Nimeni nu simte

Cântecul unei păsări îmi pune-un nod în gât.
Mă întorc la coliba mea de paie să mă culc.

Pe ramurile cireşilor ard flori purpurii,
Pletele sălciilor flutură cu delicateţe.

Soarele dimineţii scapără printre piscuri albastre,
Nori albi sorb din iezere verzi.

Nimeni nu simte c-am părăsit lumea prăfuită
Şi c-am urcat panta de sud a Muntelui Rece.

poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amândoi râdem

Bătrâna mea proprietăreasă
a devenit bogată acum trei sau patru ani.
Pe vremuri era mai săracă decât mine,
azi râde de mine că n-am bani.
Râde de mine c-am rămas în urmă cu plata chiriei.
Eu râd că-i va veni ceasul înaintea mea.
Amândoi râdem, fără contenire.
Proprietăreasa şi... Domnul Apusului.

poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici măcar acum nu ştii?

Drumul spre Hanshan e unul ciudat foarte;
Nu se văd urme de roţi, nici de copite.
Vânturile se strecoară dintr-o vâlcea în alta.
Păşunile sunt verzi şi străluceşte roua-n ele,
Iar briza oftează-n frunzele de pin.
Nici măcar acum nu ştii?
Realitatea întreabă umbra care-i drumul.

poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi

Ai văzut inflorescenţele printre frunze;
spune-mi cât vor mai rămâne?
Astăzi ele tremură-n faţa mâinii care le culege;
mâine vor aştepta pe cineva să măture grădina.

Minunată-i inima strălucitoare a tinereţii,
dar, cu anii, ea îmbătrâneşte.
Nu-i lumea asemenea florilor?
Feţe îmbujorate – câtă vreme?

poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trecut peste un pod

Trăiesc singur sub stânci semeţe
în înălţime vârtej de nori
în baracă lumină difuză
dar în mintea mea e linişte
am trecut în vis printr-o poartă de aur
spiritul meu a revenit acasă
am trecut peste un pod de piatră
am lăsat în urmă tot ce mă împovăra
polonicul meu pe o creangă pic poc

poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O barcă în derivă

Odată ajuns la Muntele Rece
necazurile încetează,
gândurile nu mai sunt încâlcite,
nu mai rămân agăţate te miri unde.
Scrijelesc poeme în carnea stâncii,.
acceptând totul aşa cum vine,
ca o barcă în derivă.

poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuferii albi, nuferii galbeni sunt stele în oglinda apelor şi au atâtea înţelesuri tainice. Printre trestii, legănate sub pletele sălciilor, în susurul uscat al stufului, în singurătatea imensă cu zvonuri de viaţă primară, de geneză miraculoasă.

Iuliu Bărbat în Nedeia florilor
Adăugat de Carmen Daniela Deas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre Sud, unde minunea s-a topit, cîţiva nori albi şi spumoşi, închipuind nelămurite imagini, se destramă pe crestele munţilor, ca visul, de o clipă, al celor mai pure şi nostalgice piscuri.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Ţara Făgăraşului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul

Vând nori coloraţi,
Elipse îmbujorate
Pentru a domoli căldura!

Vând nori Cirrus, purpurii
Şi roz, zori de zi
Şi apusuri de bronz!

Steaua galbenă
Prinsă-n crengile verzi
Ale piersicului ceresc,

Vând zăpada, flacăra
Şi cântecul celui care plânge.

poezie de Rafael Alberti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade gheaţă peste flori

Ziua cerul se-norează
Într -o galaxie mare
Soarele doarme visează
Printre stele lucitoare

Pletele sunt aşezate
Sub un nor pufos
A lăsat vântul să bată
Vântul aprig furios

Norii negrii se adună
Vântul suflă rece
În nori fulgeră şi tună
Ziua fără soare trece

Pică lacrimi îngheţate
Plânge norul cel rebel
Fie-i greşelile iertate
Se va-împrăştiea şi el

Eu îl rog pe soare iară
Să se uite printre nori
Amintind că vine vara
Iarba-i verde în zăvoi

Timpul e să se trezească
Avem nevoie de ploi
Aerul să-l încălzească
Cade gheaţă peste flori

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nord, printre viile verzi

Acolo unde soarele-a intrat în munţii dinspre vest,
Caut în micuţa colibă-învelită cu paie un călugăr ;
Dar numai frunzele căzute-s acasă.
Mă întorc prin pânze reci de nori;
Se aude prin crepusculul serii sunetul unei pietre.
Mă reazem cu toată greutatea pe rucsac.
Cum oare în această lume, pe acest grăunte de praf,
Poate să existe loc pentru pasiunile oamenilor?

poezie de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul cerului

De piscuri de gheţari înconjurat,
Nori albi îşi spală faţa ne-ncetat.
Ciute şi cerbi sorb apă şi răcoare
Şi se admiră-n unda-i căprioare –
Numai în locul fără om şi ură
Există apa cea mai pură.

poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieteni

E-atât de bine să stai întins pe spate
Şi să priveşti dincolo de ramurile verzi, în sus!
Cerul, îmi surâde plin de bunătate
Şi-mi desenează flori albe din nori cumulus.

Soarele sclipeşte cald şi luminos printre
Ghirlandele de frunze foşnitoare
Şi mă sărută ca Mama mea înainte
De-a mă trimite la culcare.

Prin iarba se strecoară vântul ca un gând,
Atingându-mă lin, cu degete uşoare,
Şi, deşi eu nu-l pot vedea trecând,
Îi simt aripile dezmierdătoare.

Am atâţi prieteni nevăzuţi în jur, bag seamă,
Gingaşi precum mătasea unor fluturi peste ape!
Unui copil n-ar trebui să-i fie niciodată teamă,
Oriunde s-ar afla, ştiindu-i lângă el, aproape!

poezie de Abbie Farwell Brown, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni niciodată

Trec dincolo de nunţile fără de miri
sub orizonturi cu margini abia desluşite
unde nimeni nu joacă de bucurie
ci se odihneşte pe flori de câmp.

Încercările repetate până la epuizare
şi nopţile stoarse de lumină
îmi cad peste gândurile visătoare
de se golesc de conţinut.

Dimineaţa se opreşte la izvoare,
dansează în apă
şi le lărgesc malueile timide,
mă agăţ de trupul tău obosit
ca de o poartă a intrării în lume.

Ziua se vesteşte cu cântec de păsări,
simt că le ascultă şi Dumnezeu,
soarele îşi face loc printre nori
cu raze strălucitoare.

Caut un arbore falnic cu ramuri dese,
el ne va fi ocrotitor,
amiaza se simte stăpână pe el.

Hrana noastră puţină şi leneşă
se cere consumată la umbră,
după care urmele vor fi şterse,
nimeni niciodată
n-o să ştie că am poposit o vreme aici.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foarte probabil secolul al XX–lea este destinat să vadă forţele naturale care ne vor permite să zburăm de la un continent la altul cu o viteză mult mai mare decât a unei păsări.

citat din Simon Newcomb
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am urcat, pe dealul nucilor

Am urcat pe dealul nucilor,
S-ascult glasul viu al cucilor,
Să văd şoimii cum se înalţă,
Când badea mă tine în braţe,
Am urcat pe dealul nucilor.

Nucilor batrăni, înalţi şi verzi,
Pe bădiţa să-l opriţi din mers,
Că îl aştept la umbră deasă,
Dragostei să-i facem casă,
Am urcat pe dealul nucilor.

Am urcat pe dealul nucilor,
În braţe cu un buchet de flori,
Coroniţă să îmi fac,
Să-i fiu dragă cui mi-e drag,
Am urcat pe dealul nucilor.

Am urcat pe dealul nucilor,
Să leg cu bădiţa dor cu dor,
Şi-am făcut un legământ
Să ne iubim şi-n mormânt,
Am urcat pe dealul nucilor.

poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de nori (si nu numai)

Dincolo de nori, stā iubirea
si sufletul meu printre stele...
fluturi albi se joacā cu vântul
si soarele râde...

Te chem din luminā si apā
si noaptea e linā si calmā,
tristetea-i plecatā departe
nici valul nu miscå...

Esti izvor ce tâsneste
printre suflete oarbe si må
joc cu iubirea ce mā prinde
în noapte...

Viata-i ca toamna, bogatā
în roade, dar vântul împrāstie
ziua si noaptea frunzele
moarte...

Îmi place copilul din mine
pe tine, de mult te-am uitat,
la masa întinsā cu vise
e loc de greseli si iertat...

Dincolo de nori stā iubirea
si sufletul meu printre stele
fluturii albi plâng usor
când nu esti tu printre ele!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine c-am scăpat...

şi îmi vorbeşti şi îmi vorbeşti,
şi te ascult şi dorm puţin,
şi mă trezeşti şi gust din vin,
îl dau pe gât cu vorbe lin

aud, te-aud cum te repeţi,
mi-e gândul călător în altă parte,
îmi faci un semn, dar suntem beţi,
tu de-a ta vorbă, eu de toate

se face timpul negru înnoptat
şi vreau să plec, să merg acasă,
îmi spui să stau, mă tragi de braţ,
vrei să vorbeşti, nici că îţi pasă

mă rup de tine, cu greu reuşesc,
te văd în umbră supărat pe mine
şi merg şi merg, cu grijă mă păşesc,
şoptindu-mă.. ce bine c-am scăpat cu bine

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reînvie primăvara

Primăvara îşi întinde peste câmp oceanul verde,
Prin grădini şi prin livezi e-o explozie de floare,
Pe sub petece de plumb cerul de azur se pierde,
Printre nori apar apoi calde razele de soare

S-a îmbrăcat cireşu' amar c-o hlamidă de flori albe
Mâţişorii verzi prin sălcii ca-ntr-o salbă se anină
Şi pe ramurile de măr râd buchete cu flori dalbe
Când deschid bobocii roz într-un zumzet de albină

Lăcrămioarele au rouă de cristal pe clopoţei,
Cu aripi de catifea zboară fluturii-n cascadă,
Mierla şi privighetoarea dau concerte într-un tei,
Piţigoii sanitari se agită prin livadă...

Prin pădure, pe copaci mugurii stau să plesnească
Toporaşi şi viorele, Floarea Paştelui... cu flori
Albe, albastre, aurii pregătite-s să primească
Musafirii cântăreţi la concert de sărbători

Bănuţei multicolori, păpădia aurie
Printre ierburile verzi care-au inundat pământul,
Pete de culoare vii pe întinderi de câmpie,
Reînvie primăvara mai presus decât cuvântul...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea

Se aud cocoşi cântând
Şi soarele e sus pe cer.
Se aud mieii zbierând
Şi lumea îmi pare un curcubeu.

Soarele e la amiază
Şi încălzeşte tot ce este viu.
Ţăranii pe câmp lucrează
Şi lumea îmi pare un pârâu.

Soarele e la amurg,
Iată şi luna a răsărit.
Ţăranii vin de la plug
Şi lumea îmi pare un infinit.

Soarele să ascunde după nori
Şi noaptea încet să lasă.
Pe cer apar mii de culori
Şi lumea îmi pare atât de frumoasă.

poezie de Vladimir Potlog (15 mai 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de tăcere

Apă de izvor verde-albăstruie
munte alb luminat de lună.

Înţelepciunea odihnitoare-a minţii:
privire-n gol dincolo de tăcere.

am trecut peste un pod de piatră
am lăsat în urmă tot ce mă împovăra

polonicul meu pe o creangă pic poc

poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!