candva

Ceva

În vremea de demult
Când noi nu ne ştiam
Speram...
Să fii al meu
Să fiu a ta
Doar viaţa separa
Ceva...
Neînţeles atunci
De mine
De tine
În timp ne vom vedea
Cândva...
Drumul nu s-a unit,
Dar tot ne-am întâlnit
Poveste a avut sfârşit
Dar eu speram ceva cândva...

poezie de Andreea Galbîn
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva

şi discretă si cochetă
si cu anii impliniţi..
in a timpului clepsidră
caut urma unui vis

pe a timpului cărare
nicio urmă nu găsesc
totul e pierdut in zare...
mi-a rămas numai un vers

şi incerc cu el să-nvălui
zâmbetul amar si trist...
a fost cândva o poveste
peste care timpu-a nins

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amin

Dă, Doamne, să-nfloresc din nou...
Să redevin ce am iubit cândva!
Să pot ierta ce am ajuns să fiu
Şi să mă-mpac din nou cu viaţa mea!

Dă, Doamne, să iubesc din nou,
La fel cum am iubit cândva.
Precum odinioară să mai fiu
Şi, de ce nu, să fii tot tu iubirea mea!

Dă, Doamne, să-nfloreşti din nou,
Să redevii ce ai iubit cândva,
Să poţi ierta ce ai ajuns să fii
Şi să te-mpaci din nou cu viaţa ta!

Dă, Doamne, să iubeşti din nou,
La fel cum ai iubit cândva.
Precum odinioară să mai fii
Şi, de ce nu, să fiu tot eu iubirea ta!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger a intrat cândva în mine

Un înger a intrat cândva în mine,
În inimă, în vene şi în trup,
Am simţit că oasele îi rup,
L-am îmbăiat în miere de albine.

S-a murdărit de viaţă şi nesomn,
L-am spălat cu sângele-mi fierbinte,
L-am mângâiat cu rouă din cuvinte,
Să simtă că am sufletul de om.

Am început să ne-ncântăm gândirea,
El m-a încântat cu sferele cereşti,
Eu i-am cântat cu doruri pământeşti,
Definindu-i prin zâmbete iubirea.

El are ochii mari să vadă noaptea,
Eu am ochii mici să văd lumina,
Miroase-n jurul nostru smirna,
Se-nalţă peste cruci de mir cetatea.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cândva, cândva, măiastră-nchipuire
Fi-voi pentru tine doar o amintire

Şi se va şterge tristul meu contur
Din amintirea ta cu ochi de-azur.

Îmi vei uita profilul de barbară
Şi fruntea-n fum albastru de ţigară,

Şi veşnicul meu râs cu stropi ce mint
Şi ploaia de inele de argint.

Pe mâna mea, mansarda-ntunecoasă,
Dezordinea divină de pe masă,

În veacu-nălţător şi fără milă
Când mică tu erai, iar eu - copilă.

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Poezii (noiembrie 1919), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În absenţa culorii

despre ce o să fie
voi scrie cândva
pe giulgiul gri
captiv şi el
în frunza subţire
să fie-n oglindă
galop de potcoavă pierdută
în mirajul acelei lumini
cu mult mai adâncă
decât lumina lumânării
călăuză
pe lungul drum

cred c-am să pun cândva
pe pânză
poemul cailor sălbatici
sacrificaţi
de noaptea minţii noastre
ireversibil

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva eu construiam corăbii

Cândva eu construiam corăbii
Din filele caietelor de şcoală
Şi le lansam pe-ntortocheate ălbii
Cu gându-nsăilat pe coală.

Pluteau pe valuri în aval
Mulţi Feţi-Frumoşi şi Cosânzene,
Eu vechi corsar stam tot la mal
Şi ambarcam doar Sânziene.

Se scufundau într-o vâltoare
Corăbii zeci cu vânt în vele
Şi-acuma-s trist şi mult mă doare
C-au dispărut cu ele... iele!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete

Se dizolvă în mine, încet,
chipul tău de piatră solubilă
o, tu, dansând un menuet,
pururea nubilă.

Mă vor bea cândva, zeii
şi vor simţi în mine gustul tău,
cândva, când întomna-se-vor teii
de sete şi de rău.

Dar încă mai ninge, încă mai ninge
cu tine în mine rămân îngheţat
... suavă meninge
şi somn tulburat.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete

Se dizolvă în mine, încet,
chipul tău de piatră solubilă
o, tu, dansând un menuet,
pururea nubilă.

Mă vor bea cândva, zeii
şi vor simţi în mine gustul tău,
cândva, când întomna-se-vor teii
de sete şi de rău.

Dar încă mai ninge, încă mai ninge
cu tine în mine rămân îngheţat
...suavă meninge
şi somn tulburat.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva, ştiam un cântec încântător

Cândva, ştiam un cântec încântător,
– E adevărul adevărat, credeţi-mă –
Erau toate păsările la un loc,
Le ţineam într-un colivie;
Când am deschis uşiţa,
O, Doamne! Şi-au luat zborul.

Am strigat, "Veniţi înapoi micuţe gânduri!"
Dar ele doar au izbucnit în râs.
Şi-au continuat zborul
Până când au devenit nisip
Aruncat între mine şi cer.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!