Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Deveniți inocenți!...

roim în jurul cuvintelor.

renaștem odată cu ele...
angrenați în înțelesuri la ceas de taină
mister zămislit de emoții demult adormite,
trezite brusc într-o cadență
aproape perfectă.

de fiecare dată se găsește cineva
cu gândurile prăfuite de armonii dezbrăcate.
cronometrează tăceri îndelungate
întinse peste sunetul viorii ce umple uneori mistic
noaptea căzută între anotimpurile din noi.

deveniți inocenți
dezrobim gândurile prizoniere.

în palme arde cenușa amintirilor.

după alte revelații devastatoare
spunem bună dimineața zilei.

îmbătați de noi ritualuri de contopire
roim în jurul cuvintelor.

poezie de
Adăugat de Elena TomaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nimic nu este întâmplător!...

desfătare a pământului
căzută din alb-astru
noaptea
rostuiește un alt răsărit
trecând peste vechi ritualuri
cu forme nedefinite
rămase la periferia timpului

față în față
prizoniere în pătratul cu gratii la fereastră
devenim importante
uităm unde suntem
copleșite de nostalgice premoniții
ce ne surprind
în trecerea permenentă a secundelor

nimic nu este întâmplător
îmi spune ignorând alte opțiuni
proptindu-mă cu spatele
la lumea pierdută înlăuntrul căreia
amândouă avem o vârstă
amândouă ne risipim
într-o alegorie aproape perfectă

înghețată în întuneric
caut un nume să mă învelească
în culoarea nopții
adormită pe zâmbetul meu

poezie de
Adăugat de Elena TomaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Devenire

dimineața a răsărit cu alt început.

pe buzele lui cuvintele încercănate
vor găsi calea dreaptă
spre culoarea cu umeri rotunzi
în căutarea odihnei.

prizoniere între gratiile timpului
lucrurile neîmplinite se simt vinovate
în această lume alungită enigmant
în voluptăți ezoterice.

înfășurate în nostalgii
trezite cu un strigăt
vor zămisli euforii perpetue
amestecate cu emoții fără întoarceri.

poezie de
Adăugat de Elena TomaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu ochii deschiși

închide pleoapa lumii
trage noaptea peste noi
să-i răsfoim prefața
lângă zâmbetul tău
viața rămâne cu ochii deschiși
piscuri fără anotimpuri
foșnet fără trup al cuvintelor

lângă ele rămânem copii și după spectacol
mâine lumea va începe din alți sori
cu o mână culege lumina
cealaltă prelungită în mângâieri
în loc de degete

poezie de
Adăugat de Elena TomaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Emblema muzicală

Emblema muzicală are o anume singularitate.
Plină de înțelesuri dezbrăcate, mângâie inconștient.

Ascult și devin infinit.
Cad în afara ritmului predispus la incitarea simțurilor
Încolăcite în jurul zâmbetului
Fenomen irepetabil în labirintul gândurilor.

Xilofonul geme portocaliu,
Acustica plânsului vibrează în acorduri minore,
Rostogolindu-mă într-un ondulat simț al inutilității.

Lumea, saltimbanc, aplaudă!
Noi, înfometați de muzică și cuvinte,
Susținem un recital pe tărmul însingurării.

Cuvintele se lovesc de amfore ruginite
Acordurile alunecă pe stâncile nopții.
Petrecerea lumii începe.

Mă resemnez!
Am pierdut multe alte lucruri folositoare!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 15 martie 2018.
Distribuie

Avem o menire!...

rămași la mijlocul timpului
sub cerul pătat de incertitudini
zâmbim pipăiți de
ramificația dezordonată
a salturilor plângărețe spre
alte împrejurări venite pe lume
ca și noi pur și simplu
în căutarea cuvintelor
încă neștiute

am ajuns din urmă
vârsta grizonată cu
orizont prăvălit în apus
greu ni se deschide o
ușă spre lumea surprinsă de
inocența lucrurilor primordiale
cu ploi de melci
să avem din ce face podoabe
din forme și culori diferite
să nu spunem că nu avem
nicio menire

poezie de
Adăugat de Elena TomaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pată repetabilă

am devenit peste noapte un bagaj
îndesat cu povestea vieții tale comprimată
în mersul peste scoici, pietre, silabe
strâns cu centura cuvintelor fără adresă exactă
călător, la întâmplare, între orizonturi.

înfig dinții în scoarța peticită a timpului
capul legat în colțuri de fiecare scrâșnet al meu
umblă amputat de mâini și picioare
inima simte să moară sub greutatea sângelui vlăguit
de atâta mers întortocheat în această viață spoită

o umbră a mângâierilor adormite în culcușul lor
s-a ridicat, aidoma unei închipuiri dornice,
să mă însoțească spre răsăritul
ce-mi încălzește dimineața trezită
de lătratul ascuns al câinilor din spatele gândirii

nu vreau să arunc cu pietre
în Dumnezeul care, azi, m-a născut
altă pată repetabilă de lumină.

poezie de
Adăugat de Elena TomaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sfântul Josemaria Escriva

Sfințenia - adevărata sfințenie - se revarsă din vasul său pentru a umple alte inimi, alte suflete. Noi, copiii lui Dumnezeu, ne sfințim sfințind pe alții. Se răspândește în jurul tău viața creștină? Gândește-te la aceasta în fiecare zi.

citat clasic din
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Nu e de ajuns ca gândurile să nască alte gânduri. E nevoie ca gândurile să nască emoții și să se nască din emoții.

citat din romanul Vicii. 18+ de (2016)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.

Învierea

În jurul lui, în jurul nostru
Plutește un aer greu
Azi moare un zeu
Ne trage cu el, în indefinit,
În alte sfere, de spațiu și de timp.

Ce liniște!. Între noi, plutește indescriptibilul,
Vagul. În noi, se instalează sacrul.
Templul e gol.
E singur, ca un zeu.
Oamenii urcă treptele, să-l vadă.
Atârnă în lume, între oameni, intre noi și El:
Ca-n Biserici, un aer cald, si greu.

poezie de
Adăugat de Iustinian CruceanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La granița începuturilor

există o linie de sosire
a răsăritului dintre gândurile tale.

doresc să-ți fiu rază.

să smulg din coasta orizontului
roșu aprins așezat pe buze
atunci când rostești cuvinte
dezvelite într-o înțelepciune aparte.

zâmbetul scârțâie în colțul gurii
intrigat de această cursă
aparent fără obstacole,
trasată în curbe,
ca pentru noi,
inocenți,
la granița începuturilor
cu dinți de lapte
gravată ostentativ pe zidul dinspre
armonia care ne poate face fericiți.

să ne mai naștem o dată...
vom învăța să locuim
dincolo de lacrimile lumii
pe umerii prezentului
resemnați în aerul neputincios
paradigme nedemne de luat în seamă.

poezie de
Adăugat de Elena TomaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ecoul

Sunt eu,
într-o mie de cuvinte
și-o mie de stări.

Ești tu,
ce-n neguri la drum lung spre mine te-așterni.

Suntem noi,
cu visuri, cu șoapte,
ce-n noapte
n-avem cuvinte dorul să-l spunem.

E o taină, el, ecoul,
e prelungirea cuvintelor nerostite
și geamătul valului înspumat
ce de neclintita stânca s-a spart.

E ploaia,
ce-n mii de lacrimi ea se risipește
spălând pervazul ros de vreme,
spălând noroiul timpului,
ce peste noi se-așterne!

poezie de din Ferestre în timp (18 octombrie 2007)
Adăugat de Rodica CerneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Finalul unei nopți de dragoste beată

eram atât de aproape unul de celălalt
veniți din lumi diferite în care timpul
rămăsese pe loc agățat de inimile noastre
ne despărțea diagonala crescută în unghiuri egale
ne despărțeau cuvintele mele trezite fără identitate

îmi vorbeai despre fericire liniște bla-bla
deși liniștea o aflăm după ce murim
până atunci doar credem că știm ce înseamnă
fericirea n-are o adresă exactă
viața este ca o cutie cu bomboane de ciocolată
noi figurine pierdute-ntr-un sărut

să ne oprim aici
nu îți pot da veșnicia
răsuflă gândurile tale gâfâind
ca în finalul unei nopți de dragoste beată
aici
unde
tardiv
veșnicia există-ntre noi oameni roboți
scăpați din cușca iubirii
neinteresați de nicio altă trăire

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă cineva privește cerul într-o noapte senină, fără Lună, obiectele cele mai strălucitoare care se văd sunt probabil planetele Venus, Marte, Jupiter și Saturn. Vor mai fi și un număr mare de stele exact la fel ca Soarele nostru, dar mult mai departe de noi. De fapt, unele dintre aceste stele fixe par a-și schmba foarte lent pozițiile una față de cealaltă atunci când pământul se mișcă pe orbită în jurul Soarelui; în realitate ele nu sunt deloc fixe! Aceasta deoarece ele sunt relativ aproape de noi. Pe măsură ce Pământul se mișcă în jurul Soarelui, le vedem din diferite poziții pe fondul stelelor mult mai îndepărtate. Din fericire, aceasta ne permite să măsurăm direct distanța dintre stele și noi: cu cât sunt ma aproape, cu atât par că se deplasează mai mult.

în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "A Brief History of Time Paperback" de Stephen Hawking este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -73.99- 44.99 lei.

Desăvârșit

te-ai desprins din șirul duratei ce te-a orânduit
cum timpul orânduiește anotimpurile
de pe trupul tău apa își picură lacrima
presărată cu povești din care se ridică noaptea
hălăduind în lumea vezută peste vuietul orizontului
despletit de râuri de stele

dimineața gândurilor mele tace
la rădăcina răsăritului spintecat de raza de lumină
ce se strecoară istovită în alunecarea spre noi
mirată să ne găsească cu alt chip pribeag înșirat
în specii de oameni din care te desprinzi
desăvârșit în pulberea de lut
amestecat cu cântec de greieri

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căzute din mersul pe sârmă

ai deschis ușa amintirilor
dincolo de mersul pe sârmă al gândurilor
păcătoase revoltate de neliniștea dimineții

mâna ta se plimbă în lung și-n lat
atinge forma pustiitoare a cuvintelor
mascate pentru viață marele bal

un cuvânt mă întreabă ceva
sparge pojghița de gheață a tăcerii
cred că e beat nu înțeleg nimic din tulbura nostalgie

pleoapele-i devin aripi
diafană zămislire separată de întâmplări
căzute din mersul pe sârmă al amintirilor

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

plus

ziua o măsoară gândurile de fapt,
asta-i viața, ceea ce-i porți emoției
ofrandă

mintea-i între muchii boante
trupul curat
așchii șuier㠖 unele pe dinăuntru sar, altele
rămân cuminți și moi
înfipte, părând inima unui arici…

noaptea o măsoară gândurile, de fapt,
aici încep zbaterile, centrifuga
din lame subțiri ascuțite – până în zori
devenind muchii boante zilei următoare

întind brațele
umbra-i o cruce și nu știu de ce
din profil dacă privești
tot cruce se vede – nu cumva
deja alte brațe, înăuntrul meu
sunt întinse?

în balansul acesta
ființez și prisosindu-mi emoție
și lame
le trec în cuvinte

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În jurul meu

Vreau să mă uit în sus.
Pentru bucuria de a te alege pe tine.
Vreau să fie fericire între noi
pentru momentele viitoare ale vieții.
Vreau să mă uit la ochii tăi,
Urmărind infinitul și sinceritatea din ei.
Mă simt plină de energie
ca într-un cerc de lumină,
Ca un reflector pe o scenă.
În jurul meu se învârte totul
Ochii prietenilor din întuneric
mă privesc și vorbesc din umbră.
În jurul acestui cerc se formează
emoții frumoase, de nedescris
pe care le acoperă întunericul.

poezie de (4 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Plouă noaptea cu parole

După amiază de doi bani
Când zvârl în jurul meu cu vise
În urbea în care mie mi se
Întinde o cursă peste ani

Înfloresc grădina merii
Sângele a porins să fiarbă
Cu neliniștea din iarbă
Și cu ciutele tăcerii

Cărăbuși și libelule
Într-o țară unde hot
Curge timpul îndărăt
Și mă caută patrule,

Cer un ultim armistițiu
Sub castanii de aramă
Und dau timpului vamă
Rimele de exercițiu

Plouă noaptea cu parole
Peste o linie de front
Dincolo de un afront
Și emoții cu sistole

Axul lumii se înclină
Și aleargă după fluturi,
După oști din care scuturi
Dozele de cocaină

Viață lungă, viață scurtă
Lumea duce iar război
Celor care ca și noi
N-au nici turtă, n-au nici iurtă.

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stropi de gânduri

lacrima a căzut pe pământ
și s-a frânt
în mii de întrebări
în zare, strigăt prelung de cocori peste ape
trăiesc între cer și mare
în palme port enigme uitate
uneori mă retrag obosit în tenebrele sufletului
uitat de lume, de toți și de toate
și cânt
dintr-un fluier cioplit dintr-un fag
pe marginile prăfuite ale timpului
nu-mi pasă
de lume, de viață, de toate
doar plâng în cetate
se poate...
pe câmpul cu flori
maci roșii, roșul nebun
pe câmpul verde crud
lumina se prelinge pe pleoape adormite
printre stropii de gânduri
noaptea, mă înalț către cer
caut
să dezleg un mister
în vale,
o cruce
pentru cel ce pleacă, se duce...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripile cuvintelor

Îmi descalț sufletul de durere,
ca el să pășească cu tălpile goale
pe fericire...
Se afundă până la glezne
în iarba cosită de
cerul dragostei.
Ne amestecăm surâsurile
printre firele verzi cu miros
de ploaie,
chicotind în brațele clipelor.
Scutur inima de regrete,
atingând cu gândul visurile
închise undeva,
în biblioteca amintirilor.
Rămâne doar un zbor spre înalt,
doar un pas între sufletul meu
și al tău.
Îl străbatem împrumutând
aripile cuvintelor.

poezie de
Adăugat de Elena Lavinia NiculiceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce forțe rotesc pământul în jurul propriei axe? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!