amagit

Suntem dovada vie a nemuririi, dar şi dovada vie a unei frici care ne împiedică să trăim nemurirea prin cel mai frumos sentiment: iubirea. Aşadar, ne trăim doar viaţa asta scurtă, acordând valoare inestimabilă lucrurilor care ne-au amăgit în cel mai paradoxal mod posibil.

Ionuţ Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postit carusel

Ne furăm singuri, şi atroce
Ne ştampilăm ursuzi condamnarea
Ascunşi în cabine transparente
Ragem cu putere, meritând pedeapsa

Călăriţi de noi pe noi cu nebunie
Jucăm traşi de sfori iluzive
Ne-mbătăm... mâine va fii mai bine
Azi numai există... a fost vândut

În bâlciurile minciuni din trecut
Pe acadele cu gust amăgit
În lanţuri ne legăm şi învârtim
Caruselul pentru care noi postim

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va fi o zi nefastă aceea în care fraţii noştri încep să se laude şi să o numească "o mărturie a vieţii creştine victorioase." Nădăjduim că sfinţenia va fi, mai mult ca niciodată, scopul credincioşilor, dar nu sfinţenia lăudăroasă care i-a amăgit pe unii dintre cei mai excelenţi indivizi de pe pământ, promiţându-le o glorie deşartă, din cauza căreia cei mai statornici prieteni tremură în faţa lor.

citat din Charles Haddon Spurgeon
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, în privirile sale spre viitor, apropie totdeauna prea mult, prin micşorarea datorită perspectivei, intervalele dintre diferitele puncte ale vieţii, şi abia când se află între ele, îşi dă seama cât de mult va mai dura. Astfel, întreaga viaţă nu este altceva decât consumarea extensivă de proiecte intensive, ceea ce, dacă nu observi la timpul potrivit, pentru a nu te lăsa amăgit, face din existenţă ceva lipsit de farmec.

citat clasic din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina verde

Ca-ntr-o joacă, roteam
braţele ferigii
peste armura-ţi închipuită.

De departe, cuvintele tale alunecau
precum melcii
dintr-un timp amăgit.

Împrejur, ghiceam cu uşurinţă
spasmul siluetelor de fosfor
urmând-ne în noapte.

Fermecător,
pe umerii noştri dezgoliţi
se clatină o lumină verde,
tulburătoare.

Cine se mai recunoaşte oare-n trecut,
iubind?

[...] Citeşte tot

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei?...

Vrei să ştii dacă sunt bine?
Vrei să ştii dacă îmi pasă?
Timpul stă acum cu tine,
Adormit la mine-n casă.

Nu mai pregeta pe culmi,
Nu mai aştepta pe stânci.
Vântul bate peste lumi,
Amăgit de şoapte-adânci.

Nu mai stinge iară focul,
Nu mai reînnoda trecutul.
Universul schimbă locul
Şi ne-arată azimutul.

Vrei să vezi ce se întamplă?
Vrei să simţi şi tu cum este?
Mâna pune-o pe la tâmplă,
Dezmierdând-o c-o poveste...

poezie de Liviu Reti (3 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa îmbracă multe forme diverse şi la fiecare se resimte altfel. Însă, ce afectează cel mai tare, este atunci când tu cunoşti în amănunt detalii despre adevăr, fiind şi conştient de tine însuţi... şi eşti nedrept minţit în faţă şi amăgit cu intenţie, de persoane atât de superficiale şi perverse, care în ignoranţa lor nici nu pot conştientiza că tu ştii, cunoşti, înţelegi şi simţi ce captezi de la ele. Astfel de persoane toxice nu-şi merită titulatura de OM...

Adina-Cristinela Ghinescu în Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinstiţi sunt vinovaţii...

Aleşi noştri sunt un fel de dumnezei
Cine-i trage la răspundere pe mişei
Fură, injură, scuipă... plini de scârbă
Mintea, mâinile o iau razna,.. turbă

Au dispărut haiduci şi voievozii..?
Calcă totul in picioare,.. nărozii
Hotii numai strigă vicleni,.. hoţii
Arată cu degetul spre cinstiţi

Suntem prea vinovaţi,.. nu minţim,.. furăm
Inculpaţi si condamnaţi,.. codim
Curajul a fugit,.. satrap amăgit!
Ne merităm soarta necontenit..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda în care respir

de prea multă libertate mă las amăgit
privesc pe fereastra adevărului departe
în oglinda fără orizont a timpului
înţelegerea nu-mi mai este permisă demult
şi înot în ape tulburi.

cu prea puţină bunăvoinţă mă întâlnesc
în cercurile închise ale tăcerii
poate poate cineva vorbeşte
luându-şi lumea în cap
cu drumurile ei cu tot
până voi respira clipele trecerii
prin apele oaceanului care ne despart
şi ne lasă
înţelepţi la mal.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăverii

O, tu, cea mai frumoasa dintre zane,
Cu tot alaiul tau de bucurii,
Toti te-asteptam cu-atata dor sa vii:
Dar nimeni, nimeni mai cu dor ca mine!
Si ce-mi aduci tu, care pe campii
Pui flori, si cerului dai zari senine,
Si cantec lucitor, si unde line
Izvorului, ce daruri tu-mi imbii?
Ce vis cerca-va de isnov s-alinte
Un suflet amagit de-atatea ori?
O, dac-as sti ca visul iarasi minte!...
Atuncea poate-as ramanea cuminte
Si m-as uita cu ochi nepasatori
La iarba care creste pe morminte...

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!