anotimpurile

Secvenţă.Viaţa şi Moartea într-o singură clipă

La câteva zile distanţă
ninge cu furie
frigul se zvârcoleşte
sub anotimp
umbre şi scâncet de bob
o lumânare ghemuieşte liniştea
într-un colţ
un copil o strigă pe mama
timpul sculptează pe tristeţi

la capăt de anotimp
se odihneşte tata
îi fac semn dintr-o lume
în care oamenii
aşteaptă apocalipsa

poate sunt singurul
ce aşteaptă cu atâta emoţie
ziua în care
toate anotimpurile

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile sufletului

Ai intrat in toamna sufletului meu
Rascolind ruginiul trist
al frunzelor uscate...
de viata... de dor...
lacrima gandului tau,
picatura de dragoste
mi-a inmugurit
primavara unui zambet

de-acum,
valul din sufletul tau
imi uda tarmul cu drag
de-acum..
toamna din sufletul meu
isi va plange frunzele
a bucurie
ca o simfonie a sufletelor noastre
rascolind arpegii fierbinti!!

poezie de Tiberiu Varga
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ar putea modifica mărimea planetei, controla anotimpurile, modifica distanţa faţă de Soare, sau călăuzi eterna sa calătorie pe orice drum din Univers. Ar putea provoca cicniri de planete pentru a produce sori şi stele, căldura şi lumina sa; ar putea crea viaţa în toate formele sale infinite. A realiza prin propria voinţă naşterea şi moartea materiei, ar fi cea mai mare reuşită a omului, transformându-l în stăpânul creaţiei fizice, împlinindu-şi astfel destinul său.

citat celebru din Nikola Tesla
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că atunci când întâlneşti dragostea vieţii tale, timpul se opreşte. Şi este adevărat. Această stare este o risipire a subiectivităţii ce nu poate fi stăpânită de timp, anotimpurile se schimbă din necesitatea de a visa ce n-ai îndrăznit să visezi cu ochi deschişi. Fuga dintr-o infinitate internă este inevitabilă, căutând să fii permanent în încordarea interioară a celuilalt. Te împlineşti dureros, dar mai frumos decât tot ceea ce există în lume, în momentul când ţi-ai oferit propria viaţa pentru a fi trăită de celălalt.

Camelia Opriţa în Cred că dragostea adevărată creează un armistiţiu cu moartea
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc cu o asemenea viteză acum încât anotimpurile mă surprind. Primăvara e în mine - neaşteptată. Obişnuiam să stau şi s-o aştept, iar acum mă violează; mă prinde cu rochia descheiată, cu părul ciufulit, alergând după taxi, întârziind la întâlniri! În taxi sunt atât de răvăşită, încât mă imaginez încă în braţele lui Henry şi îmi imaginez asta cu atâta ardoare încât am un al doilea orgasm şi mă las pe spate gâfâind pe când taxiul străbate primăvara.

Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baba a dus-o pe Gretchen în grădină. Ce mireasmă şi ce frumuseţe era aici! Toate florile de pe lume şi din toate anotimpurile le găseai aici înflorite; nici o carte cu poze nu era mai frumoasă. Gretchen a sărit în sus de bucurie şi s-a jucat prin grădină până seara, când soarele s-a lăsat după cireşi; apoi s-a culcat într-un pat cu perne de mătase roşie, brodate cu toporaşi, şi a dormit şi a visat tot visuri frumoase, cum visează numai o crăiasă în ziua nunţii.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet la ofertă 5 - dependenţă

Sufletul meu
nu-mi aparţine...
Este al celor ce-mi sunteţi
aproape.
Trăieşte prin voi,
primeşte lumină
din ochii voştri,
căldura îmbrăţişărilor
şi sărutul buzelor.
Este conectat şi dependent
pentru totdeauna
la viaţa şi dragostea voastră.
Cred că are culorile curcubeului,
pentru ca v-aţi pictat pe el
trăirile.
Poartă în el bucurie
şi tristeteţe,
linişti şi nelinişti.
Precum anotimpurile
trece înflorind

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (25 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deveniţi inocenţi!...

roim în jurul cuvintelor.

renaştem odată cu ele...
angrenaţi în înţelesuri la ceas de taină
mister zămislit de emoţii demult adormite,
trezite brusc într-o cadenţă
aproape perfectă.

de fiecare dată se găseşte cineva
cu gândurile prăfuite de armonii dezbrăcate.
cronometrează tăceri îndelungate
întinse peste sunetul viorii ce umple uneori mistic
noaptea căzută între anotimpurile din noi.

deveniţi inocenţi
dezrobim gândurile prizoniere.

în palme arde cenuşa amintirilor.

după alte revelaţii devastatoare

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte...

DRAGOSTE,
Ce barieră mă ţine
Atât de departe de tine?
Aştept să te-ntâlnesc,
Dar...
Anotimpurile vin şi se duc,
Tu nu apari,
Nu vrei să vii!
Zi de Zi,
Te-aştept în zadar.
Fără tine,
Inima mea,
Linişte, nu poate avea.
Dragoste,
Care ţi-e locul secret,
Unde te- ascunzi?
Privesc în depărtare,
Devin deodată visătoare...
Cad frunzele,
Se reîntorc păsările

[...] Citeşte tot

poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă-mă să ard întunecat

Lasă-mă să m-aprind de întunericul tău,
În lumina feroce
Învaţă-mă să ard întunecat,
Modelează după forma aripilor
Flacăra mea
Şi purific-o de orice culoare.
Sau,
Şi mai bine,
Dă-mi o sămânţă de întuneric,
S-o îngrop în pământ
Şi-nvârte mai repede anotimpurile
Să crească,
S-o seamăn din nou.
În lumina feroce
Ar fi atunci păduri şi lanuri,
Crânguri, livezi, pajişti şi codri de noapte.
O beznă tandră
În care am putea muri oricând am vrea,
Un întuneric în care
N-am mai fi frumoşi, nici buni,

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!