a-ti pasa de cineva

Priorităţi

Vreau pe cineva
cu o inteligenţă vie
şi cu o inimă venită din iad;
pe cineva cu ochii
ca flacăra stelelor
şi cu gura promiţând un sărut
asemeni unei fântâni fără fund.
Dar cel mai mult vreau pe cineva
care să mă iubească
atunci când eu
nu ştiu să mă iubesc.

poezie de Beau Taplin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ce faci acum

Atunci când ai plecat eu am ramas un pic "senil''.
M-am pierdut, hai să recunoaştem, m- am pierdut pierdu-te...
Si tu?
Ah!.. Nu, scuză-ma, eu nu te-am întrebat dacă şi tu ai suferit,
Era un ce mai faci, chestii din astea...
pe scurt, un ce faci acum?
Ce faci acum, acum si chiar acum, ce faci chiar acum?
Nu-mi pasă ce faci în viaţă, eu nu mai sunt în viaţa ta, ce crezi că-mi pasă?...
Cu siguranţă faci atât de multe lucruri frumoase,
dar pentru mine contează acum, acum îmi pasă...
Acum, chiar acum în acest moment.
Pentru ca eu acum mă gândesc la tine făcându-mi rău...

poezie de Charles Bukowski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cineva a secerat aseară
Caii verzi ai poeziei mele.
Mirosea a iarbă şi a ceară,
A dogoarea soarelui pe piele.

Aş fi vrut să sun la ambulanţă:
"Alo, hai, salvează ce se poate,
Trei idei, o ultimă speranţă,
Înţelesul vorbelor deşarte!"

Dar ce rost, că lumii nu ii pasă
Dacă-n mintea plină de fiori
Când se-arată luna ca o coasă
Vin doar caii verzi să pască flori.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce simt cu-ardoare scriu şi nu îmi pasă

Ce simt cu-ardoare scriu şi nu îmi pasă
de-opinii grele sau de-opinii bune,
căci ele, laolaltă, nu pot spune
cum am făcut în cale să îţi iasă

din versuri mici, o mare-amărăciune.
Te zvârcoleşti ca peştele în plasă,
te-a prins năvodul, ştiucă graţioasă,
şi-n solzi lăsat-ai versul să răsune?

Ce simt cu-ardoare scriu şi nu îmi pasă -
cârlig de ceară-n aripi de tăune.
Ridic la cer, din iarbă, câte-o coasă

şi-o-nfig în clisă - din tăiş compune
un iamb dement, o rimă ticăloasă
şi-un gând în tot c-un gest de plecăciune.

sonet de Ionuţ Popa (21 iunie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sălbatice nopţi - Sălbatice nopţi!

Sălbatice nopţi - Sălbatice nopţi!
Cu tine de-aş fi
Sălbaticele Nopţi
Luxuria noastră ar fi!

Zadarnice - Vânturile -
Unei inimi în port ancorată
Nu-i pasă de Busolă -
Nu-i pasă de Hartă!

Vâslind în Eden -
Ah, Mare! - de-aş putea
La Noapte - să ancorez
În unda Ta

poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lor ce le pasă cum e trăiul

În ţara asta, ţara pâinii
Să aibă pâine chiar şi câinii
Guvernul nostru ne obligă
S-avem o zi de mămăligă
Lor ce le pasă cum e trăiul
Scumpiră trenul şi tramvaiul
Scumpiră tot, la cataramă
Până şi pâinea şi tutunul
Şi când înjuri pe şleau de mamă
Ei, cică, eu fac pe nebunul

poezie clasică de Constantin Tănase
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pasă!

Nu-mi pasă de lumea din jur!
Nici lumii nu cred că îi pasă de mine.
Şuvoaie pestriţe se scurg împrejur
Şi nici nu mai ştiu de mi-e rău sau mi-e bine.

Habar nu mai am care-i anul sau luna,
De-i zi sau e noapte, ce oră-i?... Totuna!
Mi-e trupul inert. Mintea-i goala şi ea.
De-atâta pustiu mi-este inima grea.

Peste mâinile reci tâmpla-mi cade-obosită.
Niciun vis, niciun sunet nu mai pot s-o cuprindă.
Peste golul din jur se răsfrânge tăcerea.
Noapte-ntuneric lasă-n urmă durerea...

poezie de Viorel Mitea (13 noiembrie 2006)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine moartea

Când părăsesc această lume
papa, regele preşedintele, cineva important
ne cuprinde o mare tristeţe, jale
durerea va trece cândva... va veni cineva nou

Când moartea ne răpeşte
mama, tatăl, copilul, pe cineva apropiat
lumea întreagă se prăbuşeşte peste noi
durerea rămâne... nimeni nu-i poate înlocui

poezie de Ryszard Grajek din Pod okiem Kaliope, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă

cobor agale
pe cărare,
mă sprijin
de un frasin mic
apoi m-aşez
pe-o buturugă.
. să pot
să mai respir un pic
m-aşteaptă
cineva în vale?.
. rămas-a
cineva în deal?
îmi duce grija
pe cărare.
. dacă ajung
unde-am plecat?
mă tem că nu.
. ce gând ciudat
. o clipă am visat..
că poate cineva..

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deloc nu-mi va păsa [I shall not care]

Când voi muri şi-April cel luminos
Din părul ud ploi blânde va lăsa,
Chiar dacă cu tristeţe m-ai privi,
Deloc nu-mi va păsa.

Şi pace voi avea, ca pomii verzi
Când cade ploaia peste ei pe drum,
Dar mult mai liniştită eu voi fi,
Decât eşti tu acum.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!