+nori +albi

* * *

impresionat de moartea fluturilor albi
am colorat dimineaţa cu nori de furtună -
n-am avut timp să semnez lucrarea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada este o poezie. O poezie ce cade din nori sub formă de fulgi albi si uşori. Această poezie vine de pe buzele cerului, din mâna lui Dumnezeu. Numele ei este de o candoare uluitoare: zăpadă.

citat din Maxence Fermine
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul cerului

De piscuri de gheţari înconjurat,
Nori albi îşi spală faţa ne-ncetat.
Ciute şi cerbi sorb apă şi răcoare
Şi se admiră-n unda-i căprioare –
Numai în locul fără om şi ură
Există apa cea mai pură.

poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E CUIBĂRITĂ NOAPTEA ÎNTRE GRI CREPUSCUL ŞI ALBI ZORI
E cuibărită noaptea între gri crepuscul şi albi nori
Şi cerne rouă cristalină, răcoroasă peste flori
Când o lună galbenă, rotundă, dezvelită e pe cer,
Să stea de pază turmelor de stele prntre meteori.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două ţigări

Pe cer trec nori
Şi nişte ciori
Vestesc ninsori

În viaţa mea
O clipă grea
Să treacă vrea

Un dor şi-un foc
O ţin pe loc
Nu vor deloc

Să plec să treci
Să trec să pleci
Să ningem deci

Şi albi să fim
Să nu mai ştim
Că ne iubim

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu (8 decembrie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu simte

Cântecul unei păsări îmi pune-un nod în gât.
Mă întorc la coliba mea de paie să mă culc.

Pe ramurile cireşilor ard flori purpurii,
Pletele sălciilor flutură cu delicateţe.

Soarele dimineţii scapără printre piscuri albastre,
Nori albi sorb din iezere verzi.

Nimeni nu simte c-am părăsit lumea prăfuită
Şi c-am urcat panta de sud a Muntelui Rece.

poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sugestiv

Sugerând ce ar mai fi zis
Nichita în versuri
Pe urme virtuale
Căutând potenţiale virtuţi
Şi cuvinte care ar da viaţă
Versuri rulând ascuţite
Înainte şi înapoi
Până sus în nori albi
Ar fi continuat semnele
Mult peste cinci
Inimă bătând cu emoţii
Toamnă după toamnă
Punctul lui extins
Cât univers uriaş
Cuvinte renăscând din mare
Prefacere în dragoste imensă.

poezie de David Boia (4 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

(unde mă porţi gândule?)

Când zori mă vor trezi din somn
Şi vântul îmi va adia prin păr,
Îţi voi şopti cu buzele uitarea
Ce florile imi leagă iar suflarea....

Parfumul amintirilor rămân,
Ca briza ce o simţi la malul mării
Mă iartă atunci când îţi greşesc
E sufletul ce nu ştie de reguli.

Sub umbra teilor de altădată,
Iţi simt mirosul ce mă-mbată
Nori albi mi-acoperă durerea
E gândul meu ce zboară aiurea.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râde iarna

ger la munte, ger la mare
şi cu el albă ninsoare
şi pe stradă si pe casă
iarna asta nu ne lasă
a glumit destul cu noi
în papuci cu umeri goi

şi acum s-a repezit
cu vânt aprig şi-a-nflorit
flori de gheaţă în fereastră
ţurţuri albi în colţ de casă
cer cu nori albastru-gri
iarna mea de unde vii?

mi-era bine fără tine
acum pun cojoc pe mine
arde focul într-o sobă
maronie teracotă
stă zăpada în pervaz
iarna-mi face în necaz

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În visul tău

Deschisă-i poarta către cer,
Dar incă sper
Să mai respir
Parfumul unui trandafir
Si mor incet la umbra lui
Cu gând hai-hui...

Alunecă inspre apus
Nori albi cu braţele intinse
In zbor lin
Deasupra crengilor de-arin
Si-mi cântă cu un glas domol
O doină lângă un izvor
Cinci greieri mici

Un singur pas si noaptea cade
Ca o năframă peste ochi
Nu văd nimic....
Stiu că tu dormi
Un somn adânc

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!