MIAZAZI

Vine un ceas

Vine un ceas, când ridicând privirea
descoperi în azurul beat ivirea
unor cumplite păsări: nu pot fi
decât acvile de la miazăzi,
reflexul la zenit al faptei tale.
Adormi sub zborul lor. Ca să te scoale,
un zeu la pândă a tocmit pigmei.
Şi te trezeşti în zori, te uiţi la ei,
Şi – "parc-au mai crescut..." – îţi spui deodată.
Te uiţi în sus, în zarea fără pată:
şi păsările au crescut. Le sorbi
cu ochii mari, înspăimântaţi: sunt corbi.
Ai vrea să-ntrebi, apoi renunţi. Mai bine:
pigmeii sunt de două ori cât tine...

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulguie linişte

fulguie linişte
cu aromă departe
între sânii tăi descheiaţi
către miazăzi
acolo unde pasul meu
te-a găsit degerată de fericire

fulguie încă un pic
până găsesc ieşirea spre inima ta
cea care umple întreg spaţiul
ce ne cuprinde
cu bune şi rele
până când tăcerea învie

fulguie linişte
ca-ntr-o serenadă nocturnă
cu liliecii îngeri
ascunşi între gânduri
ştii.... am uitat să postesc
pentru ultimul fulg

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul de pe mări

Pluteşte-n nemişcare un înger pe mări
Salvează orizontul din ploi
Se naşte ziua!
Mă împart scări de apus şi toamne în miazăzi
Un început cu braţele tale întinse până la cer
Aseară am zburat cu ochii tăi în suflet,
Visând la o enigmă din spaţiul sideral
A nins şi s-au oprit secundele,
În macul ferestrelor deschise,
Lipindu-ţi de cămaşă un trandafir regal
Şi eu poetul vremii te-am mângâiat un pic
Zăpada s-a topit în albul străveziu
Lumina de azur s-a contopit în timp
Culorile se aşează tot mai adânc în apă.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşcăm din timp...

Muşcăm din timp ca dintr-o pâine,
Viaţa ne trece zi cu zi,
Ce-a fost azi nu mai e mâine,
Din Polul Nord la Miazăzi.

Trăim cu amintiră de neuitat,
Ce rămân în suflet îngropate,
În somnul nostru zbuciumat,
Cu vise care mor în noapte.

Nu facem socoteli să adunăm
Cât aer intră în plămâni,
Mergem înainte mai sperăm,
Cu toate că suntem, bătrâni.

Nu tragem linii, definiţii,
Nu stăm pe loc ci ne mişcăm,
Nu ne permitem premoniţii,
Fără să vrem spre viitor zburăm.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte (9 septembrie 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă de vultur

Un vultur mândru se rotea în cer
Şi spre Pământ privea cu detaşare
Avea pene maro, un cioc de fier
Şi la picioare ascuţite gheare.

Zbura tăcut, acolo în înalt
Departe de ororile de jos
Şi foarte rar făcea câte-un salt
Spre-acest tărâm mizer şi întunecos.

O cioară neagră croncănea pe cracă
Privind în iarbă cu ochi mici şi goi
Şi aştepta ca oamenii să treacă
Să poată lua o pâine din noroi.

Un om care mergea spre miazăzi
A zis şi el o vorbă, aşa, într-o doară:
- Mai bine să fii vultur doar o zi,
Decât o viaţă-ntreagă să fii cioară.

poezie de Octavian Cocoş (15 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de pelin

Numai tu culegi din stele
ale sufletului gânduri rele
şi le arunci spre miazăzi
sperând să mai rămâi
încă-o noapte în al meu vis
încă-o noapte-n paradis
printre stele curgătoare
de dorinţe arzătoare.
Iar când zorii stau să vină
culegi clipe într-o duzină
să aprinzi scânteii de foc
la un strop, la un potop
de întuneric, de pustiu
de-o rană de-un bisturiu.

Numai tu când zorii vin
te ascunzi în flori de pelin
şi tânjeşti la a mea fereastră
la o iubirea pământească.

poezie de Adriana Monica Burtea (20 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviri

Privirile din apus
Se intersectează cu trecutul
Privirile din sud
Se răsfrâng cu căldură
Iar cele din nord cu gerul
Câte vin de est
Estetice să tot fie
Şi cele de miazănoapte
Se duc mult mai târziu
Cele dinspre vest
Ar fi echipate cu veste
Nu voi lăsa să dispară
Privirile de nici un fel
Nici măcar în găuri negre
Ca să nu fie uitate definitiv
Amintirea lor imagine pură
Să tot fie retrăită
În proiecţii la orizont
Orizont multiplu de căutări
Evocări nostalgice

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (3 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare de domiciliu

Vechiul meu vis de-a locui în Satul de Miazăzi
Nu era-n niciun fel legat de dorinţa de-a avea o casă;
Însă auzisem că acolo trăiesc oameni cu suflete simple,
Cu care e o plăcere să-ţi petreci dimineţile şi serile.

Mulţi ani am tânjit să mă aciuiez acolo:
Acum mă îndrept spre acea căsuţă.
Atâta vreme cât este loc suficient pentru un pat şi un covoraş,
Nu-mi pasă că-i doar o cabană micuţă.

Vecinii vin adesea să mă vadă
Şi cu cuvinte îndrăzneţe vorbim despre cele de demult.
Descifrăm împreună texte rare şi ne binecuvântăm unii pe alţii:
Examinăm şi limpezim împreună înţelesurile îndoielnice.

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

rTe-hu n-a mai găsit pe nimeni la Tashihunpo care ar fi putut să-i primească mesajul. A făcut deci cale întoarsă şi a revenit în Lhassa, de unde Dalai Lama şi suita sa fugiseră la timp, nu către Miazăzi, ci către Apus; într-adevăr, ţinând-o într-o goană nebună, aveau să i-o ia înainte duşmanului cu câteva minute şi, abandonând aurul, dar nu şi sulurile sacre, aveau să ajungă la Shrinagar şi de acolo în Elveţia. Oraşul sfânt era deja ocupat; puţin a lipsit ca rTe-hu să nu fie arestat, dar trupul său a ştiut să profite de confuzia generală şi a continuat să alerge, în timp ce spiritul i se bucura imperturbabil de suava îmbrăţişare a Zeiţei Verzi.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu

ştiu, ştiu că pot face focul oricît de mic după ce apa dă în clocot,
ştiu că oul mai proaspăt pus la fiert se loveşte de fundul cratiţei,
ştiu că trebuie să trag făraşul repede ca să pot mătura gunoiul în el,
ştiu că acul se bagă în aţă mai uşor decît aţa în ac,
ştiu că cearceaful se calcă mai întîi pe margini,

ştiu că nu am avut bărbat să mă ştie
şi nici copil să mă ştie de mamă

ştiu că e doar o convenţie socială
căsătoria
şi mersul minutarelor înspre dreapta,
aşa, ca roţile maşinilor pe care bărbaţii le iubesc,
ca soarele la o fereastră deschisă către miazăzi

ştiu că zahărul cu măsură
ţine florile mai mult în glastră,
dar nu totdeauna...
ştiu şi asta

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!