Nu-mi pasă!
Nu-mi pasă de lumea din jur!
Nici lumii nu cred că îi pasă de mine.
Șuvoaie pestrițe se scurg împrejur
Și nici nu mai știu de mi-e rău sau mi-e bine.
Habar nu mai am care-i anul sau luna,
De-i zi sau e noapte, ce oră-i?... Totuna!
Mi-e trupul inert. Mintea-i goala și ea.
De-atâta pustiu mi-este inima grea.
Peste mâinile reci tâmpla-mi cade-obosită.
Niciun vis, niciun sunet nu mai pot s-o cuprindă.
Peste golul din jur se răsfrânge tăcerea.
Noapte-ntuneric lasă-n urmă durerea...
poezie de Viorel Mitea (13 noiembrie 2006)
Adăugat de Viorel Mitea
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Mitea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre sunet
- poezii despre promisiuni
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre inimă
- poezii despre durere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.