruncul ei ce tare-o doare?

Când pui deget pe trăgaci,
Ai luat o clipă seama,
Fiul tău ce crunt haraci,
Ar plăti de-i moare mama?

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reacţie

Fragedu-ţi trup de căprioară,
Creieru-mi scade-n diametru...
Şi-l coboară
Cam un metru.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iarna
toate poemele îmi sunt
ca nişte pui de căprioară,
încălzindu-se la sufletul meu.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am uitat că timpul zboară
Nu am pas de căprioară...
Greu să urci cărări de munte
Să cobori pante abrupte.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsătoria este o junglă unde viteazul leu este învins de frumoasa căprioară.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezenţă de spirit

O mondenă "căprioară"
Vede "lupul"-şi-ntr-o doară,
Ca să n-o atace el
Îl întreabă: Singurel?

epigramă de Olimpia Todoran-Gabor din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefer să prind un şoarece pentru mine, decât o căprioară pentru stăpân.

Ignacy Krasicki în Ogarul şi Pisica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-întorc în timp şi-mi amintesc
zâmbetul tău de fecioară.
Când îţi spuneam că te iubesc
erai zveltă căprioară.

catren de Dumitru Delcă (iulie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manole: A mea a fost patima, eu am fost al patimei, eu am fost... Vai nouă, Mira, biserica s-a tot prăbuşit - cu cât se prăbuşea - patima creştea... De-atâtea ori ai fost căprioară neagră când suiai drumul la noi. De-atâtea ori ai fost izvor de munte, când coborai de la noi. Acum eşti aici încă o dată: nici căprioară, nici izvor, ci altar. Altar viu între blestemul ce ne-a prigonit şi jurământul cu care l-am învins... Nu, Mira nu. Ştiam că vii speriată, ştiam că vii purtând grija altor vieţi. Şi atunci am glumit, făcând pe bărbaţii sălbatici. Povestea cu jertfa omenească -e numai aşa-un joc. Un joc de albă vrajă şi întunecată magie pe care îl vom face cu tine.

replici celebre din Meşterul Manole de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui îmbrobodit

Mlădie, tânără, sprinţară,
Nevasta lui cu gât superb,
E-n adevăr o căprioară,
Dar e şi el un falnic cerb!

epigramă de Leonida Secreţeanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!