+iubirea +uneste

Iubire necondiţionată

Oare ce suflet am eu,
De-ncape-n el sufletul tău?
Dar iubirea, cum ne-mpleteşte
Nici nu separă, nici uneşte?

Şi gândul meu cel aiurit,
Ba te-a iubit, ba te-a hulit!
Inima mea bate aşa:
Aş vrea- - n-aş vrea, n-aş vrea – aş vrea!

Când viaţa ca o avalanşă,
Nouă nu ne-a dat nicio şansă,
Am inventat la repezeală,
Iubirea neconvenţională!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi pescăruşii plâng

Dar lacrimile lor cu marea se unesc,
Spre a spăla nisipul cald şi sângeriu,
Pe care, ca o pată se ivesc,
Apoi se-ntind pe cerul vineţiu
Ţipătul lor cu vântul se uneşte
Şi în vulcanii, izbindu-se, se-nalţă
Pulsând în înălţimi... însingurare,
Din viaţa mea, mai dă-le-un strop de viaţă!
Ei vocea sufletului nostru sunt,
Ei sunt iubirea noastră pe pământ...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Toamna cu trunze ruginii
Pasul tău călcând agale
Rătăcită printre amintiri
Calc tăcută covorul moale

Tu îmi dai putere frunză
Foşnetul tău mă aprinde
Sărut duce ca pe o muză
Iubirea toată mă cuprinde

Saltă tocurile la sandale
Mersul frunzele uneşte
Sare colbul din picioare
Dansul frunza defineşte

Păsările zboară se agită
Se adun grăbite-n stoluri
Tu-mi esti dragă toamnă
Schimb rochia pe sacouri

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expozeul iubirii

iubirea este un veşnic anotimp
trece şi prin mine cu alean lucid
uneşte cerul cu lanul din câmp
şi cu tandreţe mai sparge un zid.

se înalţă augustă la stele la lună
mă transformă şi pe mine în lumină
doar cu iubire pot fi mai bună
petală de vers cu polen în stamină.

iubirea a creat din lume un rai
toate florile să emane miresme
pe alei de poveste cu cântec de nai
aduce iertarea pe catapetesme.

la capătul lumii iubire-i Dumnezeu
nemuritoare forţă descrisă-n expozeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eveniment istoric

vizita Papei Francisc eveniment istoric
propovăduieşte pacea şi iubirea
ţine în faţa lumii un discurs retoric
e spiritul luminii aduce mântuirea.

presară povaţa celor zece porunci
chipul sau emană linişte şi calm
prezent în mulţime mângâie prunci
binecuvântează România cu un psalm.

cerne revelaţii supreme despre Dumnezeu
uneşte două credinţe în lume suverane
uns de Iisus Hristos cu spirit de tezeu
vindecă prin rugi anomalii terane.

e un fel de minune prietenă cu noi
alungă de pe cer rebelele ploi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneşte cerul cu marea

Salveaz un chip răvăşit
Îi pun iubirea la picioare
Căci sufletul i-a fost rănit
Si cerului îi cer îndurare

Mână spre tine am întins
În umbra rece neagră
Suflete nu te lasa învins
Deschide priveste afară

Este toamna vieţii tale
Transformată-n primăvară
Sufletul un stup de albine
Elibereazate si zbori afră

Labirinlul nu l-ai descifrat
Ai mers doar drumul usor
In valiza vieţii multe de cărat
Iubeste viaţa este un zbor

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anahata

pe puterea dragostei mă reazem mereu
ea ştie să ierte să adune minuni
să defrişeze drumuri către Dumnezeu
să se înconjoare doar cu oameni buni.

iubirea e lumina din carne şi sânge
naşte credinţă la o vârstă precoce
cu puterea ei duşmănia învinge
mereu împodobită cu podoabe baroce.

iubirea mă uneşte cu cerul şi pământul
cunună de stele împleteşte pe tâmple
temperament suav domoleşte cuvântul
chakra inimii doar cu splendori se umple.

cântecul inimii îl răspândeşte vântul
îmi dezvoltă iubirea îmi aduce alintul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărarea nopţilor de toamnă

Pe umbrele bătrânilor copaci,
mergând cu grija celui ce se-ascunde,
din ce în ce mai în adânc pătrunde
prin codrul căutat de cei dibaci.

Lumina Lunii-i este de ajuns,
căci razele-argintii se-aştern pe urme
pe care le-a făcut când a străpuns
desişul ce cărare-a vrut să curme.

E drumul nopţilor de-ndrăgostit
pe care calul său de-acum le ştie,
căci le parcurge,-n toamna ruginie
ca într-un ritual îndrituit.

Iubirea îl îndeamnă la un drept
ce-i doar al lui, căci şi ea îl iubeşte,
iar noaptea, pe cărarea ce-i uneşte,
îşi simte inima crescând în piept.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Percuţie

Privesc lumea plină de ingratitudini, şerpii inelaţi care colindă apele.
S-a revărsat furia terrei; cu ultimele puteri trece prin munţi şi prin văi...
Ia cu ea ingurătatea udă să o exorcizeze în păduri pe unde calcă paşi de Sânziene şi morţii adorm nelumiţi.

Nu poţi izola sufletul! Pe serpentine
vijelii au facut să dispară hotarele dintre semeni.
Ne uneşte capricios vieţuirea, ceasul de copt secunde zurlii.

Alergam prin râpe şi poieni... tălpile susurau a neştiinţă,
când ai început să pui întrebări părului meu răsfirat şi nu ai mai percurtat
la sintagma timp mort.

Vocile ascultă plămânii terrei şi cântă la orgă despre iubirea pioasă.
Roboţi megatronici iau locul oamenilor simpli.
S-au îndumnezeit fiarele... timpii... câmpii...
Mai pot să admir panorama universului volatil?

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Nu are nici un rost să fugi de Iubire.
Tot ce mintea îţi spune, este doar amăgire.
Mintea funcţionează după programe de supravieţuire
Şi îţi aduce argumente de ocrotire.

Mintea ia decizii documentate pe experienţele tale toate,
Respectă reguli de oameni inventate,
Te împinge să faci activităţi automate,
Dar, te reţine de la trăiri adevărate.

Inima, te ţine cu grijă în viaţă,
Are un creier, cu care îţi dă povaţă,
Îţi scoate oameni noi în faţă,
În tainele Iubirii, te iniţiază.

Inima, îţi bate cu putere când emoţia este atât de mare,
Că abia te mai ţii pe picioare.
Dă drumul fluturilor din stomac, să zboare,
Să îţi găseşti Iubirea, la orice depărtare.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!